Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!
Citiți aici textul proiectului.
Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.
“A trata sarcina ca pe o simplă aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane. Indiferent pe ce poziţie ne situăm, pro-choice sau pro-life, trebuie să respectăm demnitatea persoanei umane, şi atunci trebuie să existe o responsabilitate în sexualitate, de aceea consider că această consiliere psihologică este necesară pentru ca responsabilitatea faţă de persoana umană să fie conştientizată pe deplin.
Sexualitatea umană nu este o simplă reproducere, sexualitatea umană, în fond, este corticalizată, nu are numai instinctul care funcţionează, are valori morale, are valori axiologice. Sexualitatea umană diferenţiază specia umană de alte specii şi asta impune responsabilitatea faţă de sexualitate, impune nişte reguli morale şi responsabilitatea faţă de sarcină.
Sarcina nu este o boală, motiv pentru care noi vedem acest proiect de lege nu neaparat ca un proiect care ar putea să determine o scădere a numărului de avorturi, ci ca un proiect care redă demnitatea fiinţei umane.
Avortul este un act medical fără valenţe terapeutice, acesta este un lucru foarte clar. Singurul moment în care avortul are valenţe terapeutice este atunci când viaţa mamei este pusă în pericol iminent.”
Vasile Astărăstoaie, Preşedintele Colegiului Medicilor din România
*
Proiectul de lege privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină a fost iniţiat pe 20.03.2012 de către deputaţii Marius Dugulescu, Sulfina Barbu şi alţi 49 de cosemnatari. Principalele prevederi ale acestei legi sunt înfiinţarea unor cabinete care să ofere consiliere femeilor aflate în criză de sarcină şi acordarea unei perioade de câteva zile de reflecţie, astfel încât femeia însărcinată să decidă în deplină cunoştinţă de cauză asupra actului de întrerupere a sarcinii.
Activitatea de consiliere, aşa cum este descrisă în proiectul de lege presupune:
- Cercetarea cauzelor care au determinat femeia însărcinată să ceară întreruperea voluntară de sarcină.
- Explicarea şi ilustrarea cu imagini foto/video a procedurii medicale de avort.
- Informare cu privire la existenţa riscurilor şi complicaţiilor imediate şi tardive, fizice şi psihice ale avortului la cerere (precum: sterilitatea, suferinţa psihologică, sindromul post-avort etc.).
- Informare asupra dezvoltării embrionare şi fetale din momentul conceperii copilului până la naştere, prin discuţii şi prezentarea unui scurt material video, precum şi sublinierea faptului că din momentul conceperii, embrionul este o fiinţă umană în sensul deplin al cuvântului, a cărei viaţă va înceta în urma procedurii medicale.
- Prezentarea examinării fotografice a sarcinii şi înmânarea unei înregistrări fotografice sau video a acesteia, acolo unde acest lucru este posibil.
- Explicarea alternativelor la avort, cum ar fi: posibilitatea de a încredinţa copilul spre adopţie, darea copilului în asistenţă maternală sau în plasament simplu, creşe cu program săptămânal etc.
- Informarea cu privire la asistenţa socială, medicală, psihologică, financiară şi materială, în timpul sarcinii şi după naştere, furnizată de diverse instituţii de stat sau organizaţii private.
- Înmânarea unei liste cu instituţii şi organizaţii ce oferă asistenţă şi sprijin, cum ar fi: organizaţii non-guvernamentale, culte, asistenţă socială din partea primăriilor prin Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, centre maternale etc.
Aşadar, avem în faţă un proiect de lege care vine în sprijinul femeii, oferindu-i dreptul la informare şi accesul necondiţionat la serviciul specializat de consiliere. În timp ce în ţări precum S.U.A., Canada, Irlanda, Finlanda, Belgia, Olanda, Spania, Germania şi alte state europene, activitatea de consiliere în criză de sarcină există de mulţi ani, iar cabinetele de consiliere şi-au dezvoltat activitatea prin creşterea accesului la informare, în România o astfel de iniţiativă, care apare timid după 22 de ani de la Revoluţie şi după ce cifrele oficiale ating un număr de 22 de milioane de avorturi în perioada 1958-2008, ajunge să fie contestată public şi să se solicite retragerea ei, în urma unei campanii masive de dezinformare apărută în presa românească în această perioadă.
În tabelul de mai jos sunt disponibile informaţii despre avort şi consiliere existente în reglementările legislative ale altor ţări:
În urma presiunilor mediatice şi din necesitatea de a consulta opinia publică, pe 18 aprilie a avut loc o dezbatere pe tema acestei legi. Un număr de 35 de organizaţii non-guvernamentale au depus un memoriu şi mai multe puncte de vedere pentru susţinerea legii şi 22 de organizaţii au cerut retragerea ei.
Lista participanţilor prezenţi la dezbaterea organizată în Parlament pe 18 aprilie:
Pentru:
· Astărăstoae Vasile - Consiliul Medicilor din România
· Păun Daniela – Asociaţia „Darul Vieţii” Timişoara
· Dunca-Moisin Maria Elisabeta - Mişcarea “Buna Vestire” pentru Apărarea Copiilor Nenăscuţi
· Băndoiu Andreea – Centrul de îngrijiri paliative “Sfânta Irina”
· Filip Cristian – Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca
· Jacolă Ileana – Asociaţia pentru apărarea Familiei şi Copilului
· Capsali Iulian - Asociaţia pentru apărarea Familiei şi Copilului
· Ştefan Daniela – Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Constanţa
· Leonard Vancu - Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Constanţa
· Iulian Oanţă – Asociaţia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika”
· Cioceanu Marian – Asociaţia Bio România
· Popa Olimpia – Alianţa Familiilor din România – Tulcea
· Haideman Mădălina – Clinica Provita Internaţional
· Iftimie Larisa – Asociaţia Provita Media Bucureşti
· Nadane Alexandra – Asociaţia Orthograffiti
· Valea Cristina – Fundaţia Pro Vita Medica Timişoara
· Valea Ernest - Fundaţia Pro Vita Medica Timişoara
· Puiu Roxana – Asociaţia Pro-Vita Bucureşti
· Burcea Mariana – Asociaţia Pro-Vita Bucureşti
· Căciuloiu Livia – Asociaţia Acsis
· Rogoti Doina – Asociaţia Pro-Vita Bucureşti
· Hurdubelea Andrei – Voluntar pro-life
Împotrivă:
· Braga Andreea – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: Filia
· Vrăbiescu Ioana – Doctorand SNSPA
· Alexandra Ana – Asociaţia Front
· Anemţoaicei Ovidiu - Societatea de Analize Feministe AnA
· Koo Borbala - SECS-Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală
· Dollores Benezic - APADOR-Comitetul Român Helsinki
· Preda Oana - CeRe-Centrul de Resurse pentru Participare Publică
· Sorescu Irina - CPE-Centrul Parteneriat pentru Egalitate
· Avădanei Ioana - Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
· Lupu Cristina - Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
· Buhuceanu Florin - ECPI-Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice
· Mihai Tudorina - Asociatia Front
· Băluţă Oana - Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: Filia
· Iuliana Balteş - Asociatia de Planificare Familială din România
· Dinulescu Beatrice– Asociaţia de Planificare Familială din România
· Pătraşcu Toma Alexandru – ASUR
· Laura Ciucu – Grup de psihologi terapeuţi
· Dumitrescu Cristina – Grup de psihologi terapeuţi
Din păcate în presă a continuat oferirea de ştiri cu tentă manipulatoare, punând dorinţa de retragere a propunerii legislative pe seama opiniei publice. Aceasta s-a făcut prin prezentarea doar a contestatarilor legii ca acționând în numele societății civile, în timp ce majoritatea știrilor nici măcar nu au menționat că alte 33 de organizații ale societății civile susțin proiectul. De asemenea, știrile au asociat proiectul de lege cu interzicerea avortului și cu perioada de dinainte de 1989, asocieri vădit false pentru oricine citește textul proiectului de lege.
După întâlnire APADOR-CH a postat un articol care a depășit în minciună și tendință de manipulare toate relatările despre dezbatere. Acestui comunicat i-a răspuns asociația Darul Vieții, arătând punctual contrafacerile relatării dezbaterii și a poziției susținătorilor proiectului.
În general însă nu există în spațiul public o stenogramă a discuțiilor. Pentru informarea corectă a persoanelor interesate, oferim în continuare intervențiile importante.
După deschiderea dezbaterii şi prezentarea ONG-urilor participante, deputatul Marius Dugulescu a declarat următoarele:
„În calitate de membru al Comisiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi ca unul care m-am declarat întotdeauna un apărător al vieţii, constatând fenomenul prin care România a ieşit întotdeauna pe locul fruntaş în Uniunea Europeană, am înfiinţat Subcomisia pentru Demnitatea Umană, o subcomisie care să discute despre aspectele demnităţii umane, nu doar despre drepturi. Constatând faptul că femeile nu sunt informate asupra deciziei cruciale pe care urmează să o ia, am considerat normal acest proiect de lege, prin care nu încercăm, aşa cum s-a stipulat în mass-media, să interzicem avortul în România – nu aceasta este intenţia mea, iar cei care mi-au pus în gură aceste declaraţii le-au folosit ca pretext. În urmă cu doi ani, la întrebarea unei jurnaliste dacă îmi propun interzicerea avorturilor prin înfiinţarea acestei Comisii am răspuns că nu se poate, nu putem discuta despre interzicerea avorturilor în România, ca membru al Uniunii Europene, dar, ca un prim pas pentru conştientizarea femeilor care nu cunosc consecinţele şi opţiunile pe care le au, aş dori să iniţiez un proiect de lege care să informeze femeia, ca să poată lua o decizie în cunoştinţă de cauză. De aici şi până la acuzaţii de întoarcere în vremea lui Ceauşescu... ori este rea voinţă, ori îmi scapă mie argumentele pentru care se face o asociere între intenţia mea şi ceea ce au declarat alţii. Nu sunt pentru interzicerea avortului, ci pentru informare şi luarea deciziei în cunoştinţă de cauză.
De multe ori asistăm la presiuni din partea unor factori diverşi, fie că este vorba de partenerul de viaţă, familia, societatea, presiuni care se pun pentru ca femeia să ia această decizie repede şi necugetat. De aceea am considerat oportun să iniţiez această iniţiativă de lege, pentru ca femeia să fie informată, astfel să sting orice argumentaţie cum că eu aş urmări acest lucru, pentru că am fost acuzat că asta încerc şi vă spun public faptul că îmi doresc ca femeia să fie informată, astfel încât, dacă este posibil, rata avorturilor în România să scadă, acele fiinţe nenăscute să aibă dreptul la viaţă, dacă mama va considera oportun acest lucru, decizie care trebuie luată atunci când mama este informată şi nu dezinformată şi care rămâne în continuare a femeii. Ea decide dacă face o întrerupere de sarcină sau optează pentru alte posibilităţi, pentru că nu acesta este motivul pentru care femeia face avort, există cazuri când femeia păstrează sarcina timp de 9 luni, dar consideră că nu poate avea grijă de copil după naştere şi atunci apelează la adopţie. Sunt multe cupluri care nu pot avea copii şi există soluţii pentru ca acest copil să fie lăsat să trăiască.”
Domnul Mircea Toader, liderul PDL în Camera Deputaţilor, a precizat în cuvântul său faptul că dezbaterea ar trebui să se concentreze pe oportunitatea şi necesitatea acestei legi, mai ales că România nu este singura ţară care încearcă să ofere acest timp de respiro mamelor aflate în criză de sarcină. A amintit de asemenea şi despre modificarea Legii adopţiilor, care a avut ca rezultat micşorarea termenelor de adopţie şi simplificarea procedurilor. Liderul PDL a mai subliniat faptul că iniţiativa legislativă nu este o încercare de a interzice avortul, ci o necesitate de a găsi soluţii la situaţia actuală şi un mod de a sprijini mama în decizia pe care o va lua.
Următoarea intervenţie a aparţinut domnului Vasile Astărăstoae - Preşedintele Colegiului Medicilor din România, care a declarat:
„După cum ştiţi, Colegiul Medicilor v-a trimis un punct de vedere care a fost al Comisiei de Obstretică şi Ginecologie şi al Consiliului de Bioetică.
În expunerea pe care aţi făcut-o, am văzut că iniţiativa a fost determinată de numărul mare al avorturilor. Nu ştiu dacă acesta va fi influenţat sau nu, dar problema este legată de ceea ce aţi specificat la început despre demnitatea fiinţei umane. Astăzi este Ziua Europeană privind Apărarea Drepturilor Pacienţilor. Din cele paisprezece drepturi[i], din care în legislaţia românească are trecute doar şase, cred că cel mai important drept este dreptul la informare, acesta fiind un prim aspect pe care legea îl prevede: o informare cu privire la toate consecinţele care pot să existe în urma unei întreruperi de sarcină.
Avortul este un act medical fără valenţe terapeutice, acesta este un lucru foarte clar. Singurul moment în care avortul are valenţe terapeutice este atunci când viaţa mamei este pusă în pericol iminent.
Sarcina nu este o boală, motiv pentru care noi vedem acest proiect de lege nu neaparat ca un proiect care ar putea să determine o scădere a numărului de avorturi, ci ca un proiect care redă demnitatea fiinţei umane.
Asistăm inclusiv la o manipulare semantică, sunt doi cercetători cu care Julian Săvulescu a fost de acord, care au spus că inclusiv nou-născutul este o potenţialitate umană şi nu este o persoană[ii], ceea ce este un lucru grav. Aceeaşi manipulare semantică se foloseşte cu privire la embrion, spunându-se că este o potenţialitate umană şi nu o persoană, o fiinţă, şi atunci avem orice drept, însă trebuie să ţinem cont de faptul că aceste drepturi sunt limitate şi Consiliul Europei are protecţia drepturilor embrionilor în care nu se vorbeşte de potenţialitate[iii].
În opinia noastră acest proiect nu îngrădeşte libertatea femeii, pentru că a consilia este un act medical, care respectă deontologia profesională, iar intervalul de 5 zile nu este un interval mare. Singura menţiune pe care o avem în legătură cu acest proiect este necesitatea existenţei egalităţii de şanse, astfel încât să poată beneficia de consiliere şi persoanele care nu pot plăti acest serviciu.
Ultimul aspect este legat de demnitatea şi sexualitatea umană: sexualitatea umană nu este o simplă reproducere, sexualitatea umană, în fond, este corticalizată, nu are numai instinctul care funcţionează, are valori morale, are valori axiologice. Sexualitatea umană diferenţiază specia umană de alte specii şi asta impune responsabilitatea faţă de sexualitate, impune nişte reguli morale şi responsabilitatea faţă de sarcină.
A trata sarcina ca pe o simplă aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane. Indiferent pe ce poziţie ne situăm, pro-choice sau pro-life, trebuie să respectăm demnitatea persoanei umane, şi atunci trebuie să existe o responsabilitate în sexualitate, de aceea consider că această consiliere psihologică este necesară pentru ca responsabilitatea faţă de persoana umană să fie conştientizată pe deplin.”
În intervenţia pe care a avut-o doamna Diana Hătneanu, Director executiv al organizaţiei APADOR – CH, a precizat faptul că nu este de acord cu îmbunătăţirea proiectului de lege şi a solicitat retragerea lui, motivând că, „un subiect atât de important nu poate fi rezolvat printr-o simplă iniţiativă legislativă, ci este nevoie de o dezbatere reală pe studii de impact, financiare şi sociologice, să se ajungă la un calcul de oportunitate şi în funcţie de rezultate, să fie propus un proiect de iniţiativă legislativă sau nu”.
Dumneaei a mai adăugat că nu este împotriva informării, ci a faptului că femeia nu poate refuza această informare. De asemenea, a catalogat drept nepotrivit modul în care textul jonglează cu termenii care în opinia sa nu sunt interşanjabili, respectiv: copil, făt, embrion.
În ceea ce priveşte preambulul proiectului de lege, Doamna Hătneanu a declarat că lucrurile trebuie privite din perspectiva femeii şi nu a copilului nenăscut, pe care l-a catalogat a fi fără drept la viaţă.
Pe parcursul discursului său, Doamna Hătneanu a susţinut că nu există un drept la viaţă al copilului nenăscut, fiind cunoscută doar o Decizie a Curţii Europene în privinţa Franţei, care, din punctul dumneaei de vedere, ar trebui înţeleasă în sens invers[iv].
O altă persoană care a intervenit în discuţie ca susţinător al legii a declarat:
„Embrionul chiar este o fiinţă umană; la fel ca şi cuvintele ”bebeluş” şi ”adolescent”, termenii de ”embrion” şi ”făt” se referă la fiinţa umană în diverse stadii de dezvoltare, iar un copil este un copil indiferent cum îl numim.
Argumentul dreptului asupra propriului corp este inconsistent deoarece copilul nenăscut are un alt cod genetic decât al mamei lui, alte amprente, deci este o altă persoană.
Statutul de persoană este definit prin apartenenţa la specia umană şi nu în dependenţă cu un anumit stadiu de dezvoltare din cadrul acestei specii.
Ceva neuman nu se poate schimba în ceva uman pe măsură ce creşte, este uman de la bun început. Dreptul la viaţa nu creşte odată cu vârsta sau cu mărimea omului, altfel bebeluşii şi adolescenţii ar avea mai puţin dreptul la viaţa fata de adulţi.
Informaţiile doamnei Hatneanu nu sunt exacte cu privire la legislaţia internaţională: există o hotărâre a Curţii Supreme de Justiţie a SUA din 2007 şi una a Curţii de Apel din 2008 care au stabilit ca femeile trebuie să fie informate înainte de avort şi să beneficieze de descrierea tuturor riscurilor medicale cunoscute pe care le implica procedura.”
Doamna Borbala Koo, reprezentant al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală din România a precizat în intervenţia sa că „Legea Dreptului Pacientului garantează dreptul la informare şi implicit obligă furnizorii de servicii medicale să furnizeze aceste informaţii”. De asemenea a afirmat că „este lăudabilă intenţia iniţiatorilor de a asigura o informare detaliată a femeii, dar momentul în care se face informarea este o problemă. Ar trebui să ne concentrăm eforturile de informare înainte ca femeia să fie însărcinată. Poate că ar trebui să încercăm să facem o investiţie focalizată pe prevenirea unui asemenea moment pe care îl recunoaştem cu toţii ca fiind critic.”
Constatăm, din păcate, că afirmaţia de la început a domnului Vasile Astărăstoae a rămas fără ecou. Deşi Domnia Sa a ţinut să puncteze că sarcina nu este o boală şi nu trebuie tratată ca o aglomerare de celule, organizaţiile pro-avorţioniste promovează în continuare ideea că sarcina este o problemă de care femeia trebuie să scape cât mai repede, un moment critic, nedorit, ca şi cum a fi mamă este un accident, o eroare, ceva care trebuie evitat cu orice preţ, oricât de mare ar fi acesta.
Doamna Borbala Koo a mai afirmat că argumentele medicale exprimate nu sunt recunoscute de Organizaţia Mondială a Societăţii și prin urmare nu consideră că o lege poate fi susţinută cu astfel de argumente. În opinia sa, „legea va avea consecinţe dramatice asupra femeilor din mediul rural şi din medii defavorizate, dar şi asupra tinerelor”, motiv pentru care a solicitat retragerea legii.
Faptul că promotorii avortului nu doresc ca femeia să fie informată şi să afle despre ce i se întâmplă este un lucru cunoscut. Mai problematic este faptul că fac acest lucru într-un mod diferit de principiile onestităţii maschând ceea ce se întâmplă în realitate.
De exemplu, profesorul Byron Calhoun vice-decan al Departamentului de Obstretrică şi Ginecologie de la Universitatea de Vest Virginia-Charleston şi pionier în furnizarea de îngrijire perinatală de tip hospice copiilor nenăscuţi şi părinţilor lor, citează în studiul „Naşterea şi avortul prematur: de ce revistele medicale nu ne oferă o imagine reală” 127 de articole, recenzate şi publicate pe parcursul a cinci decenii, care prezintă toate un risc crescut de naştere prematură în urma unui avort.
În ciuda dovezilor copleşitoare ale existenţei conexiunii dintre naşterea prematură şi avort, scrie Calhoun, „organizaţii medicale de frunte pentru sănătatea femeilor, inclusiv Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie (ACOG), în Breviarele lor pentru 2011, publicate online, refuză să recunoască riscul asociat crescut al travaliului prematur sau volumul substanţial al literaturii ce pune această problemă”.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În Raportul de acţiune globală privind naşterea prematură se spune că aproximativ 15 milioane de copii se nasc prematur în fiecare an. Adică mai mult de 1 din fiecare 10 copii născuţi în întreaga lume. În ciuda gravităţii situaţiei, raportul OMS concluzionează că mecanismele şi cauzele naşterii premature rămân în continuare în mare parte necunoscute. Unul dintre motive este faptul că revistele medicale au tendinţa de a denatura adevărul despre factorii asociaţi naşterii premature şi de a ascunde concluziile care prezintă legătura cu avortul.
Calhoun subliniază faptul că victimele adevărate ale acestor concluzii false nu sunt cercetătorii, ci femeile care nu sunt consiliate corespunzător cu privire la legătura dintre avortul anterior şi naşterea prematură.[v]
Domnul deputat Marius Dugulescu a propus la un moment dat ca femeia să primească un pachet informativ despre consecinţele avortului, rămânând la latitudinea ei dacă îl citeşte sau îl aruncă la gunoi, iar peste trei zile să se poată întoarce la medic fără să treacă pe la consilier. Dar câteva pliante nu sunt suficiente pentru a reliefa aspectul cel mai important, faptul că femeia este însărcinată cu un copil, care este viu. Acest fapt se poate vedea doar pe examinarea ecografică. }n acel moment femeia poate deveni conştientă că este mamă, că are deja un copil, că nu acum decide dacă să aibă sau nu, ci că decide dacă să îl lase în viață sau nu. În plus, în criza de sarcină femeia are nevoie să discute cu o persoană care, pe lângă informațiile generale, are capacitatea de a analiza cazul ei concret. Consilierea față către față este vitală pentru o decizie informată care să aibă în vedere toate laturile problemei, pe care nu le pot surprinde niște pliante, oricât de bune ar fi. În plus, doar un consilier uman poate să ofere soluții potrivit dorințelor mamei, în cadrul dezbaterii diferitelor opțiuni.
În intervenţia pe care a avut-o Doamna Cristina Valea de la Fundaţia Provita Medica Timişoara a precizat următoarele:
„De 14 ani facem aceasta consiliere pentru criza de sarcină în foarte bună colaborare cu medicii ginecologi şi cu cabinetul de planning familial.
Până în prezent am discutat cu 8.800 de paciente; e vorba despre femei sănătoase, dar pentru care sarcina a venit într-un moment dificil din viaţa lor - au probleme cu soţul, cu părinţii - şi atunci vor să scape de acea sarcină în aceeaşi zi.
Niciuna dintre aceste femei nu ne-a reproşat că am discutat cu ea, că am fi traumatizat-o sau că i-am fi influenţat decizia în vreun fel. Şedinţa de consiliere durează foarte puţin, dar pacienta este informată asupra riscurilor pentru că fiecare pacientă trebuie să semneze acele riscuri înainte să urce pe masă, dar de multe ori ea citeşte bileţelul în fugă, nu înţelege nimic din acei termeni, semnează şi face chiuretajul şi se trezeşte mai apoi că este prea târziu. De aceea s-a înţeles din partea conducerii spitalului şi a medicilor că această discuţie este foarte binevenită.
Au fost 650 de femei care s-au răzgândit şi au păstrat copilul; niciuna nu şi-a abandonat copilul, niciuna nu a venit să reproşeze că am influenţat-o în vreun fel, decizia a fost a lor. Noi asta şi vrem prin consilierea aceasta pe care eu oricum o fac, ca femeia să fie informată. Este un proces care nu merge doar pe consiliere, noi preluăm cazul mai departe şi ajutăm în continuare.”
Diana Hatneanu, director APADOR-CH:
“Este minunat ce faceţi, dar nu avem nevoie de o lege care să vă oblige să faceţi asta şi să oblige toate femeile să facă asta. Exact aşa cum o faceţi acum este minunat, păstraţi-o.”
Cristina Valea:
”Da, dar este limitat ca număr de femei. Pot beneficia doar femeile din clinică. Sunt foarte multe femei care ar vrea să beneficieze de consiliere şi nu au posibilitatea. Aş fi vrut să fiţi şi dumneavoastră lângă mine acolo, când discut cu aceste persoane pentru că ele sunt mulţumite de acest lucru.”
Reprezentantul Clinicii Pro Vita Internaţional:
“Lucrez chiar în domeniul consiliere înainte de avort. Vă spun pe scurt ce se întâmplă:
Femeia vine plângând, cu foarte multe temeri, cu foarte multe întrebări, vine instabilă emoţional, de aceea nu este în stare în acel moment să decidă. Nimeni nu poate decide în locul ei. Ce face consilierul? Nu face decât să fie lângă ea.
A fost atacat acest termen de ”consiliere”, dar există Codul Deontologic şi Legea psihologului care nu ne permite să manipulăm, să sfătuim, ci doar să informăm. Dar, mai mult decât această informare la nivel fizic de care am vorbit până acum există această informare la nivel psihic.
Pe de altă parte, de ce să fie nevoie de o lege pentru a face ceva ce oricum se întâmplă? Pentru că este o metodă de prevenţie pentru traumele ulterioare.
O persoană de 62 de ani a făcut în urmă cu 20 de ani un avort împotriva voinţei ei. Nu a avut puterea să spună NU în acel moment. Este greu de descris suferinţa acestei persoane, în ce stare a ajuns. A putut să-şi ierte soţul pentru abuzul emoţional, sexual, ameninţările fizice, dar n-a putut să-l ierte pentru acest lucru şi nici să se împace cu ea însăşi. E greu să înţelegi în ce stare mentală şi psihică e acum.
Dacă se face aceasta consiliere nu se întâmplă altceva decât să ajutăm femeia să îşi asume decizia. E vorba de asumarea propriei decizii, de a recunoaşte ceea ce îşi doreşte, nu de obligare.”
Andreea Bandoiu, directorul Centrului de Îngrijiri Paleative Sfânta Irina:
“Timp de 14 ani am asistat femei bolnave de cancer, majoritatea dintre ele cu cancer în zona genitală care regretau că au avortat neavând suficiente informaţii la îndemână[vi].
Există o strânsă legătură între avort şi cancerul de col uterin. România este prima ţară din UE la cancerul de col uterin, cu cea mai mică de supravieţuire. Trebuie să vedem care sunt costurile unui bolnav de cancer în comparaţie cu costurile acestei informări.”
Borbala Koo, reprezentant al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală din România:
“Recomandarea mea este ca iniţiatori să ceară dovezi ştiinţifice care să susţină argumentele medicale pe care le folosiţi. Este nevoie de documente ştiinţifice pentru relaţia dintre avort şi cancer de col, de sân. Nu există date ştiinţifice care să spună că o femie care are avorturi are mai mari riscuri de cancer de col uterin.”
Vasile Astărăstoae:
“Am pregătire medicală, vă voi pune la dispoziţie exact acele studii care vorbesc de această relaţie. Aceste traumatizări pot să conducă la acest lucru. Trebuie să discutăm raţional de la început, să lăsăm ipocrizia la o parte. Eu sunt medic legist, nu am niciun interes în acest domeniu şi atunci să discutăm cu argumente. Eu am venit aici pe o poziţie neutră. Eu reprezint aici punctul de vedere al Corpului Profesional, nu expun punctul meu de vedere personal, este mult mai radical. Atunci când avem interese este bine să fim prudenţi şi să venim cu argumente.
Am fost un adversar faţă de măsurile ceauşiste, se poate vedea asta din dosarul meu, aici nu este vorba de nişte măsuri represive, este cu totul altceva. Discutăm dacă realizăm sau nu o consiliere. Eu asta am citit în textul de lege.”
Toma Pătrașcu, Asociaţia Secular–Umanistă din România:
”Suntem uimiţi cum domnul Vasile Astărăstoae girează nişte falsuri medicale.
Expunerea de motive cuprinde nenumărate falsuri medicale; de ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu listează nicăieri cancerul de col drept o consecinţă a avortului?”
Grup de psihologi terapeuți:
Părerea noastră este că el accentul trebuie pus pe educaţie sexuală pentru a preveni situaţiile în care avortul este singura opţiune. Nu trebuie să acţionăm la nivelul efectului, ci la nivelul cauzei. Se ştie că oamenii au o reticenţă faţă de mersul la psiholog. Se poate da un pachet femeilor însărcinate, dar multe femei sunt analfabete, vin din mediul rural şi nu au o educaţie elementară. Din ce în ce mai multe minore sunt mame. Considerăm că ambii părinţi trebuie să fie responsabilizaţi prin participarea la această consiliere, dacă se va realiza.”
Leonard Vancu - Fundatia Sf. Martiri Brancoveni:
“Vă arăt un copil care a fost şi făt şi care este o consecinţă a unei erori medicale. Acest prunc trebuia să fie avortat pentru că mulţi medici instigă la avort, dar trăieşte datorită faptului că mama lui a beneficiat de consiliere.”
Întrebare: Există medici care instigă la avort?
Răspuns: Da, majoritatea medicilor.
Această mamă a fost trimisă la avort din diverse motive pe care le ştiţi cu toţii: Sindrom Down, sarcină oprită din evoluţie. Mama a fost consiliată, acest prunc trăieşte, este sănătos şi este o dovadă că această lege este benefică.
Dreptul femeii de a nu fi informată nu există, elîncalcă trei legi interne şi una internaţională: Legea medicului şi a pacientului, Legea sănătăţii publice, Constituţia României şi Constituţia Europeană.”
Olimpia Popa – AFR Tulcea
“Cunosc multe femei care au făcut avort, dar nu ştiu niciuna dintre ele căreia să i se fi spus că este posibil să facă hemoragie, există pericol de perforaţie, instabilitate secundară şi altele. La fel cum nu ştiu nicio femeie căreia să i se fi spus atunci când a primit anticoncepţionale că există riscul de infertilitate.
De 2 ani fac un program de informare în şcoli destinat elevilor între 14 şi 18ani. Tinerele despre care spuneţi că nasc destul de frecvent nu au nicio idee despre ce înseamnă un avort. Au senzaţia că este ca şi cum ai scoate o cireaşă dintr-un castron. Am vorbit cu foarte multe şi la sfârşitul programului le întreb: Care este cel mai mare beneficiu, cu ce aţi rămas de aici? Şi răspunsul este: am aflat totul despre avort, nu vreau să trec prin asta niciodată.”
Vasile Astărăstoae:
“Iniţiativa legislativă nu este o propunere nouă, ea există deja în multe ţări europene. Bineînţeles că sunt necesare politici intersectoriale, pe lângă acest proiect.”
Mariana Burcea:
“Dreptul nostru la consiliere înseamnă în primul rând dreptul la civilizaţie, la informare. Avem nevoie de o consiliere constructivă, de încurajare pentru femeile care nu au curaj să lupte cu părerile celor din jur. Multe femei fac avort nu pentru că vor neaparat să scape de o sarcină, de un copil nedorit, ci pentru că nu au curaj să lupte cu presiunile soţului, ale familiei, ale societăţii.”
În ultimele minute ale dezbaterii domnul deputat Marius Dugulescu a încercat să ofere un număr egal de intervenţii susținătorilor proiectului de lege şi contestatarilor acestuia. La un moment dat lucrurile s-au precipitat, câteva persoane dintre contestatari au încercat să întrerupă un vorbitor care susținea proiectul, iar unul dintre participanţii din sală le-a spus celorlalţi: “Dacă mamele voastre v-ar fi avortat, acum nu mai eraţi în această sală”. După închiderea dezbaterii, în timp ce participanții mai schimbau câteva cuvinte, reprezentanţii Asociaţiei “Darul Vieţii” au considerat că ar fi bine ca oamenii să vadă cum arată exact copilul nenăscut în diferite stadii de dezvoltare, cum arată un copil care este avortat și cum arată un copil care a fost la un pas de a fi avortat dar a fost născut și a crescut mare.
Fără a se menționa terminarea dezbaterii și trecerea la discuții personale, comunicatul APADOR-CH descrie în mod abuziv și tendențios acest moment, prezentându-l ca un veritabil atac care dă măsura terorizării la care vor fi supuse femeile în criză de sarcină dacă proiectul de lege va fi aprobat. Din păcate, acesta este doar unul dintre elementele neoneste prin care contestatarii proiectului de lege încearcă, prin orice mijloace, să obțină retragerea lui. Pentru cine a trăit în perioada comunistă ori a citit romanul "1984" a lui George Orwell, solicitarea de a retrage proiectul din dezbaterea Parlamentului nu este altceva decât o tentativă de a rescrie istoria, specifică totalitarismului, total nedemocratică.
[i] Dreptul la informare corectă face parte din Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor. În legătură cu acest drept, se precizează: “Fiecare individ are dreptul să primească toate informaţiile referitoare la starea de sănătate, la serviciile de sănătate şi cum să le folosească precum şi tot ce-i poate oferi cercetarea ştiinţifică şi inovaţia tehnologică.
Profesioniştii şi toţi furnizorii de îngrijiri de sănătate trebuie să ofere o informare personalizată pacientului, adaptat în special particularităţilor religioase, etnice şi lingvistice. Aceste informaţii trebuie să fie făcute uşor accesibile înlăturând obstacolele birocratice, educând furnizorii de sănătate, pregătind şi distribuind materiale informative. Fiecare individ are dreptul la acces direct la informare asupra cercetărilor ştiintifice, farmaceutice şi inovaţii tehnologice, fie din resurse publice, fie private, daca aceasta îndeplineşte criteriile de corectitudine şi transparenţă.”
[ii] Este vorba despre articolul: “Avortul post-naştere. De ce ar trebui noul născut să traiască?”, publicat în revista Journal of Medical Ethics, editată de profesorul român Julian Săvulescu, Director al Centrului de Etică Aplicată Uheiro de la Oxford. Articolul a fost scris de către cercetătorul Alberto Giublini şi studentul Francesca Minerva. Cei doi susţin că “atât fetusul cât şi nou-născutul sunt fiinţe umane şi potenţiale persoane, dar niciunul nu este o «persoană» în sensul de a avea «drept moral la viaţă»”.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de către Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 precizează în articolul 3: „orice fiinţă are dreptul la viaţă, la libertatea şi la securitatea persoanei sale”.
În Pactul Internaţional privitor la drepturile civile şi politice, adoptat la 12 decembrie 1966, se precizează la articolul 6: „Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie să fie protejat de lege. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de viaţa sa”.
În Articolul 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se precizează: „Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal, în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege”.
În Articolul 4 din Convenţia Americană a Drepturilor Omului, adoptată la 22 noiembrie 1969 la San Jose (Costa Rica), se precizează: ”Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale. Acest drept trebuie să fie protejat de lege, în general începând din momentul concepţiei”.
[iv] Se face referire la hotărârea Vo contra Franţei dată de CEDO în 8 iulie 2004, cu privire la cazul unei femei, care a dat în judecată statul francez după ce a ajuns în spital pentru o naştere şi în urma unei confuzii i-a fost aplicat un sterilet, iar copilul a murit. În acest caz Curtea a refuzat să clarifice statutul embrionului, prin calificarea sau nu ca persoană, însă acest lucru nu înseamnă că CEDO nu recunoaşte dreptul copilului nenăscut, ci faptul că adoptă o poziţie neutră.
[v] Informaţia se găseşte în limba română pe site-ul Provita Media. iar sursa originală a articolului este site-ul organizaţiei C-FAM.
[vi] Din octombrie 2006, 8 organizaţii medicale recunosc că avortul creşte riscul femeii, în acest mod. Majoritatea cercetărilor epidemiologice recente examinează doar riscul în discuţie - efectul legăturii independente. Majoritatea cercetărilor recente omit efectul primului risc (pierderea efectului protector al naşterii de copii), deoarece acesta este deja acceptat ca un fapt bine înrădăcinat în literatura medicală. O majoritate copleşitoare de studii epidemiologice susţine existenţa legăturii independente. Au fost efectuate 70 de studii epidemiologice, începând din 1957, şi aproximativ 80% dintre ele au arătat o corelare ]ntre avort şi riscul crescut al cancerului mamar. Cercetarea pe animale şi dovezi biologice considerabile vin de asemenea în sprijinul unei asemenea legături. Chiar şi cei mai zeloşi oponenţi ai legăturii dintre avort şi cancerul mamar sunt de acord că motivele biologice sunt corecte din punct de vedere fiziologic. Nici un om de ştiinţă nu a respins sau a pus la îndoială dovezile biologice.
Andrew Schlafly, consultant general al Asociaţiei Chirurgilor şi Medicilor Americani, a afirmat într-un articol, că diferenţele ratelor cancerului mamar între grupuri etnice similare pot fi explicate prin diferenţele ratelor avortului. El scria:
„Variaţiile regionale ale ratelor cancerului mamar între grupuri etnice similare confirma legătura dintre avort şi cancerul mamar. În Marea Britanie, de exemplu, se observă cum rata cancerului mamar descreşte ferm, dacă ne uităm la Anglia, unde avortul este un lucru obişnuit, apoi la Irlanda de Nord, unde avortul este ceva neobişnuit şi, în cele din urmă, la Irlanda, unde avortul este interzis.
În SUA, se pot observa relaţii similare între avort şi cancerul mamar. Regiunea San Francisco Bay, inclusiv Berkeley, cunoscută pentru acceptarea avortului de mai multă vreme, are o rată a cancerului mamar cu 9% mai mare decât restul statului California, conform informaţiilor Departamentului de Finanţe şi Statistici ale acestui stat privind evidenţele vitalităţii. Într-un alt exemplu, statul Long Island avea o rata înaltă a cancerului mamar, încât politicienii au dat vina pe mediu. Dar acest stat avea o industrie a avortului care funcţiona încă din 1970, când a legalizat procedura înaintea deciziei Roe vs. Wade (Decizia Curţii Supreme a SUA, din 1973, care a anulat legile statelor care interziceau avortul), şi primele şi cele mai solicitate clinici de avort din SUA au fost cele din Long Island. La celălalt pol se afla statul Wyoming, care are ratele cele mai mici ale avortului din toate statele şi are cele mai joase rate ale cancerului mamar la femei comparativ cu tot restul Statelor Unite."
Cercetările actuarului şi statisticianului britanic Patrick Carroll, director al Institutului de Cercetare a Populaţiei şi Pensiilor din Londra, vin şi ele în sprijinul afirmaţiei lui Schlafly. Carroll utilizează datele naţionale din Marea Britanie, care ţin evidenţa fiecărui caz de cancer mamar şi avort.
Cercetările sale arată că avortul - în special la femeile nulipare (cele care nu născuseră atunci când au avortat) - reprezintă cea mai bună prognoza a tendinţelor cancerului mamar."
Carroll a descoperit, de asemenea, că diferenţele geografice ale ratelor cancerului mamar în Insulele Britanice şi în Suedia, Finlanda, Republica Ceha şi Irlanda pot fi explicate prin diferenţele ratelor avortului şi, într-o măsură mai mică, prin diferenţele ratelor fertilităţii.
0 comments:
Trimiteți un comentariu