Tehnologia de printare tridimensională le oferă părinţilor orbi posibilitatea de a pipăi corpul copilului nenăscut

de Thadeus Baklinski

O companie braziliană se foloseşte de imagistică şi printarea tridimensionale (3D) pentru a crea machete prenatale ale copilului nenăscut care se vede la ecograf.

Neva Fairchild şi Fundaţia Americană pentru Orbi au declarat pentru site-ul Tech Page One că aceasta aduce mari beneficii nevăzătorilor, care altfel nu s-ar putea bucura de experienţa de a urmări dezvoltarea intrauterină a copilului.

„Acum un an şi ceva mi s-a născut primul nepot. S-au făcut multe ecografii, dar eu nu m-am putut bucura de niciuna”, spune Fairchild.

Compania Tecnologia Humana 3D a fost înfiinţată de Jorge Roberto Lopes dos Santos, de la Institutul Naţional Brazilian de Tehnologie, pentru a dezvolta proiecte şi cercetări în domeniul machetelor tridimensionale fizice şi virtuale.

Proiectul său, Feto 3D, a fost iniţial creat pentru a ajuta medicii să diagnosticheze anumite probleme ale copilului nenăscut, dar curând şi-a dat seama că tehnologia are aplicabilitate mai vastă şi putea fi folosită şi pentru părinţii care îşi doreau o machetă tridimensională a imaginii create la ecograf.

„În principal, ajutăm medicii atunci când îşi pun problema unei malformaţii. Dar lucrăm şi pentru părinţii care vor machete 3D ale fetusului”, a declarat dos Santos pentru Tech Page One.

Tehnologia poate realiza o replică fidelă a trăsăturilor copilului, dar poate explora şi interiorul corpului acestuia, pentru a produce machetele organelor interne sau ale sistemului osos.

Dos Santos a declarat că speră să poată ţine costurile destul de jos pentru ca părinţii să şi le poată permite. Modelul în mărime naturală al unui copilul de trei luni costă aproximativ 200 de dolari, iar cel al unui copil de şase luni, 300 de dolari.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Ştefana Totorcea 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Societatea noastră nu ştie nimic despre căsnicie

 

de Matt Walsh

Există cu siguranţă persoane şi cupluri care au dobândit înţelepciune şi multă cunoaştere în această problemă. Pe acestea le-au dobândit după ani de experienţă, în care şi-au exersat intuiţia şi au ajuns la o maturizare personală pe care puţini o ating – şi încă şi mai puţini şi-o doresc.

În societatea noastră, unii mai ştiu câte ceva despre căsătorie. Părinţii mei ştiu destule. Sunt căsătoriţi de peste 30 de ani şi au şase copii. Cunosc părţile bune şi pe cele rele ale unei căsnicii, au rezistat în faţa încercărilor şi obstacolelor vieţii. Căsătoria lor este adevărată, iubirea lor este reală şi ne inspiră pe mine şi pe soţia mea. Au mai rămas vreo câţiva mohicani din tagma părinţilor mei, dar societatea în ansamblu a uitat secretele acestora. Nu ştie nimic despre căsătorie.

Uitaţi-vă ce am făcut cu această instituţie. Uitaţi-vă la starea jalnică a acestei taine care este căsătoria. Gândiţi-vă cât de frivol şi arogant jonglează cu ea mulţi dintre noi: când în barcă, când în afara ei, de parcă ar fi vorba de o angajare cu jumătate de normă la un restaurant fast-food.

„Concepţia general-acceptată” despre căsătorie e vorbă goală. Gunoi. Mizerie. Unul din principalele motive pentru care cultura noastră nu se poate deloc numi „mai luminată” sau „mai avansată” decât cea a generaţiilor trecute. Da, mă opun agresiv, pasional şi fără să-mi cer scuze la „lecţiile” culturii noastre despre viaţă şi căsătorie. Tot de la părinţii mei am învăţat şi asta.

Sunt căsătorit de vreo doi ani. Nu pretind că să fiu consilier marital. Totuşi, ştiu destule încât să-mi dau seama ce minciuni se vehiculează. Noi am rezistat furtunilor şi am rămas uniţi tocmai pentru că am respins, practic, toate sfaturile pentru căsnicie pe care le are de oferit ţara sucită în care trăim. Am rezistat mai ales pentru că suntem creştini şi ne construim fundamentul căsniciei pe Hristos – o strategie care nu corespunde cu tendinţele actuale.

Cu câteva zile în urmă, un tip pe nume Seth Adam Smith a scris o postare devenită virală pe Internet, intitulată „Căsătoria nu este pentru tine”. Bineînţeles, mesajul pe care îl transmite nu este ceea ce se înţelege din titlu. El susţine un punct de vedere pe care nu-l contestă nimeni, şi anume că mariajul nu este ceva în care te implici doar pentru tine. Te implici în căsătorie pentru soţ sau soţie şi, când va veni timpul, pentru copii. Căsătoria este un act de iubire şi o instituţie ca atare. Dragostea nu arată spre sine. Nu afli secretul unei căsătorii de succes cufundându-te în Peştera Sinelui. Nu există nimic acolo. Doar vechile şi prăfuitele tale temeri şi obsesii egoiste. Secretul se află în inima celuilalt. Ne angajăm total când depunem jurământul înaintea lui Dumnezeu.

Parafrazez gândurile lui Seth, aşa că citiţi-i articolul. Zeci de oameni m-au rugat să-l comentez, dar iniţial am ezitat. Omul se bucură de un real succes cu un mesaj fantastic despre iubire şi unitate, iar eu nu am de gând să profit de pe urma succesului pe care numele lui l-a creat pe net. Apoi am văzut că e atacat şi criticat de trolii noştri neoliberali şi de eternii sceptici. Legiunile de nebuni moderni tot au găsit ceva de care să se plângă în declaraţia de fidelitate, iubire şi recunoştinţă pe care acesta i-o face soţiei.

Seth, fii puternic, frate! Mesajul tău e adevărat şi plin, dar de inspiraţie demodată, de aceea e întâmpinat cu atâta furie.

Eu înţeleg ce încerci să spui. Ţi-ai expus punctul de vedere destul de clar. Şi, desigur, oamenii căsătoriţi pot fi şi ei egoişti. Oamenii care au căsnicii fericite încă se luptă cu tendinţele egocentrice. Nimeni nu face remarci utopice. Dar ideea e (nu doar ideea lui Seth, ci IDEEA) că trebuie să ne luptăm cu această înclinaţie a firii şi să ne ostenim mereu să slujim şi să iubim persoana cu care ne-am căsătorit.

Da, să slujeşti, o, Doamne, ce învechit! Ştiţi ce? Soţia mea îmi slujeşte. Aşa e, te deranjează să citeşti asta? „NICIO FEMEIE NU AR TREBUI VREODATĂ SĂ SLUJEASCĂ UNUI BĂRBAT, ŞOVINISTULE!” Da, cu atitudinea asta, o să te întreb cum îţi merge la a patra căsătorie. Soţia mea îmi slujeşte şi eu îi slujesc, iar această slujire a unuia către celălalt se manifestă în diferite feluri.

Ai putea spune: „Păi, asta e o modalitate de a face căsătoria să funcţioneze”. Nu, nu e O modalitate. E UNICA. Nu sunt expert. Dar ştiu asta, fiindcă am fost atent la cuvintele pe care le-am rostit când ne-am jurat credinţă unul altuia.

În zilele noastre ne place să pretindem că mariajul este doar un „contract între doi adulţi care îşi dau consimţământul”, ceea ce îl face aproape la fel de important ca şi contractul de leasing sau ca şi cel încheiat cu echipa care-ţi reamenajează bucătăria.

Pentru mine, e mai mult decât atât. Cuvintele pe care i le-am spus soţiei în faţa altarului au însemnat ceva. Dar nu în sens simbolic. Cuvintele acelea nu au altă semnificaţie decât ceea ce spun, efectiv. Poate ar fi mai corect să spun că acele cuvinte au făcut ceva. Ceva s-a întâmplat în acea biserică, în acea zi. S-a întâmplat ceva misterios şi supranatural. Sufletul meu s-a unit cu sufletul soţiei mele şi noi am devenit una şi aceeaşi persoană. Asta nu este doar o frază mică şi drăguţă: este realitatea. Se întâmplă. Am devenit una cu soţia mea.

Inelul pe care i l-am pus pe deget a fost un simbol. Florile, rochiile, toate celelalte fleacuri au fost doar decor. Dar ceremonia în sine și cuvintele pe care le-am rostit nu au fost nici simbolice, nici decorative. Au fost reale. Dumnezeu era acolo și a luat acest eveniment și l-a transfigurat în ceva mistic și din altă lume. El mă va trage la răspundere cândva pentru jurământul depus.

Oamenii l-au contactat pe Seth, insistând că „ne menținem propria identitate în căsătorie”. Ei bine, nu este așa. Da, sunt tot eu, dar natura mea s-a schimbat. Dacă vrei să rămâi complet „tu însuţi”, nu te căsători. Ce este așa de greu? Venind la altar cu intenții frivole este ca și cum ai opera pe creier doar pentru că ești curios să vezi cum arată acesta: „A, chiar vrei să repar asta? Doamne, nu încercam să mă implic în ceva atât de serios!”

Oamenii tratează căsătoria ca pe mercenariat. Nu sunt soți, sunt vânători de trofee. Dăruiesc doar când primesc și dăruiesc direct proporțional cu cât primesc. Sunt calculați și imaturi. Cred că „sentimentele” lor sunt cele care ar trebui să le ghideze unirea. Se duc cu valul, până când valul nu îi mai duce. Se gândesc la dragoste ca la un tren pentru care îți cumperi bilet și apoi călătorești până unde merge. Nu-și dau seama că iubirea este o alegere și trebuie să o ALEGEM în fiecare zi până la sfârșitul vieții. Câteodată trebuie să o alegem în ciuda propriei persoane și în ciuda a ceea ce simțim.

Acesta este mesajul despre căsătorie care nu este popularizat (pentru că nici nu este popular, ce-i drept) şi care tocmai de aceea trebuie strigat de pe acoperişuri. Spun toate astea nu pentru că mă consider un model sau pentru că am soluţia pentru căsnicia perfectă, ci pentru că ăsta e adevărul. Pur şi simplu.

Cultura noastră e otravă pentru căsătorie. Cultura noastră este otravă în general. Ne convingem de asta pe zi ce trece.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Andreea Rusanovschi

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Pelerinaje gratuite în Capitală

Sectorul Pelerinaje al Patriarhiei Române organizează o serie de pelerinaje gratuite în Bucureşti, la cele mai importante biserici, precum şi la obiectivele principale, renumite din punct de vedere religios, istoric şi cultural. Proiectul, desfăşurat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este intitulat „Pelerin în Bucureşti“. Plecările vor fi de pe Dealul Patriarhiei (statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza), în zilele de: 1 martie (Ziua Mărţişorului), 8 martie (Ziua Internaţională a Femeii), 4 mai (Duminica a III-a după Paşti), 11 mai (Ziua Naţională a Familiei) şi 1 iunie (Duminica părinţilor şi a copiilor). Plecările vor fi din oră în oră, în intervalul orar 12:30 - 16:30. Ghidajul va fi realizat de către un angajat al Sectorului Pelerinaje al Patriarhiei Române. Traseul pelerinajului va fi următorul: plecare de la Colina Bucuriei - Biserica „Sfântul Ioan“ - Piaţă (1) - Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou (2) - Biserica Colţea (3) - Teatrul Naţional - Universitate - Piaţa Romană - Piaţa Victoriei - Bulevardul Aviatorilor - Monumentul Eroilor Aerului - Piaţa Charles de Gaulle - Bulevardul Mareşal Constantin Prezan - Arcul de Triumf - Muzeul Ţăranului Român - Muzeul „Grigore Antipa“ - Muzeul Naţional „George Enescu“ - Biserica „Sfântul Vasile cel Mare“ (4) - Biserica „Sfântul Nicolae“ - Tabacu (5) - Muzeul Naţional de Artă al României - Biserica Kretzulescu (6) - Palatul Telefoanelor - Cercul Militar Naţional - Palatul CEC - Palatul Parlamentului - Biserica „Sfântul Nicolae“ - Vlădica (7) - Colina Bucuriei (baza Dealului Patriarhiei). Întreg turul se va realiza numai din autocar (obiectivele vor putea fi vizualizate panoramic), timp în care însoţitorul (un teolog) va oferi explicaţiile necesare. Înscrierile se fac telefonic la 021.316.35.03/ 021.313.37.45 şi 021.313.74.86, în limita locurilor disponibile.

 

Sursă: Ziarul Lumina

Stareţul Nicon de la Optina: Faceţi din Sfânta Evanghelie rânduiala vieţii voastre! / Sensul vieţii

Citiţi Sfânta Evanghelie, pătrundeţi-vă de duhul ei, faceţi din ea rânduiala vieţii voastre. Abordaţi orice lucrare şi orice problemă a vieţii în duhul învăţăturii Evangheliei. Aceasta este singura lumină a vieţii noastre. Printre alte învăţături şi porunci, citim în Evanghelie cum a vorbit Hristos pe scurt despre trebuinţa smereniei şi cum le-a arătat aceasta ucenicilor chiar înaintea patimilor Sale.

Fără smerenie nu poţi fi ucenic al lui Hristos. Fără smerenie inima omului nu primeşte şi nu-şi însuşeşte învăţătura lui Hristos. Inima smerită îl îndeamnă pe om să se supună voii lui Dumnezeu, să primească toate cu cuminţenie, iar Domnul va face în aşa fel încât omul să-şi supună mintea, înţelegerea şi voia sa în ascultarea lui Hristos. Experienţa dovedeşte că cei ce fac totul după priceperea lor culeg roade amare. Ce chinuri pricinuieşte omului “raţiunea independentă”, în ce întuneric al căderii şi al pierzaniei este aruncat omul prin părăsirea învăţăturii şi a căilor lui Hristos! Calea lui Hristos ajunge pentru noi strâmtă şi dureroasă, dar îi dă omului care o urmează ceva ce nu poate da în schimbul nici unui fel de comori deşarte şi vremelnice, sau al plăcerilor acestei lumi – aşa de scumpe sunt darurile dăruite de Hristos celor credincioşi lui… Să ne încredinţăm, aşadar pe deplin voii lui Dumnezeu. Prin rugăciunea inimii Îl încredinţăm pe Hristos pentru a fi alături de noi pe căile vieţii şi de a intra împreună cu El în Ierusalimul cel de sus. Amin

(Stareţul Nicon de la Optina, Editura Doxologia, p. 203)

Sursă: Doxologia

Vedetă TV australiană s-a sinucis din cauza depresiei începute în urma unui avort

de Jill Stanek, 23 februarie 2014

Apologeţii avortului cer liber acces la servicii de avort, ascunzând sub preş efectele acestei proceduri. Ei refuză să recunoască depresia post-avort, care îi incapacitează pe cei afectaţi.

Charlotte Dawson se născuse în Noua zeelandă şi devenise celebră în Australia ca manechin şi jurat la concursul Australia’s Next Top Model.

Ziarul The Telegraph relatează că acest model, exemplu de activism social, s-a luptat toată viaţa cu depresia, care în final i-a luat viaţa la vârsta de 47 de ani.

Se pare că vedeta a fost găsită spânzurată în apartamentul ei de lux de către un paznic. Era a doua zi după ziua de naştere a fostului soţ, înotătorul olimpic Scott Miller, pe care ea l-a descris mereu ca iubirea vieţii sale, în ciuda faptului că mariajul lor nu a durat decât un an.

În cartea ei autobiografică, Air Kiss and Tell, vedeta dezvăluise că din cauza lui făcuse un avort, deoarece copilul i-ar fi afectat concentrarea sportivului care se pregătea pentru Olimpiada din 2000. Ea precizează clar că acesta a fost momentul în care a început lupta ei cu depresia.

Ziarul The Australian spune că vedeta a povestit cu amar în carte că abia aştepta să aibă un copil, dar a simţit ezitarea soţului ei: „Tot ce făcuse Scott până atunci era pregătirea pentru acest moment şi nimic nu-i putea sta în cale, aşa că decizia a fost să fie terminat copilul şi să încercăm mai târziu. Cine are nevoie de un fetus care se dezvoltă când e pusă la bătaie o medalie de aur, nu?”. Înotătorul nici măcar nu a însoţit-o când a făcut avortul.

Din acel moment, a scris vedeta, a început bătălia sa cu depresia, care a durat 14 ani. Şi pe care în final a pierdut-o.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Statele Unite: 2012 a fost anul cu cei mai mulţi copii concepuţi în eprubetă

de Kirsten Andersen

Un raport recent al Societăţii pentru Tehnologia Reproducerii Asistate din SUA arată că 1,7% dintre copiii născuţi în SUA a fost concepuţi în laborator. Dar acesta nu reprezintă numărul celor concepuţi, care e mult mai mare, deoarece majoritatea covârşitoare a acestor bebeluşi nu supravieţuiesc până la naştere.

În 2012 s-a înregistrat un număr-record (cel mai mare până acum) de 61.470 de bebeluşi născuţi în eprubetă – din 165.172 concepuţi şi implantaţi în pântecele mamelor. Aceste cifre nu includ embrionii congelaţi pentru utilizare ulterioară care mor în procesul de decongelare sau sunt distruşi din motive eugenice (nu sunt viabili).

Aproximativ 99% din bebeluşii născuţi cu succes au fost implantaţi prin metoda fertilizării in vitro (FIV- eng. IVF). Până la 1% au fost implantaţi prin transfer intrafalopian de gameţi (TIFG – în eng. GIFT) sau transfer zigotic intrafalopian. Prima procedură presupune amestecarea de ovule şi spermatozoizi şi injectarea lor în trompele uterine, iar a doua presupune injectarea unui ovul fecundat (trompele uterine trebuie să fie sănătoase).

Numai 37% din bebeluşii astfel implantaţi au supravieţuit. Cei ale căror mame erau tinere au avut şanse mai mari de a supravieţui, de aproape 50%.

Femeile sub 35 de ani astfel fertilizate au născut copii vii numai în 40,7% dintre cazuri. La femeile între 35 şi 37 de ani, procentul a fost de numai 31,3%. La cele de 38-40 de ani, rata de succes a fost de 22,2%, iar la cele între 41 şi 42 de ani a fost de 11,8%. Numai 3,9% din embrionii implantaţi femeilor de peste 43 de ani s-au născut.

Tehnologia Reproducerii Asistate a fost prezentată ca o modalitate a cuplurilor infertile de a evita adopţia, dând naştere propriilor copii. Dar mulţi activişti pro-life şi cei care studiază aspecte etice deplâng dezechilibrul uriaş dintre cei câţiva copii care reuşesc să se nască astfel şi miile – poate chiar milioanele – de bebeluşi distruşi în urma acestor proceduri.

Karen Hemingway, director executiv la FertilityCare, o clinică din Toronto specializată în metode de fertilizare alternative, a declarat pentru LifeSiteNews că părinţii nu trebuie să se gândească atât la costul în bani al procedurilor, cât la costul în vieţi.

„Cu siguranţă pot înţelege entuziasmul unui cuplu care apelează la fertilizare in vitro pentru a obţine o sarcină, căci copilul este un dar şi o binecuvântare. Dar, oare, scopul scuză mijloacele? Chiar ne putem permite aceste costuri ascunse?”

„Când îţi ţii în braţe bebeluşul nou-născut e uşor să uiţi de costuri, şi anume că, pentru crearea lui, au fost distruse mult mai multe vieţi. Aceasta e trista realitate pe care oamenii încearcă să o ignore”, avertizează Karen Hemingway, care mai adaugă că statisticile pe care le-a studiat arată că, pentru fiecare copil născut în eprubetă, alţi şapte sunt distruşi.

Karen Hemingway conduce o clinică de fertilizare care foloseşte o metodă alternativă, NaProTechnology. Aceasta nu implică implantarea de embrioni articifial creaţi, ci caută cauzele ascunse ale infertilităţii. Metoda ajută la conceperea naturală a copiilor, cu ajutorul unei combinaţii meticuloase de grafice care urmăresc parametrii de fertilitate ai femeii şi aplică tratamente care să transforme corpul ei într-un mediu mai propice concepţiei.

Spre deosebire de bebeluşii din eprubetă, bebeluşii NaPro beneficiază de mai multă siguranţă din stadiul de concepţie şi până la naştere. Sarcina este mai sănătoasă, la fel ca şi copiii.

„Copiii sunt concepuţi prin relaţii maritale normale şi nu vin cu preţul altor vieţi distruse”, subliniază Karen Hemingway.  

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Ştefana Totorcea 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Parohia Mavrogheni: Serile brâncovenești de la Mavrogheni

Stema lui Constantin Brâncoveanu

La împlinirea a 300 de ani de la Martiriul lui

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU,

cu binecuvântarea

Preafericitului DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

PAROHIA MAVROGHENI

organizează ciclul de întâlniri :

Serile brâncovenești de la Mavrogheni.

Omagiere, dezbatere și reculegere.

Marți, 25 februarie, ora 18, va invităm la

deschiderea sărbătorească a manifestărilor.

Cuvânt de bun venit: Părintele Dumitru Pintea

Invitații primului Colocviu:

 Acad. Alexandru Zub – Brâncoveanu la tricentenar

 Ambs. Petre Guran – Locul lui Brâncoveanu într-un

„Bizanț după Bizanț”

Cu un mesaj din partea acad. Dan Hăulică,

Președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă

Biserica Mavrogheni, Str. Monetăriei nr.4

Repere de proximitate - Șos Kiseleff, Muzeul Țăranului Român

Detalii – la numerele de telefon 0724312740 sau 0742900734