Asistentă părăsește industria avorturilor după ce un copil născut viu este lăsat să moară

miercuri, 27 august 2014

| | |

LiveAction, 10 aprilie 2014

Marleen Goldstein a lucrat într-un spital în care se făceau avorturi. După 30 de ani, ea ne-a spus povestea ei:
Soțul meu era rezident la un spital, iar eu tocmai primisem ”postul visurilor mele” la un spital din apropierea orașului Oakland. Credeam cu tărie în dreptul femeii de a avorta, iar atunci am simţit că voi ajunge să fac și eu parte din asta.
Am fost angajată ca asistentă la această clinică care se ocupa de avorturi pentru sarcini aflate la termene înaintate. Am petrecut cam 30 de zile pe tura de zi pentru a mă familiariza cu procedurile. Am fost martoră și am asistat doctorul la procedurile efectuate: injectarea medicamentelor fetusului, a laminariei etc. În tura de zi chiar nu am văzut niciodată efectiv începutul contracțiilor în fază terminală. Nu mă simțeam confortabil, dar mi-am spus că acesta era un lucru nou și aveam nevoie să capăt mai multă experiență.

La aceste avorturi, femeia era dilatată cu laminaria, batoane din alge marine, care sunt plasate în colul uterin al femeii. Aceste batoane care absorb încet fluidul și dilată colul uterin; pot fi lăsate să acționeze peste noapte sau mai mult. Medicamentele erau injectate în bebeluș pentru a-l omorî în prima zi a procedurii. Avorturile la termen întârziat sunt des folosite și astăzi.

Goldstein a fost înlăturată din unele proceduri de avort mai ”înfricoșătoare”. Ea nu a fost, de fapt, martoră la moartea bebelușilor sau la durerea femeii ce trece prin contracții.

Goldstein va fi mai târziu promovată într-o poziție în care va avea de-a face cu bebelușii avortați. Alți angajați ai clinicii vorbeau despre cum au fost protejaţi de părțile mai dificile ale muncii lor, în condiții similare. Ei au început cu lucruri puțin mai dificile din punct de vedere emoțional, cum ar fi ținerea evidențelor, recepția sau măsurarea tensiunii arteriale, apoi treptat li s-au atribuit mai multe responsabilități, până când au ajuns la manipularea părților corpului sau la asistarea avorturilor la termen înaintat. Până la acel punct ei erau foarte implicați și dedicați locurilor de muncă. Aceasta este o modalitate de manipulare a lucrătorilor, folosită în unele clinici.

Indiferent dacă acesta a fost sau nu cazul lui Goldstein, ea va avea parte de un moment care îi va schimba viața după ce va lucra cu un avort la termen înaintat.

“Într-o zi, o tânără trecea printr-un moment foarte dificil. Eram acolo cu medicul. Știam că, deși medicul a scris că fătul avea 15 săptămâni, el avea, de fapt, aproape 30 de săptămâni, dar nimeni nu a spus nimic.!

Alți furnizori de avorturi, cum sunt Carol Everett și Kathy Sparks, au vorbit despre avorturile produse în clinicile lor pentru sarcini aflate la termene mai înaintate decât ar fi fost permis în mod legal, încercând să ascundă acest lucru. Clinica lui Kathy Sparks dispunea de metode ilegale de avort întârziat.

Goldstein a spus:

“Când a adus acest bebeluș mic, era viu și plângea. Doctorul mi-a spus: <<Pune-l în cameră și închide ușa. Nu intra până la tura de dimineață>> Am luat imediat bebelușul ce plângea și l-am dus în cameră. Apoi am început imediat să telefonez altor spitale (împotriva indicațiilor medicului) pentru a găsi pe cineva care își dorește acest copil. Nimeni nu l-a acceptat pentru că spuneau că nu e viabil. Am petrecut multe ore încercând. Voiam să părăsesc locul, dar știam că nu pot pleca lăsând pacienții fără asistentă. Până și astăzi aud acest plânset de copil în capul meu.”

În ciuda eforturilor ei disperate pentru a găsi ajutor medical copilului, fetița a murit. Goldstein și-a dat demisia nemaifiind o susținătoare a avorturilor.

Ea a spus:

“Mi-aș dori ca alții care promovează avortul, în special avortul la termen întârziat, să experimenteze ceea ce am pățit eu. În ziua următoare, am terminat imediat cu locul meu de muncă și am găsit o slujbă într-o unitate pediatrică la un alt spital.”

Această experiență îi va schimba viața lui Goldstein într-un alt mod, când după câțiva ani mai târziu, ea însăși a trecut printr-o sarcină dificilă.

“După câțiva ani am rămas însărcinată și am intrat în travaliu la 20 de săptămâni. Doctorii voiau ca eu să renunţ la copil din cauza stării mele de sănătate. Ei au spus că bebelușul nu va fi normal și că ar trebui să încerc din nou. Am refuzat și am venit în continuare la spital, apoi acasă cu repaus complet la pat. Nu aveam voie să rămân singură. Am făcut până la urmă febră mare și am ajuns de urgență la spital. Era încă foarte devreme. Trebuia să nasc pe 1 noiembrie, dar am născut în iulie un băiețel de o jumătate de kilogram. Asta a fost acum 30 de ani. Mi s-a spus că este foarte mic și că va trebui să mai treacă timp ca să vedem ce se va întâmpla. Mi-au spus să nu îmi fac prea multe iluzii. A stat la terapie intensivă pentru ceva timp. A luptat până la capăt și a fost perfect normal. Astăzi este un tânăr sănătos. Lucrează la al doilea master (MBA) și are un job full-time. E conștient de faptul că este în viață datorită experienței trăite de mine înainte, altfel nu ar mai fi aici astăzi.”

Goldstein a dat dovadă de un mare curaj în urmă cu 30 de ani când a luptat pentru viața acelei micuțe. A demonstrat că are mult curaj și în momentul în care a luptat pentru viața propriului ei fiu. Și, în final, și-a arătat curajul prin faptul că și-a făcut publică experiența. Cu cât angajații clinicilor părăsesc sectorul avorturilor și îndrăznesc să-și povestească întâmplările, cu atât mai mulți oameni care nu sunt atât de informați despre avort aud adevărul. Putem spera că cei care erau ambivalenți sau nesiguri cu privire la avort vor fi influențați atunci când vor afla adevărul despre avort, acest adevăr fiind susținut de cei care au fost implicați, cei care au lucrat în acest domeniu în primul rând.

Traducere: Pitirici Alexandra
Preluare de pe Știri pentru viață


Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.


De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.