foto: freedigitalphotos.net
LifeSiteNews,
17 iulie 2014
Nu
m-am gândit vreodată că așa ceva mi s-ar putea întâmpla. Am experiență în
domeniul tehnologic, așa că sunt hipervigilentă în ceea ce privește controlul
părintesc și verific frecvent căutările și istoricul site-urilor de pe
dispozitivele elecronice ale copiilor mei. Scriu pentru LSN (o organizație din
Marea Britanie care încearcă să creeze programe și proiecte pentru a îmbunătăți
sectorul educațional) astfel că sunt mult mai conștientă decât majoritatea
oamenilor despre ticăloșiile care există și despre efectele lor nocive pe care
le pot avea asupra creierelor aflate în dezvoltare (ca să nu mai spunem și
asupra sufletelor lor). De aceea am fost așa de surprinsă și supărată în ziua
în care am descoperit că fiul meu de 10 ani s-a uitat la imagini pornografice
pe iphone-ul lui.
Era
prima zi a examenelor de final de an. Când a oprit autobuzul în acea dimineață,
fiul meu mi-a aruncat brusc telefonul: “Hei! Am uitat, nu pot să îl țin la mine
la școală în timpul săptămânii cu examene”, mi-a zis el. „Poți să-l încarci tu,
te rog?”.
În
momentul în care am prins telefonul, mi-am dat seama că au trecut câteva
săptămâni de când i-am verificat ultima dată căutările. Cu o fată care tocea
pentru examenele de final de clasa a 8-a și care se pregătea pentru absolvire,
cu un băiat în clasa a 4-a care învăța frenetic pentru a obține o notă bună la
geografie, după ce a dat-o în bară deja la acest obiect și cu un copil de
grădiniță a cărui temă de casă la matematică consta în acel gen de activitate
care îți mănâncă o oră din noapte (Pune piciorul tău pe o foaie. Trasează
conturul și apoi decupează. Folosește ce ai decupat pentru a măsura fiecare
cameră din casă), am uitat pur și simplu de control.
Chiar
simțeam că nu am niciun motiv de îngrijorare – căutările anterioare mi-au
arătat lucruri de genul: “care este cea mai rea băutură din lume”, “de ce sunt
pârțurile așa grozave” și “nava uriașă din Star Trek în beznă”. El e un băiat
care roșește la simpla mențiune a fetei pe care o place și care, eram destul de
sigură că ar fi leșinat dacă acea fată l-ar fi luat de mână. Așa că, mă
așteptam să găsesc o portiță spre o minte inocentă a unui băiat de 10 ani
pasionat de tehnologie și cu afinitate pentru păcăleli.
Ce
am găsit era cu mult mai întunecat. Când am văzut istoricul, mi s-au înmuiat
picioarele. Termenii căutați mi-au spus povestea în totalitate, fraze
întrerupte – majoritatea frazelor nu le pot reproduce aici pentru că erau prea
explicite.
Totul
a început destul de inocent – aparent a căutat lenjerie pentru Minecraft,
probabil pentru că i s-a părut hilar ca Steve să umble în chiloți. Această
căutare inofensivă a adus în mod evident și alte rezultate tangențiale pe care
el nu era pregătit să le vadă așa că termenii căutați au ajuns într-o direcție
îngrijorătoare. “Oameni dezbrăcați”. “Bărbați dezbrăcați”. “Băieți dezbracați”.
“Ce înseamnă gay?”. Istoria căutărilor mi-a arătat lucruri și mai rele –
termenii căutați l-au dus în mod firesc spre fundătura internetului – incluzând
un film porno care m-a traumatizat doar prin faptul că i-am citit titlul. N-am
avut puterea să îl vizionez, dar știind că probabil băiețelul meu l-a văzut,
m-am simțit extraordinar de rău.
Inima
mea a fost zdrobită când m-am gândit la ce fel de lucruri i-au trecut prin
mintea lui tânără și inocentă. Totul a început cu o căutare inofensivă, iar
curiozitatea l-a mânat mai departe. Din nefericire, l-a dus în locuri unde el
n-ar fi vrut și care l-a lăsat plin de întrebări despre propria sexualitate
doar pentru că a dat peste niște poze cu oameni dezbrăcați pe internet.
Când
a venit acasă, l-am așezat pe un scaun și i-am spus, delicat ce am găsit.
Instantaneu, a izbucnit în lacrimi și a plâns în hohote așa cum nu l-am mai
văzut plângând de când era așa de mic încât se cățăra pentru a ajunge în
poalele mele. La 1,5 metri și la 35 de kilograme, a sta în poalele mamei nu era
o opțiune, așa că l-am strâns în brațe și l-am ținut până s-a calmat pentru a
putea vorbi. Ceea ce mi-a mărturisit, mi-a zdrobit din nou inima.
“Nu
știu unde mă gândeam”, a zis el prin printre oftături. “Mi-aș dori să nu fi
văzut acele lucruri vreodată. Nu mi le pot scoate din minte. Nu știu ce să
fac.”
Am
stat mult de vorbă. I-am spus că ce a văzut el nu este ceva normal, că asta nu
este adevărata sexualitate. I-am explicat pentru prima dată, în termeni
expliciţi, dar potriviţi, ce este sexul şi care este rolul lui și că Dumnezeu
vrea ca sexul să se întâmple în cadrul căsătoriei pentru ca toţi copiii care
rezultă în urma sexului să poată avea și mamă și tată pentru a-i iubi şi a-i
creşte. L-am întrebat dacă el crede că este gay. Mi-a răspuns că nu ştie. I-am
evidenţiat că având în vedere faptul că i-au plăcut mai multe fete de-a lungul
timpului, nu are cum să fie gay. I-am spus că este normal să aibă curiozităţi
despre corpul omenesc şi despre sex dar, dacă vreodată are vreo nelămurire
despre acestea, el trebuie să mă întrebe fie pe mine, fie pe tatăl lui şi nu pe
Google.
M-a
rugat insistent să nu-i povestesc tatălui despre cele întâmplate – era sigur că
s-ar supăra pe el. I-am promis că n-o să-i spun. (Soţul meu a avut propria lui
luptă cu pornografia în trecut şi ştiam că el, mai mult că oricare alt om, ar
înţelege, dar ar avea şi putea cu convingere să spună cât de dăunătoare poate
fi pornografia. După ceva timp, au făcut și ei o plimbare și au vorbit
îndelung. Se pare că a fost de folos.)
I-am
spus că nu e în bucluc, dar că îi iau telefonul până îl putem configura pentru
a-l proteja să nu mai vadă acele imagini vreodată.
El
are un iphone 4S care avea ca sistem de operare iOS6, iar noi i l-am schimbat
cu iOS7 care poate bloca anumite căutări. I-am instalat și un program care îmi
trimite rapoarte zilnice despre fiecare site pe care îl vizitează și am
verificat ca și laptopul lui să fie la fel de sigur. (Surprinzător, laptopul nu
s-a dovedit a fi o problemă – se pare că e mult mai ușor să controlăm ce
siteuri accesează de pe laptop decât ce accesează de pe telefon.)
În
cele din urmă, i-am spus fiului meu că, cel puțin deocamdată, îi cer să fiu ori
eu, ori soțul meu lângă el atunci când se conectează la un dispozitiv cu acces
la internet, doar pentru a avea grijă de el și a ne asigura că este în
siguranță. Spre surprinderea mea, a fost perfect de acord, a părut chiar
liniștit.
Ultimul
lucru pe care l-am făcut a fost să-i înmânez o copie a cărții Corpul băiatului.
I-am explicat că organismul său și simțurile lui sunt pe cale de a se schimba
radical și că această carte l-ar ajuta să știe la ce să se aștepte. I-am zis că
am putea citi împreună sau că poate citi și singur dar că, voi fi mereu la
dispoziția lui pentru a-i răspunde la orice întrebare despre sex sau despre
sentimentele sale și că mereu îi voi spune adevărul așa că nu va fi nicio
problemă dacă întreabă așa ceva.
Au
trecut ceva mai mult de două luni și totul este bine. Și-a recăpătat treptat
accesul la dispozitivele electronice, cu toate că încă îi cer să fie într-o
zonă publică atunci când le folosește. Mă îndoiesc că va mai căuta imagini cu
oameni dezbrăcați pentru o lungă, lungă perioadă de timp.
Asta
nu înseamnă că nu îl voi mai supraveghea îndeaproape. Mi-am învățat lecția.
O
bună introducere pentru a-i proteja pe copii de mediul online: “How to
Childproof the Internet”
Notă:
Abby Moore este un pseudonim pentru a păstra anonimatul familiei ei.
Traducere:
Mihaela Bîrsan
Preluare
de pe Știri pentru viață
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză,
spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne
scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.
De
asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu