LiveAction, 10 aprilie 2014
Marleen Goldstein a lucrat
într-un spital în care se făceau avorturi. După 30 de ani, ea ne-a spus
povestea ei:
Soțul meu era rezident la un
spital, iar eu tocmai primisem ”postul visurilor mele” la un spital din apropierea
orașului Oakland. Credeam cu tărie în dreptul femeii de a avorta, iar atunci am
simţit că voi ajunge să fac și eu parte din asta.
Am fost angajată ca
asistentă la această clinică care se ocupa de avorturi pentru sarcini aflate la
termene înaintate. Am petrecut cam 30 de zile pe tura de zi pentru a mă
familiariza cu procedurile. Am fost martoră și am asistat doctorul la
procedurile efectuate: injectarea medicamentelor fetusului, a laminariei etc.
În tura de zi chiar nu am văzut niciodată efectiv începutul contracțiilor în
fază terminală. Nu mă simțeam confortabil, dar mi-am spus că acesta era un
lucru nou și aveam nevoie să capăt mai multă experiență.
La aceste avorturi, femeia
era dilatată cu laminaria, batoane din alge marine, care sunt plasate în colul
uterin al femeii. Aceste batoane care absorb încet fluidul și dilată colul
uterin; pot fi lăsate să acționeze peste noapte sau mai mult. Medicamentele
erau injectate în bebeluș pentru a-l omorî în prima zi a procedurii. Avorturile
la termen întârziat sunt des folosite și astăzi.
Goldstein a fost înlăturată
din unele proceduri de avort mai ”înfricoșătoare”. Ea nu a fost, de fapt,
martoră la moartea bebelușilor sau la durerea femeii ce trece prin contracții.
Goldstein va fi mai târziu
promovată într-o poziție în care va avea de-a face cu bebelușii avortați. Alți
angajați ai clinicii vorbeau despre cum au fost protejaţi de părțile mai
dificile ale muncii lor, în condiții similare. Ei au început cu lucruri puțin
mai dificile din punct de vedere emoțional, cum ar fi ținerea evidențelor,
recepția sau măsurarea tensiunii arteriale, apoi treptat li s-au atribuit mai
multe responsabilități, până când au ajuns la manipularea părților corpului sau
la asistarea avorturilor la termen înaintat. Până la acel punct ei erau foarte
implicați și dedicați locurilor de muncă. Aceasta este o modalitate de
manipulare a lucrătorilor, folosită în unele clinici.
Indiferent dacă acesta a
fost sau nu cazul lui Goldstein, ea va avea parte de un moment care îi va
schimba viața după ce va lucra cu un avort la termen înaintat.
“Într-o zi, o tânără trecea
printr-un moment foarte dificil. Eram acolo cu medicul. Știam că, deși medicul
a scris că fătul avea 15 săptămâni, el avea, de fapt, aproape 30 de săptămâni,
dar nimeni nu a spus nimic.!
Alți furnizori de avorturi,
cum sunt Carol Everett și Kathy Sparks, au vorbit despre avorturile produse în
clinicile lor pentru sarcini aflate la termene mai înaintate decât ar fi fost
permis în mod legal, încercând să ascundă acest lucru. Clinica lui Kathy Sparks
dispunea de metode ilegale de avort întârziat.
Goldstein a spus:
“Când a adus acest bebeluș
mic, era viu și plângea. Doctorul mi-a spus: <<Pune-l în cameră și
închide ușa. Nu intra până la tura de dimineață>> Am luat imediat
bebelușul ce plângea și l-am dus în cameră. Apoi am început imediat să
telefonez altor spitale (împotriva indicațiilor medicului) pentru a găsi pe
cineva care își dorește acest copil. Nimeni nu l-a acceptat pentru că spuneau
că nu e viabil. Am petrecut multe ore încercând. Voiam să părăsesc locul, dar
știam că nu pot pleca lăsând pacienții fără asistentă. Până și astăzi aud acest
plânset de copil în capul meu.”
În ciuda eforturilor ei
disperate pentru a găsi ajutor medical copilului, fetița a murit. Goldstein
și-a dat demisia nemaifiind o susținătoare a avorturilor.
Ea a spus:
“Mi-aș dori ca alții care
promovează avortul, în special avortul la termen întârziat, să experimenteze
ceea ce am pățit eu. În ziua următoare, am terminat imediat cu locul meu de
muncă și am găsit o slujbă într-o unitate pediatrică la un alt spital.”
Această experiență îi va
schimba viața lui Goldstein într-un alt mod, când după câțiva ani mai târziu,
ea însăși a trecut printr-o sarcină dificilă.
“După câțiva ani am rămas
însărcinată și am intrat în travaliu la 20 de săptămâni. Doctorii voiau ca eu
să renunţ la copil din cauza stării mele de sănătate. Ei au spus că bebelușul
nu va fi normal și că ar trebui să încerc din nou. Am refuzat și am venit în
continuare la spital, apoi acasă cu repaus complet la pat. Nu aveam voie să
rămân singură. Am făcut până la urmă febră mare și am ajuns de urgență la
spital. Era încă foarte devreme. Trebuia să nasc pe 1 noiembrie, dar am născut
în iulie un băiețel de o jumătate de kilogram. Asta a fost acum 30 de ani. Mi
s-a spus că este foarte mic și că va trebui să mai treacă timp ca să vedem ce
se va întâmpla. Mi-au spus să nu îmi fac prea multe iluzii. A stat la terapie
intensivă pentru ceva timp. A luptat până la capăt și a fost perfect normal.
Astăzi este un tânăr sănătos. Lucrează la al doilea master (MBA) și are un job
full-time. E conștient de faptul că este în viață datorită experienței trăite
de mine înainte, altfel nu ar mai fi aici astăzi.”
Goldstein a dat dovadă de un
mare curaj în urmă cu 30 de ani când a luptat pentru viața acelei micuțe. A
demonstrat că are mult curaj și în momentul în care a luptat pentru viața
propriului ei fiu. Și, în final, și-a arătat curajul prin faptul că și-a făcut
publică experiența. Cu cât angajații clinicilor părăsesc sectorul avorturilor
și îndrăznesc să-și povestească
întâmplările, cu atât mai mulți oameni care nu sunt atât de informați despre
avort aud adevărul. Putem spera că cei care erau ambivalenți sau nesiguri cu
privire la avort vor fi influențați atunci când vor afla adevărul despre avort, acest adevăr fiind susținut de cei care au fost implicați, cei care au
lucrat în acest domeniu în primul rând.
Traducere: Pitirici
Alexandra
Preluare de pe Știri pentru viață
Dacă doriți să traduceți ca
voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă,
vă rugăm să ne scrieţi pe adresa
provalorimedia@gmail.com.
De asemenea, căutăm
corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu