Discurs incredibil, în ritm de tobe, pentru cei 3.315 copii avortați zilnic în America

)

Un nou clip video ne oferă o perspectivă diferită cu privire la cele aproximativ 3.315 vieți curmate zilnic prin avort în America.

Clipul "Listen to the Beat" ("Ascultă ritmul"), postat pe YouTube de ProLiferation, prezintă un discurs pe fundalul a 3.315 bătăi de tobă, ce reprezintă bătăile inimilor bebelușilor ucişi zilnic prin avort.

Vorbitorul din clip este Josiah, care a fost la un pas de a fi ucis în Coreea, la 8 săptămâni de sarcină, prin chiuretaj, o procedură ce presupune dezmembrarea copilului nenăscut.

Iată discursul acestuia:

„America nu mai acordă valoare vieții umane. Un cimitir cu cadavre dezmembrate te duce cu gândul la un complot al strigoilor, dar în realitate nu e decât o zi obişnuită în agenda celor de la Planned Parenthood. Americii pare să îi pese mai mult de strigoi decât de cei nenăscuți.

Zilnic, bătăile inimii se opresc în mii de trupuşoare. Ascultați-le.

Dar apărarea vieţii a început; mai este încă speranță. Cine sunt eu? Sunt unul dintre voi. Gândiți-vă la acest adevăr: Dacă ai ajuns la vârsta la care poți folosi Internetul, e pentru că ai supraviețuit, în ciuda aprobării pe care guvernul a dat-o pentru uciderea ta...

Dar generația Internetului face mai mult decât să asculte retorica unui profesor de educație sexuală. Ne subestimați dacă credeţi că folosim Internetul doar pentru SnapChat și Instagram. Pentru că noi descoperim adevărul. Iar adevărul este acesta:

Cel mai important cuvânt din sintagma „drepturile omului” este „omul”. Și le spune tuturor acest adevăr.

Unii vor afirma că nu ai dreptul să-ţi spui părerea despre subiect. Dacă aşa este, atunci cine sunt eu? Cred că am şi eu dreptul să vorbesc. Cred că am valoare acum, la fel cum aveam și înainte ca doctorul să pătrundă în pântecele mamei mele la 8 săptămâni de sarcină si să mă scoată afară bucată cu bucată. Nu știu de ce doctorul s-a oprit. Nu știu dacă exista un frate geamăn în uter împreună cu mine. Nu știu cine eram. Dar știu cine sunt și ştiu că am valoare. Așa că ascultați bătăile.”

Discursul este urmat de o secvență cutremurătoare de bătăi de tobă, în număr totală de 3.315.

Apoi vorbitorul încheie cu remarca amară:

„Dacă crezi că au fost prea multe bătăi, prea multe vieţi pierdute, privește clipul și mâine. Pentru că se va întâmpla din nou”.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Alexandra Maria Vieru

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Sfaturi pentru părinţi: Copiii dificili - Este vreodată bătaia „ruptă din rai”?/ Maica Siluana Vlad

Un studiu realizat în perioada mai-iulie 2012 de organizaţia Salvaţi Copiii arată că: nu mai putin de 63% din copiii români spun ca sunt bătuţi de părinţi, în timp ce doar 38% dintre părinţi recunosc că îşi bat copiii. Cercetarea arată că „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic.De asemenea studiul arată că 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului, 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn. Chiar dacă legea  interzice orice formă de violenţă, o mare parte dintre părinţi părinţii spun că bătaia e un mijloc de educaţie a copilului.

Maica Siluana Vlad:

„În primul rând, o mama care are un copil dificil are nevoie să se oglindească, să se vadă pe sine în copilul ei, în comportamentul acestuia. Şi tatăl la fel. Ce face copilul este ceea ce a învăţat, în primul rând de la mama sa. Dar nu prin cuvintele mamei, ci prin conţinuturile minţii şi sufletului ei, transmise direct şi viu copilului, încă din momentul conceperii.

Dacă mama va alege să-şi vindece rănile emoţionale cu harul lui Dumnezeu, copilul se va schimba. Altfel, bolile ei ascunse vor fi duse mai departe şi manifestate de copil şi, apoi, de nepoţi.

În privinţa pedepselor, ele sunt necesare atunci când sunt ceea ce arătă însuşi cuvântul la originea lui: pedagogie. O pedeapsă eficientă este o formă specială de dragoste.

Bătaia e ruptă din rai, adică este despărţită, prin rupere, de iubirea şi respectul care caracterizau relaţiile umane, înainte de căderea protoparintilor noştri.

Iluzia că bătaia ar putea naşte iubire este o formă ascunsă a criminalităţii umane. Bătaia, în acest sens, este crescută din iadul din inimile oamenilor.

Dacă în Sfântă Scriptură şi în Biserică se vorbeşte despre pedeapsă corporală, despre bătaie ca mijloc de educaţie, este în sensul de a-i produce copilului o experienţa dureroasă, care să îl ajute să evite una ucigătoare.

Cineva dădea un exemplu: nu-i poţi explica unui copilaş că este periculos să umble la prizele electrice, pentru că nu are structurile neuronale necesare înţelegerii. O durere produsă de lovirea peste mâna care se duce la priză, poate fi asociată cu priza care va deveni periculoasă. Totul este ca acest copil să simtă dragostea părinţilor în momentul acela şi nu frică, ură sau mânie…

Biserica priveşte orice abuz ca pe un păcat grav şi oferă remedii atât victimei, cât şi abuzatorului. Din păcate, în epoca postmoderna, limbajul folosit de Biserică nu mai ajunge lasufletul omului format în mentalitatea seculară. Aici este încă mult de lucru, deşi s-au făcut paşi importanţi spre a ieşi în întâmpinarea omului, cu nevoile şi durerile lui, specifice vremii actuale. O cunoaştere adecvată a acestor paşi va aduce un mare ajutor tuturor părinţilor şi educatorilor oneşti şi dedicaţi."