Un vierme mic- de Costache Ioanid

foto: Tomasz Tomasz (Orthphoto)

E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,

cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.

Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,

zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.

Acum copilu-şi pune creionul între dinţi.

"...Șopârlele-s frumoase...şi-s repezi...şi-s cuminţi."

Uşor el dă o foie. Şi alta...Şi-ncă una.

Apare papagalul...păunul şi păuna..

şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,

şi un...Dar stai...afară...cine-a scâncit la uşă?

Băiatul stă şi-ascultă. E-un glas sau o părere?

Se duce-n prag şi strigă: "E cineva?" Tăcere.

Ba nu. E-un glas subţire. Auzi? -Mi-e frig...îngheţ...

Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!

-Dar cine eşti? Mi-e frică. -Sânt mic... -Să-ntreb pe tata!

-Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!

-Dar cine eşti? -Un vierme... -O, viermii nu prea-mi plac.

-Dar eu sunt mic...o scamă...Şi, când mă fac covrig,

abia mă vezi. Hai trage zăvorul că mi-e frig!

Şi i-a deschis băiatul: -Noroc şi seara bună!

-Noroc...Dar unde-i ploaia? -A stat...Nu vezi că-i lună?

Hi-hi!...A fost o glumă ca să mă laşi pe prag...

Dar stai, nu-nchide uşa, că după mine trag

un vechi şi bun prieten, un şoricel din pod...

-Sânt eu! Dar cartea unde-i! Ia dă-mi-o să ţi-o rod!

Apoi o să dăm fuga prin mese şi prin blide

să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,

că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!

-O bufniţă? Mi-e frică! -Dar bufniţa e blândă...

-Sânt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.

De-acum să umblii noaptea şi ziua să te-ascunzi!

Să fii ascuns de mama, de tata...Stai puţin.

Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin...

-Eu! Mă cunoşti. Sânt vulpea. Şi cred că mă iubeşti...

-Eu ştiu că vulpea strică... -Ce? -Viile?... -Povești!

Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi!

-Dar e păcat... -N-ai teamă! Nu spune în Scripturi

că apele furate mai dulci sânt, mai plăcute?...

Şi-acum...deschide-n lături, că vine...vine iute...

o zâna fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale

slăvitei caracatiți!...încolăcimii sale!

-Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară!...Prea târziu...

Căci bufniţa şi vulpea şi şoarecul suriu

dau uşa de perete. Şi umede ventuze

se prind în rotocoale pe umeri, peste buze...

Ce rece-mbrățișare! Cum i se frânge trupul!...

-Așa! Sunt desnădejdea! Acum apare lupul!

Vai! în chenarul uşii doi ochi de foc se-arată...

E lupul ce rânjeşte...şi vine...vine..."Tată!"

Ca trăznetul loveşte o flacără pe lup.

Iar umedele braţe de pe copil se rup.

-Tu dormi? îi spune tata. Şi lecţia n-ai scris!

Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost...vis...

"Minciuna nu-i o crimă", se spune câteodată.

"E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată..."

Nu floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.

Întâia ta minciună aduce pe a doua.

Întâi e o verigă, apoi un lanţ: robia.

Visarea trage lenea,şi lenea lăcomia.

Apare băutura, desfrâul, furtişagul.

Şi-apoi când desnădejdea, trecând în grabă pragul,

te face să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,

cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună...Prima.

Minciuna e o crimă! E-o crimă orice pată!

Când vine micul vierme, tu strigă-n grabă: "Tată!"

Prin sângele salvării loveşte-l pe duşman!

Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!

Sursă: Poezii Românești

Sf. Iustin Popovici - Sensul vieţii

foto: Orthphoto

„Omul este cea mai mare valoare din toate lumile. El este un mic dumnezeu în noroi. Aş fi cârtit împotriva lui Dumnezeu că m-a făcut om, dacă n-ar fi trăit Hristos pe pământ.

Această lume ar fi o mare farsă, ar fi o cumplită batjocură dacă nu ar fi omul mai puternic decât moartea. Mai puternic decât moartea! Aceasta e chemarea! Aceasta este lozinca omului care gândeşte normal, a omului care caută sensul vieţii! Oare este sensul vieţii să devenim viermi? Oare pentru asta ne-a făcut Dumnezeu? Nu, totul e mizerabil. Totul e cumplit. Dar cel mai cumplit e să fii om într-o lume în care există numai moarte şi nu există Înviere.”

Pr. Constantin Necula: „Fiţi morali, ca să nu mai fiţi suspicioşi” / Cuvinte pentru tineri

(fragment din volumul Provocările străzii de Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Ed. Agnos, Sibiu, 2006)

 

Am căpătat o îndoială în ceea ce priveşte fidelitatea prietenei mele faţă de relaţia noastră. Evită să răspundă la întrebările suspicioase pe care i le pun.

Să ştiţi că deveniţi suspicioşi în momentul în care dracul geloziei va pătrunde mai adânc în inimă decât dracul bucuriei întâlnirii cu celălalt. Suspiciunea în raport cu celălalt se naşte şi din cauză că în primul rând n-avem încredere în noi. Întâi se naşte în noi infidelitatea, nu neapărat că iubim pe altcineva, deşi poate fi şi asta, ci prin faptul că întotdeauna îl socotim pe cel care îl iubim sau zicem că-l iubim, second-hand în raport cu celelalte priorităţi pe care le avem în jurul nostru. Ferească Dumnezeu! Eu personal cred că cea mai urâta şi cea mai cruntă dintre drăcoveniile dracului despre noi este această gelozie, care roade neîncetat ca un vierme, ca o rugină la fier. Domnule, poţi să-i dovedeşti celuilalt de mii de ori, să-i spui prin cuvinte, să faci gesturi şi minuni arătând că-l iubeşti, dacă el nu simte că te iubeşte, aliluia şi amin. Trebuie să stai cuminte, să te retragi, să te rogi lui Dumnezeu, ca într-un fel sau altul să-ţi găsească unul mai vrednic de iubire decât el. Ideea asta cu suspicionarea prietenei, asta e şi un fel de bazaconie, astea sunt filmele americane văzute prea mult. Aţi văzut că mai întâi se culcă bine, după aia o întreabă: „Dar, cum zici că te cheamă? „Se ceartă bine cu părinţii, trag nişte chefuri monstruoase, în care dacă vomită cu atât mai bine, dacă iau droguri e şi mai bine, dacă se întâmpla cumva şi o relaţie de homosexualitate, e nemaipomenit, după aceea spun că îşi doresc o viaţă nouă, fără suspiciuni. Fiţi morali, ca să nu mai fiţi suspicioşi. În momentul în care deveniţi suspicioşi e şi pentru faptul că aveţi o rană undeva, aşa, ascunsă. Unii mai spun: „Eu sunt supărat, prietena mea nu mai este virgină“. Dar el, măgarul, el nici măcar de virginitatea ochiului nu s-a păzit şi îi cere bietei fete să fie nu ştiu cum. Nu cereţi mai mult decât daţi.