„Este important să susţii moral femeia” – Interviu cu psihologul Irina Vladislavovna despre consilierea în criza de sarcină

de Tatiana Serejkina, 25 iunie 2014, www.kolybel-ekb.ru

Consilierea înainte de avort este o nouă orientare a activității din maternitățile din Tiumeni, Rusia. În esență, acesta este un experiment, în timpul căruia apar, în mod inevitabil, şi alte probleme care necesită rezolvare și, posibil, căutarea unei alte forme de activitate. Despre ce fel de probleme este vorba, care sunt căile de înlăturare a lor, precum şi alte întrebări le-am dezbătut în discuția cu psihologul Centrului de ocrotire a mamei și copilului “Pokrov” (“Acoperământul”) IV Pohodina.

- Irina Vladislavovna, înainte de toate, aș vrea să vă întreb cum reușiți să faceţi faţă unui asemenea program încărcat de muncă? Cum vă descurcați ca în decurs de câteva ore să discutați cu femeile și să le explicați, să le convingeți, să le consiliați și, de fapt, cu fiecare femeie să trăiți situația ei personală? Totuși, aici la fiecare întâlnire are loc o luptă pentru viața copilului. Cu siguranţă, acest lucru este foarte greu pe plan emoțional?

- Întocmai. Este important ca psihologul să știe să nu se afunde emoțional în situația dată, deși acest lucru nu înseamnă să fii nepăsător. El trebuie să privească obiectiv care este, de fapt, situația, iar pentru aceasta trebuie să lupți tot timpul cu tine însuți.

- Adică, vă țineți departe?

- Trebuie să privim din exterior și, totodată, să le ajutăm pe femei să privească lucrurile din aceeaşi perspectivă. Activitatea psihologului tocmai în asta constă. Doar astfel poți ajuta femeile aflate în criza de sarcină să descopere calea de ieșire din această situație complicată. Dacă, de fiecare dată, psihologul se va afunda în problemele lor emoționale, problema nu se va rezolva. Da, ai putea vărsa împreună lacrimi cu ele, dar cine va analiza situația creată? Psihologul le este alături, dar rolul lui este da a le învaţă să-și conștientizeze sentimentele, de a le atrage atenţia asupra acţiunilor lor. Să le ajute să găsească problema reală.

- După câte știu, pe lângă consilierea pre-avort, mai intenţionaţi să dezvoltaţi și alte metode de lucru cu femeile? De unde a apărut această necesitate?

- Da, avem astfel de planuri. Atunci când am început activitatea de consiliere a femeilor aflate în criza de sarcină, a devenit clară necesitatea prelungiri consilierii şi după ce pacientele iau hotărârea de a păstra copilul. Şi aceasta pentru că femeile care au ales viața copilului, de cele mai multe ori, rămân cu problemele lor. De aceea, este necesar ca noi să fim alături de ele și în perioada sarcinii, învăţându-le să gândească pozitiv și să-și găsească echilibrul interior. Desigur, întâlnindu-te de două, trei ori, poţi dezbate o parte din probleme, dar este foarte puțin. Este necesară o muncă psihologică foarte serioasă cu gravidele, inclusiv sub forma unei instruiri a lor. Problema care o determină pe o femeie să ajungă la soluţia avortului are un caracter interior profund.

Rolul psihologului tocmai în aceasta constă: a le ajuta pe femei să vadă dincolo de suprafaţa lucrurilor, de factorii externi pe care ele le invoca ca motiv al avortului, cum ar fi lipsa unei case, divorţul sau lipsa bărbatului. Ele au nevoie să se schimbe mai întâi în interior, să-şi asume responsabilitatea. În această direcție le poate ajuta psihologul.

- Ați discutat deja ideile dumneavoastră cu conducerile maternităților?

- Da, am discutat deja pe această temă cu medicul principal și cu directorul și, din câte văd, ei mi-au venit în întâmpinare cu plăcere.

- Ce condiții sunt necesare pentru o astfel de activitate?

- Condiții sunt. Vor aloca un spațiu. Cel mai probabil, acesta va fi sala de conferințe, destul de spațioasă pentru a ne putea mișca, pentru a face exerciții, a socializa, a asculta muzică, a desena, adică tot ce este necesar pentru instruire; toate condițiile sunt întrunite.

- Cât de des revin femeile la dumneavoastră? Acelea dintre ele care revin sunt cele care ezită în a lua decizia de a păstra copilul?

- Revin din diferite motive. Iată, luna martie a fost o lună deosebită pentru mine. Am obținut rezultate bune: 11 sarcini păstrate pentru care femeile au venit de 2-3 ori. Mi-aduc aminte că o femeie mi-a spus: “Ce să fac? Să trăiesc de acum încolo lângă dumneavoastră? După discuția cu dumneavoastră mi se pare totul clar, dar nu durează decât o zi… .” Ea a venit de trei ori, iar apoi s-a înregistrat ca gravidă. Se pare că în martie au venit femei mai deschise discuțiilor. Cu ele mi-e mai ușor să lucrez. Astăzi, a venit o pereche tânără, care nici măcar nu concep să păstreze copilul, pentru ei acesta nefiind un copil, nefiind om. Situația nu este simplă. Mama este tânără, iar sarcina are deja patru luni. Este clar că dacă ea naște, toate greutățile cad pe soț. El a mai venit o dată. Am constatat o împotrivire puternică din partea lui. Vom face copil, dar nu acum. Vom face trei și chiar mai mulți, dar nu acum. Pe cei mai mulți îi auzi vorbind așa – nu acum, mai ales că mai avem un copil. În orice caz, consilierea îi poate ajuta ca pe viitor să nu mai ajungă în situații asemănătoare, învăţându-i că trebuie să trăiască mai responsabil în căsnicie, că trebuie să aibă o atitudine mai responsabilă față de sarcină. Consilierea contribuie la înțelegerea acestor lucruri.

- Mi se pare că un singur cuvânt “ucidere” ar trebui să-l trezească pe om, făcându-l ca nici măcar să nu mai cugete la avort.

- Da, acesta este lucrul cel mai cumplit. Când omul merge conștient să întrerupă sarcina, cu atât mai mult cu cât clienții noștri admit că aceasta este ucidere. Mai mult, uneori le pun o întrebare: imaginați-vă situația în care în viitorul apropiat legea va interzice avortul, ce veți face atunci? Din fericire, multe spun: dacă nu avem încotro, vom naște. Însă altele vorbesc deschis că vor suporta consecințele…

- Sunt femei, probabil majoritatea, care conștientizând ce au făcut suferă foarte mult, cad în depresie, nu pot să doarmă …

- Există o astfel de problemă, iar aceste femei au nevoie de ajutor. Nimeni nu are dreptul să le judece. Și susținerea nu constă în aceea că trebuie să le spui de fiecare dată că nu au înțeles nimic din tinerețea lor – toate acestea sunt scuze. Este vorba de cum va trăi ea în continuare cu aceasta, pentru că de trăit trebuie să trăiască. Ce poate ea să facă într-o asemenea situație? În parte, o astfel de situație este similară cu aceea în care, din vina unui om, moare altul. După aceea, acești oameni suferă într-atât încât nimic nu-i mai poate ajuta – nici pedeapsa cu bani sau cu închisoare. Cea mai cumplită pedeapsă pentru ele este cum să trăiască în continuare. În această situație este important ca oamenii să știe să trăiască… Acum chiar femeile scriu destul de mult despre chinurile lor. Dar, în orice caz, este bine că ele conștientizează și se căiesc, ceea ce înseamnă că nu s-au înrăit, că sunt capabile de iubire. Există, din păcate, femei care devin rele și mai dure după câteva avorturi… . Reabilitarea femeilor cu sindrom post avort este posibilă, aceasta fiind încă o direcție a muncii noastre în viitor. Dar acum este prea devreme să lansăm un astfel de proiect, deoarece acum trebuie să rezolvăm ceea ce am discutat deja – necesitatea continuării activității cu femeile care au hotărât să păstreze sarcina.

- Există opinia conform căreia hotărârea femeii de a face avort este influențată, în mare parte, de ceea ce o înconjoară.

- Știți, multe fete vin la noi numai pentru că mamele lor le îndeamnă să scape de copil.

Nu demult, a venit o femeie de 36 de ani cu 4 avorturi și fără copii. A venit de două ori la consiliere. Ea mi-a povestit cum mama ei a forțat-o să facă primul avort. Și astfel de cazuri sunt multe. Din fericire, fata a hotărât să nască.

- Se pare că apare și o altă problemă – presiunea părinților și trebuie făcut ceva și în această direcție.

- Nu poți rezolva toate problemele dintr-odată. Deși, noi discutăm și cu părinții. Repet încă o dată: dacă femeia începe să lucreze cu sine, asupra stării ei interioare, atunci și în familie au loc schimbări, uneori globale. Începe să se schimbe relația cu soțul, cu apropiații, cu copiii, se produc schimbări pozitive în carieră, la serviciu. Iar într-o familie fericită, avorturile nu au loc.

Traducere: Nicoleta Macovei

 Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Necăsătorită și însărcinată – Povestea prietenei mele / Cuvinte pentru tineri

Și la țară se fac avorturi, nu numai la oraș. Din păcate, în multe cazuri tinerele de la țară care sunt însărcinate și nu sunt căsătorite sunt presate mai mult ca cele de la oraș să facă avort, sub pretextul rușinii: „Cum să ai copil și să nu fii căsătorită?! Cine te mai ia pe tine?”

Dar oare ce e mai rușinos, să iei viața unui copil pe motiv că mama și familia mamei, eventual și a tatălui, se fac de rușine, sau să spovedești greșeala și să-ți duci crucea cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu? 

Mama de mai jos a știut să aleagă viața fiicei ei și, rămânând cu Dumnezeu, a rămas și cu fiica ei și a câștigat și pe cel ce i-a devenit soț, pe părinții care au devenit cei mai fericiți bunici. Dar a reușit pentru că a fost ajutată. Prietenul care ajută la nevoie este cel care ajută la facerea binelui. Tânăra care ne-a trimis mailul postat mai jos a fost cu adevărat prietenă.

 

 

Trăim vremuri grele, vremuri în care uităm să căutăm nădejde în Dumnezeu atunci când frica pune mai mare stăpânire pe noi decât dragostea pentru Tatăl. Trăim vremuri triste, în care tinerii nu își mai găsesc liniștea în biserici, ci în locuri pe lângă care nici îngerii nu trec.  

Ce-i de făcut? Unde vom ajunge noi, generația care se presupune a fi viitorul unei țări deja zdruncinată? De ce oare nu se mai pune preț pe familie sau măcar pe moralitate? De ce este avortul prima soluție la care se gândește o tânără pe care o cuprinde spaima atunci cănd află că este însărcinată? Și de ce primește vestea ca pe o teroare și nu ca pe o binecuvântare ce este cu adevărat? De ce? Pentru că suntem păcătoși, pentru că „nu mai e la modă” să mergem la predici de unde, dacă am fi mers, cu siguranță am fi știut că Dumnezeu nu trimite niciun suflet pe lume fără să-i asigure existența. Dar cel mai trist este că toate acestea sunt „povești” contemporane și mă cuprinde groaza  când văd cum ne îndepărtăm de calea mântuirii prin creșterea uriașă a numărului avorturilor făcute de la an la an, de la zi la zi… 

Anul trecut, am avut (din păcate) ocazia să trec, alături de una din cele mai bune prietene ale mele, prin situația delicată cu care foarte multe tinere din ziua de astăzi se confruntă. A rămas însărcinată, ea nefiind căsătorită. Vestea a zguduit-o. A fost perioada în care m-am consumat cel mai mult (după moartea tatălui meu). Era distrusă, văzându-și deja viitorul precum o gaură neagră, fără posibilitatea de a ieși la lumină. Locuind în mediul rural, rușinea pe care o simțea atunci când mergea pe drum sau când venea la biserică o „rodea” pe dinăuntru, ceea ce făcut-o să nu mai iasă din casă deloc. Familia sa nu i-a acordat sprijinul moral de care avea nevoie în acele momente, în special tatăl său care a fost cel mai șocat la aflarea veștii. Dar cum o veste nu vine niciodată singură, aflase de la medici că pruncul ar putea fi în pericol din cauza unor antibiotice luate înainte de a afla că este însărcinată. Doctorii au îndemnând-o să renunțe la el. Atunci m-au trecut fiori din vârful degetelor până în creștetul capului când am auzit acestea și m-am străduit din răsputeri să o fac să se răzgândească, spunându-i că o să ne rugăm împreună, iar Dumnezeu o sa aibă grijă... Și așa a și fost. A născut cea mai frumoasă și sănătoasă fetiță pe care am văzut-o, iar bunicul ei este cel care nu ar mai lăsa-o din brațe.  

Acum este căsătorită și binecuvântată cu rodul lui Dumnezeu, acesta fiind dovada vie a milostivirii Domnului, pentru că în viață, dacă nu ai credință să te lași în voia lui Dumnezeu la necaz, atât o să fii de amărât, încât o să regreți tot restul zilelor tale, până la Judecată!

 

Cristieana, 19 ani

 

Sursă: Știri pentru viață