Povestea lui Katie: Salvată de avort după o căutare pe Google

4 martie 2014, LifeSiteNews

Nu-i venea să creadă. Testul era pozitiv. Şi lucrurile stăteau destul de prost acasă. Tatăl ei dispăruse, lăsând-o pe mama ei să aducă bani în familie.

Fusese iresponsabilă: făcuse ceva care să o împovăreze şi să o supere şi mai mult pe mama ei. Bunicii aveau să fie şi ei foarte dezamăgiţi! Prost moment îşi mai alesese. Probabil că şi iubiţelul avea să dispară. Totul avea să se schimbe. Chiar nu avea de ales.

Toată lumea se duce la oraş să facă avort. A dat o căutare pe Internet cu cuvântul-cheie „avort”. Deja se hotărâse ce urma să facă. Cu teamă, dar şi cu hotărâre, a sunat la un număr de telefon care apărea pe net.

Numai că nu a nimerit la o clinică de avort.

A vorbit cu o femeie amabilă şi realmente interesată de cazul ei. Aceasta a mai încurajat-o puţin. I-a spus clar că ei nici nu fac, nici nu oferă trimitere pentru avort, dar oferă teste de sarcină şi fac ecografii. Gratis. Aşa că şi-a făcut programare. Şi s-a dus.

La centru, a vorbit mai întâi cu o angajată, Terry. Aceasta a stat mult cu ea. Parcă avea tot timpul din lume numai ca să vorbească cu ea. Asta i-a dat din nou curaj. Terry i-a atras atenţia la unele lucruri la care nu se gândise, la care nu voia să se gândească. Cum ar fi să fie mamă? Cum ar fi copilul? Cum ar fi viaţa ei dacă ar deveni mamă? Copilul…

La ecograf, s-a speriat din nou. Nu putea fi adevărat! A răspuns la întrebările pe care i le punea asistenta medicală, dar nu prea voia să le spună prea multe despre ea. A fost de acord să i se explice în ce consta procedura de avort. Asistenta i-a povestit despre avortul în stadii târzii ale sarcinii, despre anestezie şi controlul durerii, despre posibilele complicaţii şi riscuri de sănătate pe care le presupunea procedura.

Ea auzise mereu că „nu e mare lucru”. Dar se pare că era.

Apoi a făcut ecografia. Era linişte completă, nu făcea decât să se uite la copil. Nicio îndoială, chiar era un copil acolo. Un copil măricel, de vreo cinci luni. Asistenta i-a luat măsurile la ecograf, apoi a lăsat-o să se uite la copilaş. Acesta s-a răsucit şi s-a concentrat pe degetul mare, pe care acum îl molfăia de zor. „Copilaşul meu îşi suge degetul! Copilaşul meu…”

După câteva luni, a vorbit din nou cu acea asistentă medicală. Tocmai născuse fetiţa şi i-a spus asistentei că „le aduce o bucurie enormă tuturor”. Nu şi-ar putea imagina viaţa fără ea. Absolvise liceul, dar plănuia să rămână acasă încă şase luni, pentru a fi cu copilul. Copilul ei.

Viaţa chiar se schimbase – dar nu în rău, aşa cum îşi închipuise. Familia se mărise, găsindu-se loc şi pentru copilaşul care a venit ca o bucurie neaşteptată.

Povestea lui Katie se repetă tot timpul în centrele pentru criză de sarcină din toată America. Multe femei vin cu hotărârea de a face avort. Dar, după ce văd la ecograf cum îi bate inima copilului şi cum dă din picioruşe, adesea îşi dau seama că singura alegere pe care o pot face este să-i dea naştere.

Ca şi în cazul lui Katie, majoritatea deciziilor pe care le iau femeile în legătură cu viaţa lor încep în faţa unui computer. În America se înregistrează lunar aproximativ două milioane de căutări pe Internet după cuvântul-cheie „avort” şi alte cuvinte înrudite. Este important să luăm legătura cu aceste femei şi să le informăm despre toate opţiunile pe care le au înainte ca ele să ajungă la clinicile de avort.

De aceea este vital să le ajutăm să beneficieze de îngrijire plină de înţelegere atunci când se confruntă cu sarcini neplanificate. Online for Life se foloseşte de strategii avansate de marketing online pentru ca femeile aflate în cazul lui Katie să poată lua legătura cu un centru pentru criză de sarcină unde li se poate spune adevărul despre viaţa intrauterină. Şi, fie că ele aleg sau nu viaţa pentru copiii lor, uneori aceste centre le ajută şi cu lucruri care depăşesc cu mult scopul programării iniţiale.

De câte ori o mamă alege VIAŢA, Online for Life celebrează acest succes pe Facebook, unde toate mămicile curajoase sunt prezentate unei comunităţi de peste 340.0000 de fani.

Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

„Cel mai mare genocid”: un interviu despre avort cu fostul solist al trupei Kansas, John Elefante

de John Jalsevac, 6 decembrie 2013

John Elefante este cântăreţ, compozitor şi producător, câştigător a mai multor premii Grammy şi renumit pentru stagiul său ca solist al trupei rock Kansas, ultra populară la începutul anilor ’80.

De curând a beneficiat de o atenţie deosebită în mass-media şi în cercurile pro-viaţă, datorită lansării ultimului său single „This Time” şi a videoclipului însoţitor. Cântecul relatează povestea reală a felului în care fiica adoptivă a lui Elefante a fost la un pas de a fi avortată, dar cum mama ei naturală s-a răzgândit în ultimul moment.

LifeSiteNews.com a avut recent o convorbire telefonică cu Elefante. În timpul conversaţiei, acesta ne-a expus convingerile sale cu privire la avort şi cum acestea s-au modificat în timp, ne-a împărtăşit povestea din spatele melodiei „This Time”, cum a luat aceasta naştere şi cum a folosit la salvarea de la avort a cel puţin trei bebeluşi.

Notă: Interviul a fost comprimat şi editat pentru a fi mai concis.

LifeSiteNews.com: Ai fost întotdeauna pro-viaţă, sau cum s-au desfăşurat lucrurile?

John Elefante: Cred că am început să mă gândesc la asta după ce am primit salvarea. Ştiţi, nu m-am gândit prea mult la asta înainte de a primi salvarea.

LSN: Şi când s-a întâmplat asta?

JE: În anul 1980.

LSN: A fost cumva vorba de vreun moment de genul „aha” când dintr-o dată ai realizat adevărul despre avort?

JE: Cred că s-a întâmplat când ne-am întâlnit cu părinţii naturali ai fiicei mele, când mama ne-a povestit cât de aproape a fost să o avorteze pe fiica mea. Atunci am realizat: „Uau. Dacă s-ar fi întâmplat asta, nu am fi aici, acum.” Asta a schimbat atât de multe lucruri, şi m-a afectat destul de profund.

Au mai existat câteva momente de genul „aha”: unele persoane foarte apropiate, despre care ştiu că au făcut avorturi, multe avorturi. Şi ei suferă, îi doare. Şi mă doare şi pe mine să îi văd cât suferă din această cauză, în fiecare zi. Poţi să încerci să ignori asta, poţi încerca oricât, dar nu e atât de uşor.

LSN: Ce părerea aveai despre avort înainte de a te converti?

JE: Nu mă gândeam în niciun fel la asta. Nu mă gândeam că este ceva neapărat benefic, dar nici neapărat rău. Eram indiferent cu privire la asta. Însă cred că a fi indiferent este ceva rău, pentru că înseamnă că nu te gândeşti la ceva ca fiind serios, cu consecinţe grave şi plin de importanţă.

LSN: Să fii pro-viaţă nu este tocmai o atitudine obişnuită în industria divertismentului. Cum este să fii pro-viaţă ca şi entertainer?

JE: Sunt extrem de şocat să văd că mulţi dintre prietenii mei din această industrie sunt pro-viaţă. Chiar sunt. Cât despre unii dintre ei, bineînţeles, nu sunt şocat să văd că sunt pro-alegere. Şi există această trupă cu care am mers în multe turnee în această vară. După ce am apărut la Huckabee Show de curând, unde am vorbit despre piesa „This Time” şi avort, de la trei din cei cinci băieţi din trupa am primit mesaje scrise zicând: „Bravo, omule, îmi place atitudinea ta asupra acestui subiect.” Am zis: „Poftim? Cine este expeditorul? Este nemaipomenit!”

Am nişte prieteni care sunt actori, nişte actori destul de cunoscuţi. Un anume prieten m-a sunat din Nashville şi mi-a spus că a plâns când a văzut clipul.

Nu aş vrea să spun că lucrurile se schimbă, dar cred că am început să văd o schimbare la tineret. Tinerii adulţi cu vârsta între 18 şi 24 de ani au ajuns la un procent de 56% pro-viaţă. Cred că aceştia încep să realizeze că au fost păcăliţi în diferite moduri, în special din cauza internetului. Încep să realizeze că fetusul nu este doar o bucată de ţesut. Încep să vadă dovezi ştiinţifice care indică faptul că în momentul conceperii, acolo există o viaţă. Şi atunci afirmă: „De ce nu mi s-a spus asta dinainte?”

Iar acea generaţie mai tânără va creşte mare şi sperăm că vom putea să scăpăm de acest lucru afurisit. Să fim serioşi. 56 de milioane de copii avortaţi din 1974? Este greu să te gândeşti la asta. Este cel mai mare genocid pe care l-a văzut lumea.

LSN: Oamenii fac referire la generaţia mai tânără ca la supravieţuitorii avortului. În multe cazuri aceştia descoperă că şi-au pierdut fraţii prin avort. Ce rol crezi că joacă asta în dinamica lucrurilor?

JE: Ei bine, eu pot vorbi doar în baza e-mailurilor primite şi a mesajelor de pe Facebook. Am primit 300 de mesaje Facebook de la străini şi aproape 600 de e-mailuri pe pagina mea de muzică John Elefante. Aud lucruri de genul: „Am avut un frate mai mic care a fost avortat pentru că nu ne puteam permite să mai avem un copil.” Aceşti oameni îşi vărsa necazul cu privire la cât de greu le-a fost să facă faţă acestui lucru. „Ştii, aş fi putut avea un frăţior”, sau „Aş fi putut avea un frăţior şi o surioară.”

Primesc e-mailuri de genul: „Când am crescut, mama mea mi-a spus că avea de gând să mă avorteze.” Şi asta are un dublu impact asupra acestor oameni: Nu încetează să îşi iubească părinţii, dar acest lucru îi pune pe gânduri: „Serios? Aveai de gând să mă avortezi şi asta ar fi însemnat că eu să nu mă aflu acum aici. Asta înseamnă că nu m-ai vrut.” Acest lucru derutează o persoană.

LSN: Să vorbim puţin despre experienţa ta legată de adopţie şi apoi despre întreaga poveste din spatele acestui cântec intitulat „This Time”. Aş dori să aflu câte ceva despre asta.

JE: Am scris acest cântec pentru noul meu album On My Way to the Sun. M-am gândit că acest cântec să fie unul ce spune o poveste iar versurile trebuie într-adevăr să prindă la public. Am zis „Doamne, dă-mi ceva foarte, foarte puternic pentru acest cântec.” Şi mi-am închis ochii timp de un minut. Am mers sus la etaj, mi-am luat un suc, am revenit jos şi mi-am închis ochii din nou.

Am zis: „Din ce văd că aşterni în inima mea, eu ar trebui să povestesc cum fiica mea a venit pe lume, şi cum aproape că n-a făcut-o.” Şi am început să scriu câteva versuri în acelaşi timp. M-am transpus în acea clinică de avorturi în care s-a aflat mama ei naturală acum 20 de ani.

„She sat cold în the waiting room, frightened and alone.” (Stătea înfrigurată în sala de aşteptare, speriată şi singură) Am venit la microfon şi am cântat acele două rânduri. Apoi am scris: „Watched the clock tick down, knowing that her baby would soon be gone.” (Urmărea cum ceasul ticăia, ştiind că bebeluşul ei curând va dispărea). Şi am cântat acele două rânduri. Am început doar să scriu câte două rânduri o dată. Povestea a început să se lege.

La momentul respectiv cunoşteam doar două lucruri exacte cu privire la acea zi: ea se afla în clinică, foarte, foarte aproape să o avorteze pe fiica mea. A cerut permisiunea să folosească telefonul, şi-a sunat mama şi i-a spus că este însărcinată.

Astfel, cântecul a continuat să se dezvolte tot mai mult şi imediat după ce l-am scris nu m-am gândit prea mult la faptul că: „Tocmai am scris un cântec pro-viaţă”, sau „A fost un cântec despre adopţie.” Nici nu mi-a trecut prin minte. Îmi spuneam ceva de genul: „Mulţumesc Doamne pentru o frumoasă bucată muzicală ce descrie cum fiica mea a venit pe lume şi cum aproape că a murit.”

Dar apoi, când am ascultat mix-ul la terminarea cântecului, mi-a dat în gând că acesta urma să fie un cântec controversat. Aceste gânduri îmi mai trecuseră prin minte înainte, însă chiar m-au lovit din plin când am auzit versurile atât de clar. Ştiţi, o mare parte din muzica rock & roll este o mormăială, dar mixajul a fost făcut să se audă vocea tare, ceea ce în mod normal nu îmi place să fac, însă cântecul trebuia să fie de aşa natură.

Apoi când l-am auzit mixat pentru prima oară, m-am rugat: „Doamne, cum ar fi dacă acest cântec ar putea salva un copil, doar unul, numai unul, pentru că ştiu că mi-ai dat acest cântec cu un motiv şi mi-ai dat această experienţă cu un motiv.”

LSN: Care a fost reacţia pe care ai primit-o la acest cântec?

JE: 90% incredibil, 10% critică vehementă, ură, dorinţa de boala asupra mea, dorinţa de boala asupra fiicei mele, şi aşa mai departe.

LSN: Am auzit că ai primit veşti de la unii oameni care au spus că au refuzat să mai facă avort după ce au vizionat videoclipul sau după ce au ascultat cântecul. Ai putea să îmi împărtăşeşti acele poveşti?

JE: Una dintre ele a fost în comentariile de pe YouTube. Sora lui urma să avorteze copilul. El i-a spus să ia un loc. După ce a văzut clipul, ea s-a dus şi a făcut o ecografie, iar drept urmare a acestui clip, ea i-a spus fratelui, „Nu voi avorta acest bebeluş.”

O altă fată este ofiţer corecţional. Ducea cu maşina o fată la ecografie, iar fata i-a spus că avea să avorteze bebeluşul. Ea şi-a scos telefonul şi i-a zis: „Pot să îţi arăt ceva?” Tocmai primise un e-mail cu acest video în acea zi. Această fată a plâns ca un copil şi a zis: „Nici în ruptul capului nu fac avort. Asta ţi-o promit, şi voi arăta tuturor cunoscuţilor acest videoclip.”

Cea de-a treia este o fată de 20 de ani. Era pregătită să avorteze. Erau oameni în viaţa ei care au vrut să o facă să aleagă între a alege un loc în care să stea şi a-şi avorta copilul. Se afla într-un moment de cumpănă. Datorită videoclipului i-am găsit un loc unde să stea, i-am dat bani, mulţi oameni au contribuit cu bani, am repus-o pe picioare pe jumătate, i-am oferit asistenţă medicală. Tocmai am văzut-o sâmbătă. Îşi va păstra copilul. Deja a efectuat două ecografii. În niciun chip nu va avorta acest copil. Nicidecum.

LSN: Ce crede fiica ta despre reacţia la cântec, despre publicitate şi despre tot?

JE: Ea nu este genul de fată căreia îi place să atragă atenţia asupra ei, aşa că aş zice că se ţine departe, numai pentru faptul că prietenii ei şi atât de mulţi oameni vorbesc despre asta; ei nu i-a plăcut niciodată să atragă atenţia asupra ei. Dar susţine această iniţiativă 150.000%. Şi-a spus povestea, din moment ce i-am spus că a fost adoptată la 11 ani. A spus-o multor, multor oameni.

Acum are un video în care vorbeşte despre originea ei şi nu-i pasă cui i-l arătă. Adică are mulţi prieteni acolo unde lucrează şi la şcoala de farmacologie pe care a făcut-o şi îl arată tuturor. LSN: În ce an ai adoptat-o?

JE: În anul 1993.

LSN: Ce rol joacă adopţia în lupta împotriva avortului? Ai adoptat doi copii, nu-i aşa? Ce rol crezi că joacă adopţia în lupta împotriva avortului?

JE: Unul imens.

Atunci când i se explică unei tinere că unele din complicaţiile ce pot apărea în urma avortului pot duce chiar la moarte, să nu mai vorbim de depresia care se instalează în urma avortului. Este mult mai uşor să porţi un copil timp de nouă luni şi să îl dai spre adopţie, decât să porţi vina pentru tot restul vieţii. Şi poate părea o veşnicie atunci când eşti la prima sarcină, dar nu este, nu este o lungă perioadă de timp.

Şi există milioane şi milioane de familii dornice să adopte. Am postat ceva pe pagina mea de Facebook referitor la fata despre care vorbeam mai devreme, care intenţiona să facă avort. Fără glumă vă spun că trebuie să fi primit 25 sau 30 de CV-uri – nu doar mesaje Facebook, vorbim despre CV-uri, ale unor oameni care doresc să demonstreze că sunt părinţi capabili să adopte un copil. Mi-au sfâşiat inima, omule.

Mai întâi de toate, nu pot lua eu această decizie pentru ea. Nu s-a hotărât încă dacă va da copilul spre adopţie sau îl va păstra. Înclină spre adopţie. Dar ca să vezi numărul mare de oameni care doresc să adopte. Este uimitor. Ştii, multe din aceste fete sunt zorite să facă astfel de alegeri, însă nu au timp să îşi exploreze cu adevărat opţiunile, şi apoi este prea târziu. Ştii, amândoi suntem de acord că durerea este groaznică. Dar se întâmplă. Unul la 45 de secunde.

LSN: Cred că acestea au fost toate întrebările pentru tine astăzi. Mulţumesc mult pentru timpul acordat, şi mulţumesc că ai creat cântecul şi videoclipul. Am stat cu ochii pe el de când a fost lansat şi pare că are mare succes, iar eu îi voi mai da un impuls.

JE: Apreciez asta.        

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere de Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

O tânără de 18 ani orbește parțial după 2 ani de medicație cu pilule contraceptive Yasmin

de Kirsten Andersen, 13 septembrie 2013

O tânără participantă la concursul de frumusețe „Fața Europei” s-a luptat să se recupereze după un atac cerebral care a lăsat-o parțial oarbă și dependentă de medicație pentru coagularea sângelui.

Georgie Holland în vârstă de 18 ani a suferit un atac cerebral, cauza acestuia fiind, conform spuselor doctorilor, pilulele contraceptive Yasmin pe care le-a luat timp de doi ani.

Georgie a povestit într-un interviu dat cotidianului UK's Daily Mail despre această experiență înfricoșătoare.

Tânăra își amintește cum, după ce i s-a făcut brusc rău la școală și a hotărât să meargă pe jos acasă, nu a reușit. A găsit-o tatăl său prăbușită pe marginea străzii și, cu toate acestea, a mai durat două zile până când părinții au decis să o ducă la spital.

„Mă simțeam foarte rău și era efectiv frustrant pentru că știam ce gândesc, dar nu puteam să vorbesc fără să bolborosesc”, povestește Georgie. „Când părinții mei au văzut radiografiile mele, fața lor s-a schimbat atât de tare, încât eram extrem de îngrijorată de ce văzuseră”.

„Când am văzut radiografia am fost șocată - în mijlocul creierului aveam un cheag negru care oprise circulația sângelui”, spune Georgie.

Georgie a petrecut o săptămână în spital pentru recuperare și a suferit leziuni permanente pe creier ce i-au afectat vederea. Este nevoită să ia zilnic medicamente care să prevină formarea de noi cheaguri.

În timp ce atacurile cerebrale au loc foarte rar în cazul persoanelor tinere, despre contraceptivele orale se ştie că provoacă formarea de cheaguri periculoase care pot duce la atacuri cerebrale și alte complicații ce pun viața în pericol.

Conform Agenției Naționale Franceze pentru Siguranța Medicamentelor și a Produselor de Sănătate (ANSM), pilulele contraceptive provoacă în medie 2.529 de cazuri de tromboembolism venos (cheaguri de sânge) pe an.

Pilula pe care o lua tânăra este mai riscantă deoarece conține drospirenonă, un medicament contraceptiv relativ recent, despre care a reieşit din cercetările făcute de British Medical Journal că prezintă un risc de 2-3 ori mai mare raportat la contraceptivele care conțin forma veche de progesteron numită levonorgestrel.

Statisticile ANSM arată că pilule ce conțin drospirenonă, precum Yasmin, provoacă de cel puțin două ori mai multe decese față de pilulele vechi.

Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente a lansat în 2011 o investigație pentru siguranța medicamentelor după ce mai mult de 7.000 de femei și fete au dat în judecată compania Bayer, care fabrică Yasmin și medicamentul asemănător, Yaz, principala acuzație fiind că firma a neglijat riscurile asociate consumului acestor pilule. Efectele lor secundare includ atacuri cerebrale, stop cardiac, cheaguri și colecist.

Bayer a comercializat agresiv produsele Yaz în rândul adolescenților și femeilor tinere, promovând ideea că acestea nu doar previn sarcina, ci pot trata simptomele sindromului pre-menstrual și acneea.

Unul din procesele pentru crimă intentate firmei a fost cazul unei studente de 18 ani din New Jersey care a murit din cauza unui stop cardiac provocat de pilula Yaz pe care o lua pentru a trata acneea. Un cheag de sânge i-a pătruns în plămâni, provocându-i moartea subit, în timp ce mergea la ore.

O altă adolescentă britanică a suferit şapte atacuri de cord și sute de cheaguri anul trecut, după doar o lună de medicație cu Microgynon, produs de asemenea de Bayer. „Am fost internată în secția de resuscitare. Până atunci suferisem deja șapte atacuri de cord aproape fatale,” afirmă victima, Alyce Clark, atunci în vârstă de 19 ani. „Sângeram din nas și gură. Părinții mei fuseseră invitați să-și ia rămas bun și nimeni nu-mi dădea vreo șansă de supraviețuire”.

Tomograful scosese la iveală sute de cheaguri care se formaseră în piciorul lui Alyce, care au pătruns până la inimă și plămâni. Injecțiile de urgență pentru anti-coagularea sângelui și două zile în terapie intensivă i-au salvat viața, însă aceasta a însemnat și renunțarea la cariera de parașutist.

„Mi-au spus că plămânii mei sunt afectați definitiv și am știut atunci că este prostesc să urmăresc o carieră de atlet”.

Un alt caz, o tânără studentă la jurnalism a povestit ziarului The Huffington Post povestea renunțării ei la pilule contraceptice după ce la vârsta de 19 ani a suferit un atac pulmonar aproape fatal după doar 4 luni de medicație cu pilule bazate pe drospirenonă.

„Recuperarea a însemnat 7 luni cu internări de urgență, doctori în vizită de 3-4 ori pe săptămână și medicație împotriva coagulării sângelui, constând în injecții în abdomen și pastile zilnice”, scrie Jamie Hergenrader în Huffington Post. „M-am îmbolnăvit de anemie și ajungeam la urgență unde primeam transfuzii de sânge”.

Jamie mai povestește că deși doctorii ei o preveniseră despre potențialele riscuri pe care le implică contraceptivele, ea a considerat că șansele ca ei să i se întâmple ceva sunt prea mici pentru a se îngrijora.

„De ce să mă îngrijorez?” scrie ea. „Fusesem perfect sănătoasă timp de 19 ani. Cu excepția unei fracturi și o gripă nu am suferit de nicio boală.”

„Nu aveam niciun motiv să mă îngrijorez pentru că nu aveam idee cât de mult rău pot provoca pilulele contraceptice”, povestește Jamie.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Catargiu Iulia Elena

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com