Meriam, mama creştin-ortodoxă condamnată la moarte în Sudan a născut în detenţie

Săptămâna trecută, Meriam Yehya Ibrahim, sudaneza în vârstă de 27 de ani care a fost condamnată la 100 de lovituri de bici şi moarte prin spânzurare pentru crima de a se fi convertit la creştinism şi a se fi căsătorit cu un creştin practicant, a născut o fetiţă.

 Soţul ei a declarat că Meriam a fost lăsată cu picioarele încătuşate în timpul naşterii, oficialii anunţând că nu îi comută pedeapsa, ci doar i-o amână peste doi ani. Soţul nu are acces la ea şi la copii, Meriam fiind închisă împreună cu fetiţa nou-născută şi băieţelul lor în vârstă de aproape doi ani.

Meriam a fost lăsată după naştere să zacă încătuşată pe podeaua infectă a închisorii. Toate persoanele care se nasc pe teritoriul Sudanului sunt considerate după legile ţării a fi de religie islamică. De aceea, Meriam a fost arestată şi condamnată la moarte, cu toate că i s-a promis eliberarea dacă renunţă la credinţa sa creştin-ortodoxă. Meriam a refuzat.

Într-o declaraţie recentă, soţul lui Meriam, Daniel Wani, cetăţean american, s-a arătat dezamăgit de lentoarea reacţiilor oficialilor de la ambasada americană: „Având în vedere că sunt cetăţean american, sunt dezamăgit de poziţia pe care Ambasada Americană a avut-o de la bun început în acest caz. Am reclamat problema la ei de la bun început, dar nu s-au prea interesat de ea, mai ales cei de la consulat. Au spus că nu au timp. De fapt, ultima dată mi-au zis că nu prea îi interesa cazul. Au intervenit târziu, când au văzut că problema atrăgea atenţia presei, iar intervenţia lor nu a mai avut efect”.

Situaţia este prost gestionată şi de către guvernul american, şi de către ONU, şi de către alte organisme internaţionale.

Dacă vreţi să o ajutaţi pe Meriam, semnaţi petiţia pentru eliberarea ei.

Până în prezent, peste 240.000 de persoane au semnat această petiţie.

Dacă aţi făcut-o deja, rugaţi-vă prietenii şi rudele să o facă. Singurul mod de a o ajuta este să păstrăm atenţia presei asupra Sudanului şi stării dezastruoase în care se situează această ţară din punctul de vedere al libertăţii religioase.

Petiţia va fi trimisă Comisarului ONU pentru Drepturile Omului, Preşedintelui Sudanului şi Directorului Adjunct al Ambasadei SUA din Sudan.

Citiţi şi: Sudan: Mamă creştină condamnată la moarte şi 100 de lovituri cu biciul

******************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm aă ne scrieţi pe adresa redactievremuri@gmail.com sau provalorimedia@gmail.com

Mamă creştină condamnată la moarte şi 100 de lovituri cu biciul de ziua mamei în Sudan

Meriam Yahia Ibrahim împreună cu soţul ei în ziua nunţii

11 mai 2014,InternationalChristian Concern

O mamă creştină însărcinată cu al doilea copil a fost condamnată oficial pentru adulter şi apostazie, crime care se pedepsesc cu 100 lovituri de bici şi respectiv cu moartea. În dimineaţa zilei de 11 mai, Meriam Yahia Ibrahim s-a înfăţişat înaintea Curţii de Ordine Publică El Haj Yousif din Khartoum, Sudan, pentru a-şi apăra nevinovăţia în faţa acuzaţiilor de adulter şi apostazie aduse de aceeaşi curte la data de 4 martie.

Meriam Yahia Ibrahim, în vârstă de 27 de ani, a fost crescută în religia ortodoxă într-un oraş mic situat în vestul Sudanului. Absolventă a universităţii Khartoum, ea era medic practician când s-a căsătorit cu soţul ei Daniel Wani, un creştin din Sudanul de Sud cu cetăţenie americană. La câtva timp după ce a descoperit relaţia ei cu Daniel Wani, o rudă a raportat căsătoria ei la poliţia însărcinată cu aplicarea ordinii publice prevăzute în codul penal din Sudan. Fiind născută în Sudan, Meriam este considerată musulmană prin naştere, ceea ce face căsătoria ei cu Daniel Wani, care nu este musulman, ilegală în ochii instanţelor de ordine publică din Sudan.

Fără acuzaţii şi înainte de a primi un proces public şi corect, ea a fost arestată de autorităţile din Sudan şi reţinută în mod abuziv în închisoarea federală pentru femei Omdurman împreună cu fiul ei în vârstă de numai 20 de luni, la data de 17 februarie.

Centrul de Justiţie din Sudan (CJS), o organizaţie locală pentru drepturile omului care furnizează apărarea juridică a lui Meriam, şi-a exprimat intenţia de a depune un apel în numele ei. Potrivit echipei juridice a CJS, condus de Mohand Mustafa, Meriam Yahia Ibrahim a fost presată de către oficiali sudanezi şi de autorităţi religioase să se convertească de la creştinism la islam, făcându-i chipurile promisiuni să reducă, dacă nu chiar să renunţe la acuzaţiile împotriva ei dacă va face acest lucru. Centrul nu a putut nici să confirme nici să nege intenţiile lui Meriam Yahia Ibrahim de a se converti sau nu.

Ea şi copilul ei rămân închişi, separaţi de soţul şi tatăl lor, al cărui paşaport se pare că a fost revocat de guvernul Sudanului. Experţii anticipează că sentinţele împotriva lui Meriam Yahia Ibrahim vor fi executate după naşterea copilului din pântece, care este de aşteptat să aibă loc luna viitoare. Conform CJS, Meriam a suferit bătăi în timpul detenţiei sale, i s-a negat accesul la tratament medical, inclusiv îngrijire prenatală pentru fătul ei, şi i s-a refuzat administrarea de vitamine prenatale necesare pentru a asigura o naştere sănătoasă.

Datorită faptului că soţia sa a fost condamnată pentru adulter, Daniel Wani este acum neeligibil din punct de vedere legal să preia custodia copiilor lor. Copiii probabil vor fi predaţi în custodia statului Sudanez în cazul în care Meriam Yahia Ibrahim va fi executată sau va rămâne în închisoare un termen îndelungat.

De la adoptarea codului penal de ordine publică a Sudanului în 1991 nicio persoană condamnată nu a fost ucisă pentru violarea legii de inspiraţie religioasă Shari’ah.

Guvernul din Sudan, condus de preşedintele Omar Hassan al-Bashir, a fost găsit vinovat de „încălcări sistematice, continue şi flagrante ale libertăţii de religie sau de opinie”, potrivit Comisiei Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internaţională (United States Commission on International Religious Freedom – USCIRF).

Departamentul de stat al SUA a catalogat Sudan ca fiind o ţară de interes deosebit (country of particular concern) din 1999. Potrivit raportului anual USCIRF pe 2014, guvernul din Sudan impune „o interpretare restrictivă a legii Shariah asupra musulmanilor şi non-musulmanilor deopotrivă, folosind amputări şi biciuiri pentru infracţiuni şi acte de „indecenţă” şi „imoralitate” şi arestarea creştinilor pentru prozelitism”.

William Stark, manager regional al International Christian Concern (ICC) a declarat: „Suntem îndureraţi astăzi în faţa condamnării la moarte a unei mame însărcinate cu al doilea copil, pentru exprimarea credinţei ei şi căsătoria legală cu un creştin practicant. Pronunţarea unei astfel de pedepse extreme în temeiul unei legi inspirate de radicalismul al-Turabi al regimului timpuriu al-Bashir aduce în discuţie direcţia în care Sudanul intenţionează să se îndrepte în urma moştenirii Sud-Sudaneze. Având în vedere că a adoptat politici de islamizare şi arabizare în trecut, ICC se teme că Meriam ar putea să fie prima dintre mulţi alţi creştini care urmează să sufere sub un guvern sudanez cu un interes din ce în ce mai radical de a aplica legea Shari’ah în toată ţara”.

Traducere: Diana Elena Gratie 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Prin cele ce se aud: Alleluia - Cântări din Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei

Tabără de toamnă la Sâmbăta de Sus, județul Brașov (2 - 5 noiembrie 2012)

Asociaţia Ortodoxia Tinerilor organizează, în perioada 2-5 noiembrie 2012, Tabăra de toamnă la Sâmbăta de Sus. Aceasta este a doua tabără organizată de asociaţie şi are ca scop cunoaşterea participanţilor precum şi organizarea unor discuţii referitoare la provocările vieţii pentru tânăr ortodox.

Întâlnirea are loc la Academia Sâmbăta de Sus din cadrul mănăstirii Brâncoveanu, în Staţiunea Sâmbăta de Sus din judeţul Braşov.

Participanţii trebuie să aibă vârsta până în 35 de ani. Sunt disponibile 40 de locuri.

Mai multe detalii despre program şi înscrieri puteţi găsi accesând următorul link. 

Sfatul unui duhovnic către ucenicul său

   Odată un ucenic îl întreabă pe duhovnicul său:
- Părinte, de ce omul dobândeşte Harul aşa de greu şi îl pierde atât de repede?
- Pentru că nu ştie să-l preţuiască, fiule, răspunse duhovnicul cu blândeţe. Atunci când îi dai o pernă unui copil se joacă cu ea, o pierde sau o aruncă. Ajunge să îi simtă lipsa abia când îi este somn şi nu are unde să doarmă.
 La fel păţeşte şi omul, pierde Harul şi se străduieşte zile, luni, poate şi ani să-l redobândească. Odată cu trecerea timpului şi creşterea duhovnicească omul ajunge să traiască în Har. 

Minunile - puncte de decolare spre sfintenie

    Minunile există şi în zilele noastre. Le trăiesc oamenii obişnuiţi, le auzim şi le vedem, nu neaparat pentru meritul personal, ci pentru a se slăvi numele Domnului şi al sfinţilor.


  Uneori omul se roagă cu lacrimi şi zdrobire de inimă cerând ajutor, lăsându-L pe Domnul să îndrepteze lucrurile, fără să se aştepte la ceva măreţ, totuşi Dumnezeu îşi arată milostivirea şi se întâmplă lucruri minunate. Folosul unei minuni nu se limitează la ajutorul material, ci depăşeşte sfera fizică, ajunge în adâncul omului, dă viaţă fiinţei, converteşte atât de mult interiorul încât, omul dacă ar zbura odată cu acea străfulgerare a bucuriei dumnezeieşti ar putea atinge sfinţenia. 


  Pare greu de înţeles, dar în acel moment e o distanţă foarte mică între om şi Dumnezeu, în plus există şi ajutorul Harului ceea ce face ca toate lucrurile să fie făcute cu uşurinţă, iar bucuria aceea nepământească face sufletul să nu mai ia în considerare decât lumina pe care o vede şi o simte atât de aproape. Atunci se realizează comuniunea cu întreaga creaţie, omul simte prezenţa vie a lui Dumnezeu şi a sfinţilor, atât de tare încât se întreabă dacă sfinţii s-au pogorât pe pământ. 


  Dacă toată viaţa sufletul ar fi în starea acesta, ar zbura uşor spre zări de lumină, dar pentru că nu ne putem mântui fără o contribuţie personală, există şi starea de părăsire sau de gol, în care omul rămâne aparent singur şi fără niciun ajutor, iar Harul se retrage, bucuria este umbrită de dureri şi omul începe să caute starea de dinainte.


 Aşa cum durerea orbului care a rămas fără vedere în timpul vieţii este diferită de durerea celui care nu vede din naştere, la fel se întâmplă şi cu cei care au gustat aceasta bucurie, dar au pierdut-o.


Prin urmare, este necesar să ne silim mai mult atunci când suntem părăsiţi de Har şi să nu ne lăsăm prinşi în tristeţe, în acea akedie care ne ia bucuria, dorinţa de rugaciune şi de căutare pentru că ne depărtăm în loc să ne apropiem de Hristos.


Este uşor să-i iubim pe cei care ne iubesc pe noi, dar mai bine este să-i binecuvântăm şi să le arătăm dragoste celor care ne întorc spatele. Este minunat să îl cautăm pe Hristos în clipele de bucurie în care cerul pare că se află pe pământ, dar mai vrednic de laudă este să cautăm lumina atunci când totul pare pustiu. 


Lacrimile şi pocainţa aduc o mare minune în sufletul nostru: bucuria întoarcerii la Hristos, pacea şi liniştea că am ajuns acasă.