Am fugit din clinica de avorturi iar Dumnezeu ne-a salvat pe amândoi

Următoarea relatare este o mărturie personală primită de la filiala din Letonia a organizaţiei Human Life International (HLI), Kustība “Par dzīvību!” (Mişcarea „Pentru Viaţă!”):

Mă numesc Vilma şi am patru copii. Cei mari sunt adolescenţi. Cei mici sunt Gatis, care va împlini 6 ani în septembrie şi Reinis, care va împlini 3 ani în mai. În prezent, soţul meu este şomer deci am rămas cea care aduce majoritatea banilor în casă. În ciuda dificultăţilor, sunt fericită că Dumnezeu mi-a dat nişte copii minunaţi.

Aş vrea să împărtăşesc experienţa pe care am avut-o cu doctorii care au asistat la naşterea băieţilor mei Gatis şi Reinis. Am avut parte de o naştere foarte epuizantă fizic în cazul lui Gatis, care a fost diagnosticat şi cu sindromul Down. Ne-a luat tuturor ceva timp ca să-i înţelegem nevoile, modul de gândire şi comportamentul. Graţie dragostei dumnezeieşti şi dragostei noastre pentru Gatis, a reuşit să înveţe o mulţime de lucruri în ciuda handicapului său.

Când Gatis avea 2 ani, Dumnezeu m-a binecuvântat cu încă o sarcină. Când m-am dus la doctor, ginecologul mi-a zis că trebuie să fac avort pentru că deja aveam trei copii, dintre care unul cu nevoi speciale. Doctorul m-a întrebat: „Nu conştientizaţi că acest copil nenăscut ar putea suferi şi el de sindromul Down?”

Doctorul mi-a explicat că existau o mulţime de riscuri şi complicaţii la această sarcină. Eram disperată şi derutată şi nu mai ştiam ce să fac.

După următoarea consultaţie la ginecolog, acesta m-a trimis să fac avort la un spital. Mi se strângea inima de durere. Mă tot gândeam: „Cum aş putea omorî această viaţă nouă din mine?” şi L-am rugat pe Dumnezeu să ne salveze. Într-un moment de disperare înainte să aibă loc avortul, am primit putere, mi-am luat hainele şi restul lucrurilor şi am fugit afară din clinica de avorturi. Fugeam şi-i ziceam copilului meu nenăscut: „Dumnezeu ne-a salvat!”

Aşa a fost salvat fiul meu Reinis. Am căutat ajutor la biserică şi la filiala HLI din Letonia am dat peste nişte oameni care credeau în Hristos şi care au fost gata să mă ajute. Am mers la întâlnirile lor cu familiile şi am vorbit des la telefon.

Şi naşterea lui Reinis a fost dificilă, dar slavă Domnului că a ieşit cu bine!

Mult timp Reinis a stat la secţia de terapie intensivă. Doctorii nu mai sperau că va supravieţui. Chiar l-au neglijat pentru că erau absolut convinşi că oricum va muri. Este o minune de la Dumnezeu că trăieşte! 

La spital un preot l-a botezat şi după ce ne-am întors acasă starea lui de sănătate s-a îmbunătăţit neaşteptat de mult.

Pe 21 mai, Reinis va împlini 3 ani. Este un băiat sănătos, isteţ şi minunat. Îi place să aibă grijă de Gatis şi chiar are grija ca acesta să nu dea de bucluc. Când intră în vreo belea, Reinis mă sună imediat. Reinis este ca un înger păzitor pentru fratele lui mai mare care are nevoi speciale.

Sunt recunoscătoare Domnului că m-a salvat din acel moment teribil în care mi-aş fi putut ucide copilul. Sunt foarte fericită că-i am pe amândoi băieţii!

Acest articol a apărut iniţial în HLI Worldwatch şi a fost republicat cu permisiunea lor.

Sursa: LifeSiteNews