Alegeri istorice în SUA în privința dreptului la viață al copiilor nenăscuți. Revista ”The Advocate” a organizației studențești Live Action și clipurile ”Mammosham”

Live Action s-a implicat profund în campania electorală din acest an din SUA, nu în sprijinul unui candidat, ci în sprijinul protecției vieții copiilor nenăscuți. Ultimul număr al revistei pe care Live Action o distribuie în campusurile studențești este dedicat informării despre pozițiile celor doi candidați cu șanse reale, actualul președinte Barack Obama și guvernatorul statului Massachusetts, Mitt Romney,  în privința vieții copiilor nenăscuți.

Live Action, condusă de Lila Rose, este organizația care a lansat două videoclipuri celebre despre un mit fals al discuțiilor între susținătorii avortului și susținătorii vieții copilului nenăscut. Este vorba despre faptul că cel mai important lanț de clinici în care se fac avorturi, deținut de Planned Parenthood, se preocupă de sănătatea femeilor, oferind între analizele sale și mamografii. Primul clip prezintă afirmația CEO Planned Parenthood, Cecile Richards, din primăvară, iar cel de-al doilea afirmația președintelui Obama, din a doua confruntare televizată cu Mitt Romney. Realitatea, confirmată inclusiv de Departament of Health and Human Services, este că nici o clinică a Planned Parenthood nu deține aparatura necesară mamografiilor, dar cele 12 milioane de dolari investite de către Planned Parenthood în campania electorală a președintelui Obama se pare că atârnă mai greu decât adevărul.

Minciuna nu este însă ceva nou pentru susținătorii avortului, ci se află chiar la rădăcina acestei mișcări care neagă viața copilului în cele nouă luni în care acesta se află în pântecele mamei sale. În diferite forme, minciuna însoțește mișcarea pro avort în toate manifestările ei. Nu este de mirare că Dr. Borbala Koo, medic ginecolog şi directoare executivă a SECS - Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, organizație afiliată la Federația Internațională Planned Parenthood, este una dintre cele mai puternice voci care se împotrivesc introducerii în România a consilierii femeilor aflate în criză de sarcină, deși există atâtea mărturii care atestă drama datorată lipsei de sprijin pe care o trăiesc unele dintre ele.

Mammosham Partea I: Planned Parenthood CEO Caught Making False Mammogram Claim

Mammosham Partea a II-a:  "I have no idea why he would say that!"

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.

Beneficiarul proiectului de lege pentru consilierea înainte de avort este, în primul rând, femeia

Răspunsul Asociaţiei Provita Media, la întrebările adresate de revista „Elle” cu privire la proiectul de lege privind consilierea în criză de sarcină. La întrebările Ioanei Ulmeanu (Elle) a răspuns Larisa Iftime.

1. Proiectul de lege iniţiat de Sulfina Barbu împreună cu Marius Dugulescu a generat câteva controverse. De ce aţi ales dumneavoastră să susţineţi acest proiect ?

Acest proiect poate îmbunătăţi sănătatea femeilor din România, informându-le despre ceea ce înseamnă un avort şi care sunt consecinţele lui asupra lor. Suntem mulţumiţi că, în sfârşit, doi parlamentari au iniţiat un asemenea proiect şi alţi 49 îl susţin. Noi, care monitorizăm felul cum evoluează lucrurile în acest domeniu, prin buletinul „Dosar Provita Media”, pe care-l elaborăm lunar, din 2003, observăm cum, în ultima vreme, lucrurile evoluează pozitiv. Tot mai mulţi oameni sunt reticenţi la avort şi-şi pun probleme cu privire la consecinţele lui. 

Acum câţiva ani, mai exact, în 2003, când am făcut o anchetă printre parlamentari, pe această temă, aproape nu am găsit o persoană, un parlamentar, în speţă, care să fie atent, cât de cât, la problemele avortului. Nu mai vorbesc de cineva care să fi iniţiat un asemenea proiect de lege. Şi atunci am vorbit cu reprezentanţii organizaţiilor de femei din partidele principale din Parlament. Acum, după cum vedeţi, parlamentarii şi instituţiile devin din ce în ce mai atente. Eu cred că lucrurile vor evolua chiar mai bine decât atât. Ştim cu toţii că, după 1990, avortul evoluase atât de îngrijorător, încât în ochii străinilor, această situaţie era cel puţin ciudată. Străinii se uitau – şi se mai uită la noi – ca la un popor barbar, ieşit din comunism, cu totul fără frică de Dumnezeu. Şi acest interviu este semnul că presa a devenit atentă la problemele din jurul avortului, nu numai la cifrele lui. Şi, apoi, să nu uităm că, avortul, ca fenomen social la scară largă, este de dată relativ recentă. 

La peste o jumătate de secol de la legalizarea lui în ţările industrializate au început să apară şi reacţii împotrivă, în principal, deoarece avortul lasă răni adânci, atât în inima mamelor, cât şi în inima taţilor. În Marea Briatnie, SUA, Franţa, Italia, Germania, Spania şi în multe alte ţări ale lumii se extinde mişcarea „Silence no More”. Acum, aceasta există şi în România, prin proiectul „Rupe tăcerea”. În cadrul acestei mişcări, femei şi bărbaţi, tineri sau bătrâni, mărturisesc în public tragedia avortului pe care l-au trăit, tocmai că societatea să înţeleagă ce înseamnă drama unui avort.

2. Care credeţi că vor fi beneficiarii acestui proiect şi la ce rezultate pozitive vă aşteptaţi ca urmare a lui ?

Beneficiarul acestui project este, în primul rând, femeia şi cei din jurul ei. Problema femeii, în România, în ultimii ani, este destul de controversată. Pe de o parte, feminismul vrea ca femeia să devină activă social, să fie cât mai prezenta în realităţi politice, dar toate acestea făcându-se pe fondul deteriorării unei situaţii, a unor comunităţi şi instituţii cu tradiţii. Familia începe să aibă din ce în ce mai multe probleme, femeia nu mai are timp să se ocupe de educaţia copilului. Când vorbesc de educaţie, nu mă refer doar la a-l ajuta pe copil să-şi facă temele, ci la a-l pregăti să facă faţă unei realităţi specifice, unei societăţi deschise la tot felul de noutăţi. Iar unele din aceste „noutăţi” îi derutează pe copii, îi deturnează afectiv, îi tulbură. 

Nimeni nu contestă, cred, faptul că, în acest moment, în societatea românească există foarte multă violenţă. Violenţa se manifestă ca o infracţiune, dar mai ales ca atitudine comună. De aceea rolul femeii, al mamei este foarte important în a ajuta la intrarea copiilor în lume, a-i asigura un suflet sau un psihic echilibrat, cum se spune. Avortul, iar spun, are consecinţe fizice multiple. Nimeni nu contestă acest lucru. Toate aceste suferinţe se adună undeva, mai ales, în familie, mai ales în jurul mamei. Toţi din jurul femeii suferă, de la soţ, la copil. Dacă discutăm doar la general această lege, ea nu ar face decât să ridice o problemă morală femeilor care vor să facă un avort. Le-ar face să înţeleagă că avortul nu este un fapt comun, ca acela de a mânca sau a bea un pahar de apă. 

Avortul este o operaţie complexă din punct de vedere fizic, precum şi o problemă din punct de vedere psihic şi moral. Legea nu face decât să ridice un semn de întrebare. Ea le face pe femei să se mai întrebe încă o dată, dacă e bine sau rău ceea ce fac. În proiectul de lege, nu există nici un paragraf prin care să se interzică avortul.

3. Credeţi că pot exista şi consecinţe negative ale acestui proiect, după cum susţin ONG-urile care au cerut retragerea lui ?

ONG-urile care cer retragerea lui, a căror activitate o cunosc bine, susţin de 20 de ani o deschidere şi mai mare pentru avort. Ce consecinţe negative ar putea avea această lege, dacă, aşa cum vedeţi, ea ridică doar probleme de natură teoretică? Practic, ea nu obstrucţionează pe nimeni. Faptul că a apărut un grup de parlamentari care au iniţiat un asemenea proiect, ne spune că există deja un curent social care se împotriveşte avortului. În aceste întrebări din lege se regăsesc punctele de vedere ale acestei părţi din populaţie. Aşa evoluează realitatea. Răspund acum cu argumentele grupurilor care vor să blocheze legea. Dacă aş răspunde cu argumentele noastre, ale acelor care practică creştinismul, mersul la biserică, lucrurile ar sta cu totul altfel. Aş întreba, de ce marile ziare şi televiziuni, în zilele de mari sărbători creştine, dau cifre impresionante despre majoritatea oamenilor care sărbătoresc aceste evenimente creştine? Televiziunile fac rating pe sărbătorile creştine. Guvernul dă liber oamenilor de Paşti şi de Crăciun. Asta însemnând că majoritatea oamenilor vrea să se bucure, să sărbătorească. Este doar, credeţi, un eveniment cultural? Şi dacă ar avea doar valoare culturală asemenea evenimente, asta ar însemna că o mare parte din oameni îşi orientează viaţa, cel putiun din punct de vedere cultural, după Biserică. Atunci nu credeţi că ar trebui să fie luată în seamă şi morală creştină? Dacă n-am face-o nu ne-am situa, oare, într-o poziţie schizoidă, din punct de vedere psihic? Am fi duali.

4. Există posibilitatea ca o astfel de lege să încalce în vreun fel drepturile femeilor ?

Dacă vorbim despre „drepturile femeii de a dispune de propriul corp”, concepte ultraliberaliste, da. Dar avortul nu este o procedură terapeutică, de vindecare. Gama complicaţiilor medicale, care urmează unui asemenea „drept”, este mare, putând ajunge chiar până la deces. Acest „drept al femeii de a dispune de propriul corp” poate fi înţeles şi ca un fel de automutilare. Mentalitatea acestor „drepturi” nelimitate, din păcate, a creat această situaţie cu totul specială a femeii din România. Femeia din România, n-o spun eu, o spune chiar mass-media, are din ce în ce mai multe suferinţe. Suferinţele provin şi din viziunile pe care le-au adoptat în ultimii ani. Nimeni nu poate contesta faptul că în ultimii ani România a fost dominată de idei extremiste feministe, viziuni ateiste. 

Mie această situaţie mi se pare asemănătoare cu începutul revoluţiei bolşevice, la 1918, aşa cum am citit că s-a întâmplat atunci. Câţiva ani, după instaurarea bolşevismului, tot felul de mentalităţi ultraliberaliste au fost prezente în societatea rusă. De acolo a venit „actul sexual echivalent cu a bea un pahar de apă”, dacă o cităm pe prima femeie-ambasador din URSS, Alexandra Kollontai. La fel este înţeles şi astăzi. Ai nevoie... bei un pahar cu apă. Ei bine, această lege pune câteva întrebări pertinente asupra acestei situaţii deşanţate. Înseamnă oare că, prin această lege, sunt obsrtucţionate libertăţile femeii? Aş mai avea două obiecţiuni referitor la felul cum este înţeles conceptul de libertate a femeii. Prima se referă la limbă de lemn a ideologiilor noi. Ca şi în comunism, unde în ideologie se vorbea de libertăţile omului, în politicile actuale de acest gen, când se vorbeşte de libertatea femeii „de a dispune de propriul corp”, într-un limbaj natural, aceasta ar însemna: femeia să nu mai aibă grijă de copii, femeia să renunţe la căsătorie în orice moment, femeia să intre aibă relaţii sexuale de la cea mai mică vârsta posibilă, fără nicio oprelişte morală, femeia să facă avort fără a se întreba dacă e bine sau e rău etc.

A doua obiecţie, legat de libertăţile femeii, constă în aceea că nu luăm în seamă problemele pe care le-a creat acest concept în ultimii ani. Dacă ţinem seama de consecinţele practicării conceptului „tuturor drepturilor şi libertăţilor” de 20 de ani la noi, situaţia femeii s-a agravat foarte mult, mergând spre tot felul de extremisme. Avortul este unul dintre aceste acte duse la extrem. Nu se automutilează ea prin astfel de operaţii repetate cu frecvenţa tot mai mare? Şi s-ar putea că este din ce în ce mai nefericită. Ce câştigăm, atunci, mergând în continuare pe acest concept?

5. Probabil că, în multe dintre cazuri, alegerea pe care o au de făcut femeile este aceea dintre a naşte sau nu un copil care nu poate fi îngrijit, crescut, educat sau iubit corespunzător. Care alegere este cea firească în acest caz şi de ce ?

Întrebarea dvs trimite la o anume viziune de viaţă. Dacă îi întrebăm pe copiii orfani dacă sunt fericiţi că trăiesc, că s-au născut, să vedeţi cum mulţumesc mamelor lor că i-au adus pe lume. Vorbind despre „alegerea de a avea un copil la timpul potrivit”, nu întotdeauna ne reuşeşte acest lucru. Totuşi, femeia alege să aibă o relaţie fundamentală cu un copil sau nu? Este aceasta cea mai frumoasă relaţie din punct de vedere moral şi sufletesc, cea a mamei cu copilul său? Vă las să răspundeţi. Mai mult, femeia se schimbă în bine, în relaţia cu copiii săi, prin faptul că fiecare este unic şi aduce cu el ceva pe lumea asta. 

Din toate aceste relaţii, femeia are numai de câştigat. Este incomparabil ceea ce primeşte o femeie din relaţia ei cu un copil atunci când îl iubeşte, faţă de orice relaţie a ei cu o funcţie sau cu un salariu mare. Eu cred că orice femeie trebuie să opteze pentru situaţiile care sunt benefice sufletului ei. Dacă se îmbunătăţeşte situaţia femeii din punct de vedere sufletesc, şi situaţia socială din România se va îmbunătăţi. În primul rând, femeia trebuie să opteze pentru o situaţie care s-o aşeze într-o relaţie benefică cu sufletul ei. Dacă va reuşi acest lucru, va reuşi să-şi rezolve şi poziţia ei socială.

6. Cum poate o astfel de lege, privită deja drept o privare de drepturi pentru femei, să fie o soluţie pentru aceste femei ?

Să discutăm în termeni politici... Faptul că există o iniţiativă parlamentară, aceasta înseamnă că parlamentarii care au iniţiat-o considera că există în societate un număr de femei care acceptă acest punct de vedere. Dacă n-ar exista o asemenea realitate, fiţi sigură că nici un parlamentar n-ar mişca un deget. Cum v-am mai spus, situaţia la noi este în prefacere. Tot mai mulţi oameni îmbrăţişează punctul de vedere care contravine acceptării libertăţii excesive a avortului. Desigur că există şi un număr de femei care, în continuare, nu pot fi zdruncinate din viziunea care domnia de 20 de ani România. Dacă ele vor să-şi asume în continuare consecinţele acestei situaţii în care se afla femeile din România, situaţii deplorabile, din punct de vedere fizic şi sufletesc, atunci să continue aşa. 

Eu cred că tot mai multe femei, dacă vor exista semne de întrebare, cel puţin - căci legea nu ridica decât semne de întrebare şi nu opreşte pe nimeni – vor încerca să-şi reconsidere viaţa, să accepte altă viziune. Orice om raţional, căruia nu-i merge bine, urmând un anume curs al vieţii, cred că încearcă să şi-l schimbe. Orice om caută o cale a reuşitelor lui. Iar reuşitele omului, în primul rând, sunt cele care vorbesc despre suflet. Despre împăcarea sufletească.

7. În timp ce o parte a propunerilor din proiectul de lege au fost primite bine – informarea cu privire la riscuri şi complicaţii, explicarea alternativelor la avort ; alte prevederi au fost considerate ca făcând apel la emotivitatea pacientelor – informarea cu imagini foto/video a procedurii de avort, sublinierea faptului că embrionul este o fiinţă umană din momentul conceperii.

Dacă ne-am uita la legile americane privind consilierea înainte de avort, am fi foarte uimiţi să constatăm că, acolo, 33 de state cer ca femeii să i se dea informaţii despre procedura de avort specifică, în timp ce 21 de state cer ca femeii să i se dea informaţii despre toate procedurile obişnuite de avort. Alte 11 state includ informaţii despre abilitatea fătului de a simţi durerea. De asemenea, 18 state includ informaţii exacte despre posibilul efect al avortului asupra fertilităţii viitoare; 6 state oferă informaţii despre legătura dintre cancerul mamar şi avort; 20 de state includ informaţii despre posibile reacţii psihice ale femeii după avort etc. 

Desigur că, aşa cum am spus până acum, legea nu face decât să pună probleme din punct de vedere moral şi sufletesc. Unde există suflet, există şi emotivitate. Cât priveşte felul cum numim noi copilul, fie „embrion”, „fat” sau „copil”, aici se ascunde una dintre deturnările făcute de limbajul de lemn. Limbă de lemn a celor care susţin avortul numeşte copilul „masă celulară”, „produs de concepţie”. Nicidecum embrion, făt sau copil. Asta înseamnă că ei se feresc să răspundă la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, se feresc să spună că în pântecele mamei însărcinate este un copil. Iar copilul este o fiinţă umană din momentul concepţiei. Asta este o problemă fundamentală, la care răspunde în mod misterios afectivitatea femeii, nu aceasta raţionalitate de tip ideologic. 

Orice femeie însărcinată are intuiţia că poartă în pântece o fiinţă umană. Să spunem acest adevăr. Dacă nu-l spunem, psihicul nostru devine schiziod. El lucrează cu două adevăruri, dintre care unul cu siguranţă este fals. Asta duce la crearea de ambiguităţi de natură psihică, accentuate de alte greutăţi, până la boli psihice. Mai mult, chiar susţinătorii avortului recunosc că femeia însărcinată este, de obicei, neliniştită atunci când se află în faţa unui avort. De ce se întâmpla acest lucru ? Dacă în uterul ei nu se afla o fiinţă umană, un făt, un copil, de ce s-ar nelinişti? Una din explicaţii ar fi ca inconştient, intuitiv, femeia ştie că are acolo un copil, pe care doreşte să-l apere cumva.

8. De ce credeţi că sunt necesare aceste precizări, mai ales în condiţiile în care, în cazul nici unei alte proceduri medicale, nu există obligaţia de a vedea cum va decurge procedura respectivă ?

Noi vorbim de o procedură cu totul specială. Nu vorbim de o operaţie la unghii sau la păr. Vorbim de o operaţie în care o femeie are probleme emoţionale şi morale. O sarcină este rezultatul unei experienţe afective. Nu este ceva doar raţional şi mecanic. De aici rezulta complexitatea operaţiei. Mai sus, am explicat că la mijloc este vorbă nu de o „masă biologică”, „de o îngrămădire de celule”, ci de un făt, de un copil. Imaginaţi-vă un medic care face fertilizare în vitro şi explică la televizor că, „din momentul concepţiei, putem şti ce culoare va avea părul şi ochii lui, putem şti şi de ce sex va fi bebeluşul”. 

Atunci: are femeia însărcinată în pântece un copil, cum spune specialistul în FIV, sau are „o masă de celule”, cum spune medicul care face avort? Judecaţi şi singură. Şi atunci o astfel de operaţie nu trebuie cumva monitorizată de măsuri speciale? Iar în lege sunt prevăzute câteva asemenea măsuri. Asemenea măsuri nu sunt decât de prevenţie. Şi, din datele pe care le avem, nici o femeie consiliată nu a regretat că a născut, am auzit însă foarte multe femei care au regretat avortul. Totuşi, legea prevede că decizia finală este a femeii.

9. Credeţi că o asociaţie creştină are datoria de a susţine astfel de proiecte, chiar dacă unii dintre cei afectaţi de proiectele respective nu sunt creştini ? De ce ?

Referitor la prima parte a întrebării, răspund cu toată convingerea că nu numai creştinii accepta o asemenea viziune, că o femeie însărcinată poartă în pântece un copil, iar această relaţie este de natură cu totul specială. Şi orice suferinţă a copilului se răsfrânge şi asupra sufletului ei. De altfel, aş vrea să vă întreb şi eu de ce cei care se opun avortului, trebuie să plătească pentru avorturi din contribuţia lor către stat? După cum ştim, mare parte din avorturile din spitalele de stat sunt subvenţionate de la buget. 

Legea nu face apel la credinţă, ci pune câteva întrebări de natură sufletească, de natură psihică. În prezent, există peste 250 de studii în lume, care arata ca avortul are consecinţe psihice. Susţinătorii avortului afirma că aceste studii ar fi „un mit” şi nu sunt „recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii”. Dar OMS susţine avortul, accesul liber la avort, cum poate fi imparţial faţă de aceste studii? Iar studiile există, publicate în reviste de prestigiu de specialitate şi numai cei care nu doresc să audă de ele spun că nu există. Nu mai vorbesc de studiile care trimit la legătura dintre avort şi bolile fizice. Amintesc aici că 6 state americane oferă informaţii, în cadrul consilierii înainte de avort, despre legătura dintre cancerul mamar şi avort. Pentru asta nu trebuie să faci apel la credinţă, ci doar la cunoştinţe elementare medicale. 

Cum am arătat mai sus, numărul celor care încep să fie atenţi la consecinţele avortului a crescut la noi. Din păcate, nu avem încă studii care să spună celor neconvinşi că situaţia se schimbă. Aş spune că aceasta este una din datoriile presei. Presa să „ia pulsul” realităţii, cum se spune, şi să informeze corect oamenii. Dacă faceţi anchete printre oameni, veţi vedea că mulţi sunt nemulţumiţi de problemă morală din România, doresc o „renaştere morală”. Între toate aceste probleme de natură morală şi sufletească există o legătură directă sau indirectă cu avortul şi cu creşterea excesivă a mentalităţilor în favoarea sexualităţii fără limite.

Sursă: Asociaţia Provita Media

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.

Copii care apără copiii nenăscuți (1): Zoe Griffin, 11 ani, SUA

September 4, 2012 (StandTrue.com) - I want you to meet my friend and fellow abortion abolitionist, 11-year-old Zoe Griffin. In a world when grown adults ignore, deny or just don’t care about the abortion holocaust that has claimed over 55 million of Zoe’s generation, she is willing to take a stand no matter what people think. Zoe joined her mother and friends to lay thousands of roses outside the site of the Democratic convention and pray for the babies, the politicians and this generation.

While Zoe was praying, pro-abortion activists who claim to stand up for women began to belittle and scream at Zoe for her stand for life. What is so sad is that one of the women who did this to Zoe, Sunsara Taylor,  is a well know anti-porn activist who claims to be against the degradation of women. I guess just not 11-year-olds who believe that women should not be dehumanized by the abortion industry.

I could write a lot about this and how much I am sickened by what happened, but I wanted to let Zoe tell you in her own words how what happened and why she will never quit being a Stand True Activist. Praise God for young women like Zoe, she is why this is the generation who will abolish abortion.

Here is Zoe’s account:

“Hi, I’m Zoe. Something happened Friday night that a friend wanted me to blog about. I don’t have Facebook or Twitter or anything like that so I’m borrowing my mom’s page for now.

“What happened was a pro-life rally. We had showed up when only 4 people were there. I guess we were supposed to get there early. As more and more people came, a car arrived. A woman came out and opened the trunk. There were 3,300 carnations in the back of that car. We started to unload and unwrap the flowers. Lily, Bella, and I started to write pro-life statements with chalk on the sidewalks when some pro-abortionists came. They were holding signs and chanting: “A baby’s not a baby till it comes out, that’s what birthdays are all about!” They were blowing whistles and jumping around acting like 5-year-old children. I was so sad that these people were so blinded I started crying. Then we started laying down the flowers all across the sidewalk. When we finished, the line of carnations was probably a mile long. A pro-life woman let me hold a crucifix that she had. I started clutching it close to my heart. My knees were shaking, so were my hands.

“The pro-abortionists turned to us and started pointing at different people, saying, “You’re a person! You’re a person! Fetuses are not!” Then the woman saw me crying and said,” You are making this girl cry with your bull____”. I couldn’t stand any more of those lies. They pushed it too far. In the highest-pitched voice I have ever spoken in, I screamed, “THEY ARE NOT THE ONES MAKING ME CRY! YOU ARE! WITH YOUR DARK HEARTS, YOUR DARK MINDS TURNED AGAINST GOD!” My mom ran over to me, put her hand on my shoulder, and calmed me down. Then she went up to them and said, “HOW DARE YOU ATTACK A CHILD LIKE THAT!” While she was yelling, pro-lifers came over to me to calm me down. My whole body was shaking. Our friend, Mrs. McKinney, took me, Jack, and Bella to a CVS that was nearby. We got water and chips and went back. I sat down on a bench when a man from the Charlotte Observer came over to me and started interviewing me. Once he was done, a man came over and gave us ice cream. While I was eating, the pro-abortionists left. Then we started to clean up.

“On the way home I felt sorry that I yelled at those people. I told my mom, and she said, “Do you know why you feel that way? It’s because you have a heart. You have a conscience, and you know what’s right and what’s wrong. Those people attacked you like that because they don’t have a heart.”

I will never, ever forget what happened last night. I had a dream that night that they all converted to pro-life activists. I hope that dream becomes a reality.”

(Photo by Anthony Perlas, seroptics.com)

Reprinted with permission from StandTrue.com .

Sursă: LifeSiteNews

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Dacă doriţi să traduceţi acest articol sau altele care apără viaţa copiilor nenăscuţi, scrieţi un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. 

O scrisoare a Părintelui Arsenie Papacioc păstrată în Arhivele Securității și dezbaterile pentru viață

Detaliu din grădină, Mănăstirea Agapia

Fotograf: Eduard Despinoiu 

Mai jos este o scrisoare a Părintelui Arsenie Papacioc despre viața monahală, despre scopul ei şi modul în care acesta poate fi atins. Textul nu este neobişnuit față de alte texte despre viața monahală. Ce este neobişnuit este faptul că el a fost cules dintr-o scrisoare interceptată şi păstrată în Arhivele Securității.

Scrisoare a fost publicată de către Adrian Nicolae Petcu, în articolul „Epistolar monahal în vremuri de prigoană: Duhovnicul Arsenie Papacioc către o maică de la Agapia” din ziarul Lumina, pe care îl redăm în continuare. Reacţia ofiţerilor de Securitate faţă de viaţa monahală seamănă izbitor de mult cu reacţia celor care neagă dreptul la viaţă al copilului nenăscut.

Se întâmplă adeseori să fim întrebaţi despre motivele pentru care susţinem dreptul la viaţă al copilului nenăscut şi să ni se ceară foarte multe informaţii, argumente şi dovezi ştiinţifice. Dar la finalul discuției unii oamenii rămân tot în punctul iniţial, acela în care nu au ochi să vadă un lucru evident: faptul că un copil este viu indiferent de stadiul de dezvoltare şi că orice intervenţie asupra lui conduce la curmarea unei vieţi omeneşti.

Acelaşi lucru s-a întâmplat cu viaţa monahală pe timpul comunismului: mulţi monahi români au fost închişi şi persecutaţi, fiind acuzaţi de lucruri care n-aveau legătură cu viaţa duhovnicească pe care o duceau sau cu ceea ce ei vorbeau sau scriau. Au fost ani grei, de durere, de lacrimi şi de jertfă, ani întregi de persecuţii şi anchete, în care ofiţerii de Securitate nu aveau ochi să vadă ceea ce era evident: există o viaţa monahală, cu toate rânduielile ei, cu cărţile de învăţătură în care sunt scrise scopurile acestei vieți şi cum pot fi ele atinse. Pentru ei monahii nu erau monahi, ci duşmanii. Oricâte explicații au dat monahii că scopul vieții monahale este dobândirea Împărăției Cerurilor, unii ofițeri de Securitate nu au vrut să accepte niciodată aşa ceva.

Dacă efortul de a înțelege chemarea monahală este, într-adevăr, dificil de făcut, pentru un om care nu crede în Dumnezeu, faptul că un copil aflat în burta mamei sale este viu ar trebui să fie mai uşor.

Oare cât va mai dura până când românii îşi vor deschide ochii? Oare cele 21 de milioane de prunci avortaţi nu sunt un preţ prea mare pentru indiferenţa noastră care acceptă că adevărul este al celor orbi?

*

Încă de la ieşirea din închisoare, ca urmare a condamnării pentru participarea în activitatea Grupului "Rugul Aprins", părintele Arsenie Papacioc a fost urmărit permanent de Securitate. Responsabili din Securitate erau ferm convinşi că părintele Arsenie se călugărise ca urmare a unui ordin dat de lideri legionari după 1945, marotă vehiculată chiar până astăzi de adversari ai Ortodoxiei româneşti. Părintele a fost urmărit pe vremea când era paroh la Filea de jos, judeţul Cluj (din iulie 1965), în eparhia mult-rugătorului episcop clujean Teofil Herineanu. Cu sprijinul patriarhului Justinian a revenit în lumea monahală, mai întâi la Mănăstirea prahoveană Cheia, apoi, din ianuarie 1972, la Căldăruşani.

Deoarece permanent era căutat de pelerini, situaţie care deranja pe responsabilii "de la Culte", în septembrie 1972, patriarhul Justinian a găsit, ca o soluţie temporară, numirea părintelui Arsenie ca duhovnic la Mănăstirea Dintr-un Lemn, din Eparhia Râmnicului. Peste tot, părintele Arsenie era atent urmărit informativ de către Securitate, la Căldăruşani numindu-l "Bărbosul", iar pe când vieţuia la "Dintr-un Lemn" dându-i pseudonimul de "Izolatul". De asemenea, i-a fost interceptată corespondenţa. Multe dintre scrisorile trimise de părintele Arsenie sunt exemple de simţire autentică monahicească, de experienţă mistică şi mai ales de o puternică capacitate de înţelegere şi vindecare a problemelor duhovniceşti.

În rândurile de faţă redăm dintr-o scrisoare trimisă în decembrie 1973 unei maici de la Agapia şi interceptată de Securitate:

"Scumpă măicuţă Emiliana, o, câtă bucurie ai făcut la înalta bunătate a lui Dumnezeu şi prin aceasta şi mie că nu-ţi descurajezi viaţa! Ce mireasmă liniştitoare vine dinspre inima smerită săraca! Ce luptă frumoasă şi deschisă duci numai şi numai să trăiască Hristos întreg în tine! Cum trebuie să te conving că Dumnezeu te iubeşte şi te poartă numai cu drag, acum, pe umerii lui! Ce bine ai făcut că ai strigat, că ai ţipat tainic şi atunci şi după aceea, mereu! "Nu vreau, nu mai vreau Doamne să Te supăr!" Iată măicuţă scumpă, aceasta este Bunavestire din scriptura inimii tale! Înainte cu drag, înainte cu nădejde, dar mai ales înainte cu o smerită smerenie!

Am simţit că te va ajuta bunul Dumnezeu şi vei pune începuturi mari şi hotărâte, umblând frumos prin locurile Domnului Iisus Hristos pe pământ. Te-am iubit ca un părinte mereu. Nu puteam să cred că vei fi cândva altfel, adică împotriva fericirii tale cu îngerii şi mai ales cu Maica Domnului. Dacă ne vom întâlni, le vom pune pe toate în ordine. Ce va fi ars, vom arde şi ce va fi frumos, vom face să fie mai frumos. Iară dacă crezi că toate, toate pot fi arse de altcineva, s-o faci fără amânare. Să rămâi într-o mare bucurie şi nu cumva inima sfinţiei tale, cândva, să uite şi să nu poftească, în casa ta, pe scumpa Maica Domnului.

Orice frumuseţe se poate împlini de noi, oamenii, pe pământ, scumpă măicuţă. Orice gând rău, oricât ar fi de nărăvaş, poate fi respins şi ars cu dorul de Ierusalim. Să începi serios să te împarţi tuturor care vor înviere că, dacă inima bate în pieptul nostru, nu înseamnă că nu-i şi pentru altcineva inimă.

Ţi-am scris repede, grăbit de dragostea de a nu amâna bucuria ce mi-ai făcut-o şi pe care o anticipam. Cu o mare nădejde aş vrea să fie ultimul meu cuvânt: rămâi binecuvântată. Îţi mulţumesc sincer, mult pentru tămâie, de care eu am mare ne-voie de evlavie, ca preot, pentru Altar şi Icoane".

Breaking News: British Medical Association (BMA) a aprobat o moțiune de susținere a consilierii în criză de sarcină independentă de providerul avortului !

Miercuri, 27 iunie, în cadrul întâlnirii anuale a BMA, reprezentanții medicilor britanici au votat o moțiune privind accesul la consilierea femeilor în criză de sarcină. Una din prevederile ei ne interesează în mod direct, în condițiile în care în Parlamentul României se dezbate Legea privind înființarea cabinetelor pentru consilierea în criză de sarcină. Este vorba despre prevederea prin care este sprijinită consilierea femeilor în criză de sarcină independent de instituția solicitată pentru avort.

Doctorul Mark Pink, propunând moțiunea, a arătat că aceasta nu limitează ci extinde capacitatea femeii de a decide. Punctul lui de vedere este exact cel expus de inițiatorii și susținătorii legii consilierii în criza de sarcină din România.

Profesoara Wendy Savage a răspuns că a fost purtător de cuvânt pentru organizații centrate pe dreptul femeii de a alege (n.n. organizații care, judecând după efectul practic, militează pentru mărirea numărului de avorturi) și că este ”o insultă totală” pentru medici așa-numita cerință a consiliere independentă. A susținut că argumentele pro și contra avort sunt prezentate în cadrul fiecărui consult ce are în vedere avortul și mă majoritatea consilierilor independenți actuali nu sunt de fapt independenți. Punctul ei de vedere este identic cu ceea ce susțin contestatarii legii privind consilierea în România.

În final moțiunea a fost adoptată, reprezentând o premiză majoră pentru legiferarea parlamentară în Marea Britanie a consilierii independente de medicul și cabinetul solicitat pentru avort. 

Rezultatul dezbaterii de la British Medical Association este important pentru noi, căci arată că trendul sistemelor medicale avansate, NHS fiind unul dintre cele mai performante din lume, este consilierea independentă de cabinetul solicitat pentru avort. În acest mod se exclude conflictul de interese, în care cel care face avortul, și primește bani pentru aceasta, este și cel care face consilierea.

Sursă articol

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.

Dezbaterea legii privind consilierea în criză de sarcină - 18 aprilie 2012

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

“A trata sarcina ca pe o simplă aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane. Indiferent pe ce poziţie ne situăm, pro-choice sau pro-life, trebuie să respectăm demnitatea persoanei umane, şi atunci trebuie să existe o responsabilitate în sexualitate, de aceea consider că această consiliere psihologică este necesară pentru ca responsabilitatea faţă de persoana umană să fie conştientizată pe deplin.

Sexualitatea umană nu este o simplă reproducere, sexualitatea umană, în fond, este corticalizată, nu are numai instinctul care funcţionează, are valori morale, are valori axiologice. Sexualitatea umană diferenţiază specia umană de alte specii şi asta impune responsabilitatea faţă de sexualitate, impune nişte reguli morale şi responsabilitatea faţă de sarcină.

Sarcina nu este o boală, motiv pentru care noi vedem acest proiect de lege nu neaparat ca un proiect care ar putea să determine o scădere a numărului de avorturi, ci ca un proiect care redă demnitatea fiinţei umane.

Avortul este un act medical fără valenţe terapeutice, acesta este un lucru foarte clar. Singurul moment în care avortul are valenţe terapeutice este atunci când viaţa mamei este pusă în pericol iminent.”

Vasile Astărăstoaie, Preşedintele Colegiului Medicilor din România

*