Pr. Constantin Necula: „Fiţi morali, ca să nu mai fiţi suspicioşi” / Cuvinte pentru tineri

(fragment din volumul Provocările străzii de Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Ed. Agnos, Sibiu, 2006)

 

Am căpătat o îndoială în ceea ce priveşte fidelitatea prietenei mele faţă de relaţia noastră. Evită să răspundă la întrebările suspicioase pe care i le pun.

Să ştiţi că deveniţi suspicioşi în momentul în care dracul geloziei va pătrunde mai adânc în inimă decât dracul bucuriei întâlnirii cu celălalt. Suspiciunea în raport cu celălalt se naşte şi din cauză că în primul rând n-avem încredere în noi. Întâi se naşte în noi infidelitatea, nu neapărat că iubim pe altcineva, deşi poate fi şi asta, ci prin faptul că întotdeauna îl socotim pe cel care îl iubim sau zicem că-l iubim, second-hand în raport cu celelalte priorităţi pe care le avem în jurul nostru. Ferească Dumnezeu! Eu personal cred că cea mai urâta şi cea mai cruntă dintre drăcoveniile dracului despre noi este această gelozie, care roade neîncetat ca un vierme, ca o rugină la fier. Domnule, poţi să-i dovedeşti celuilalt de mii de ori, să-i spui prin cuvinte, să faci gesturi şi minuni arătând că-l iubeşti, dacă el nu simte că te iubeşte, aliluia şi amin. Trebuie să stai cuminte, să te retragi, să te rogi lui Dumnezeu, ca într-un fel sau altul să-ţi găsească unul mai vrednic de iubire decât el. Ideea asta cu suspicionarea prietenei, asta e şi un fel de bazaconie, astea sunt filmele americane văzute prea mult. Aţi văzut că mai întâi se culcă bine, după aia o întreabă: „Dar, cum zici că te cheamă? „Se ceartă bine cu părinţii, trag nişte chefuri monstruoase, în care dacă vomită cu atât mai bine, dacă iau droguri e şi mai bine, dacă se întâmpla cumva şi o relaţie de homosexualitate, e nemaipomenit, după aceea spun că îşi doresc o viaţă nouă, fără suspiciuni. Fiţi morali, ca să nu mai fiţi suspicioşi. În momentul în care deveniţi suspicioşi e şi pentru faptul că aveţi o rană undeva, aşa, ascunsă. Unii mai spun: „Eu sunt supărat, prietena mea nu mai este virgină“. Dar el, măgarul, el nici măcar de virginitatea ochiului nu s-a păzit şi îi cere bietei fete să fie nu ştiu cum. Nu cereţi mai mult decât daţi.

Ce este gelozia?

 

fragmente din interviul luat de Ramona Bădescu, Maicii Siluana Vlad 

M.S: Gelozia este o putere a sufletului prin care îl păstrăm pe celălalt în valoarea lui. „Eu te-am descoperit, eu te iubesc și pentru mine ai o valoare unică. Și te păstrez. Sunt gelos“. Și Dumnezeu zice: „Sunt gelos“, Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Adică: „Măi, omule, te-am făcut minunea creației, sunt gelos, nu pot să te las să te închini la un vițel, la un cârnat, să te prosternezi în fața unui pahar. Eu te-am făcut să te închini la Dumnezeu, adică la Iubire, la minune, la dragoste, să fii ca Mine!“. Și atunci, sigur, gelozia este această vigilență pe care o am ca nu cumva persoana iubită să cadă sub demnitatea ei, sub demnitatea cu care am investit-o. Și când un bărbat e gelos pe femeia sa se gândește: „nu cumva femeia mea ar putea să cadă în desfrâu?“. Vedeți, desfrâul e o cădere. „Nu cumva bărbatul meu ar putea fi folosit ca obiect de plăcere de alte femei?“, adică să cadă din demnitatea de împărat pe care a primit-o la Sfânta Cununie? Și atunci, gelozia, din punctul acesta de vedere, este ceva bun.

Dar, din cauză că noi pe toate le-am coborât prin cădere, din cauză că nu ne alimentăm cu putere de la Dumnezeu, cu Harul lui Dumnezeu, și asta cade, devine suspiciune, neîncredere, posesiune, „ești a mea și nu cumva să te privească altcineva“, sau să-mi fie teamă că dacă mergem undeva o să te fure cineva… Un bărbat gelos în sensul sănătos al cuvântului zice: „femeia mea? Pot s-o las singură și-n gară, că nu mi-o ia nimeni, pentru că ea m-a ales și eu am ales-o, și toată lumea vede și știe că e a mea, că ea este împărăteasă și că nu poate fi luată așa, ca o valiză uitată de cineva în gară!“. Altfel va trebui s-o păzească și, cu cât o păzește mai tare, cu atât o pierde mai repede, pentru că n-ai cum să păzești inima omului. Nu, nu, nu poți s-o păzești.

Și mai degrabă un cârd de gâște poți să păzești decât o femeie, zice o vorbă din popor. Singurul fel în care o poți păzi este s-o așezi în valoarea ei adevărată, să-i spui: „Femeie, pentru mine ești unică, ești de neprețuit!“. A, că acum sunt furios, că mă așteptam să faci ceva și tu ai făcut altceva, sau altfel, asta e o realitate care ține de planul lui a face. Dar tu pentru mine ești valoarea supremă a vieții mele de bărbat, ești darul lui Dumnezeu făcut mie. Și atunci, nu mă mai tem. Sunt gelos în sensul că eu să nu te privesc prost, eu să nu te devalorizez.

R.B.: Unii fac din gelozie o virtute. Au impresia că nu există iubire adevărată dacă nu ești gelos. Este, cred, o confuzie…

M.S.: Maică, și e dorința vicleană a omului necinstit de a-i spune răului pe care-l face el bine, ca să nu-l mustre conștiința. Ajunge să se laude cu cele rele. De ce? Ca să nu-i mai fie rușine înăuntru. Dar nu scapă, maică, pentru că, până la urmă vine apa. Mai era o poveste: într-o turmă erau 99 de oi albe și una neagră. Și toate o asupreau pe cea neagră. Îi spuneau că e urâtă, că e neagră și o marginalizau și o agresau, cum se spune astăzi, o abuzau. Și a venit o ploaie mare, mare, mare, și ce crezi? Toate oile au devenit negre! A căzut, măicuță varul și vopseaua de pe celelalte. De obicei, toți suntem niște ciori vopsite. Și dacă ne vedem neputințele noastre și zicem: „Doamne, iartă-mă pe mine pentru neputința mea și dă-mi puterea să-l iert și eu pe celălalt pentru neputința lui, am încredere în Tine că mă ajuți să ajung la ce e bun în el/în ea, pentru că Tu poți să faci asta și Tu poți să-mi dai această putere!“. Atunci voi birui. Altfel, fără iertare, fără iubire, fără răbdare, e iadul în casa noastră.

R.B.: E adevărat. Și Sfânta Scriptură, în Cântarea Cântărilor spune că gelozia e ca focul iadului.

M.S.: Da, și avem nevoie să învățăm să scăpăm de iad. Să strigăm: „Doamne, ce să fac să scap de gelozie? Sunt gelos, sunt geloasă. Ce să fac, Doamne, să scap?“. Și Dumnezeu are leac pentru toate.

R.B.: Plus că este bine să nu provoci. Sunt și persoane care, conștient sau inconștient, provoacă astfel de suspiciuni într-o relație.

M.S.: Da… e și un fel de răzbunare, că dacă soțul nu-ți dă nici o atenție zici: vezi că acela se uită frumos la mine… Sunt copilării, dar copilării care aduc atâta durere și atâta suferință! Eu sunt gelos, eu sunt geloasă. Este o gelozie sănătoasă? Am încredere în aceasta? Nu! Atunci sunt bolnav. Unde mă duc să mă fac sănătos? Păi dacă am pietre la fiere, unde mă duc? Mă duc la coafor? Nu, nu mă duc la coafor, ci la doctor. Și dacă am pietre în sufletul meu la gelozie, unde mă duc? Mă duc la doctorul de ficat? Degeaba mă duc! Trebuie să mă duc la Doctorul sufletului meu și să zic: „Doamne, vindecă-mă, Doamne, că viața mea e un iad. Îmi vine mereu s-o bat, îmi vine mereu să-o păruiesc și îmi dau seama că nu e adevărat, dar nu pot să mă opresc. Ajută-mă Tu!“.

R.B.: Și ajută și rugăciunea soției pentru soț…

M.S.: Da, să zică: „Doamne, nu-l lăsa în rătăcirea asta, Tu-i știi inima. Deschide-i ochii!“.

Sursă: Doxologia