Căsătoria nu se rezumă la un „Da” spus în faţa ofiţerului de stare civilă

de Brendan Malone, theleadingedgeblog.com

Azi de dimineaţă am fost intrigat de o discuţie din cadrul unei emisiuni de radio pe care soţia mea obişnuieşte să o urmărească în fiecare dimineaţă. Am fost atât de intrigat încât chiar mi-am întrerupt micul dejun la un moment dat ca să mă ridic şi să dau volumul mai tare.

Discuţia era despre iubire, iar ascultătorii erau îndemnaţi să sune în direct şi să spună cam ce cred ei că ar fi iubirea.

Unul dintre lucrurile care m-au surprins în mod plăcut a fost faptul că subiectul discuţiei a alunecat rapid de la flori şi cine romantice la o viziune a iubirii mai degrabă „centrată pe celălalt.” O viziune care presupune în primul rând urmărirea binelui persoanei iubite, nerămânând la stadiul de simplă experienţă mutual satisfăcătoare din punct de vedere sentimental.

Discuţia asta mi-a adus aminte de fapt de unul dintre cele mai folositoare daruri de nuntă pe care le-am primit de la cunoscuţii mei (vă mulţumesc Jacinta şi Stoppy!): cartea lui Gary Chapman, „Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-ţi exprimi faţă de partener implicarea trup şi suflet.” În această carte, Chapman ilustrează o schemă practică a iubirii şi afectivităţii bazate pe căutarea binelui celuilalt.

„Cele cinci limbaje ale iubirii” identifică cinci modalităţi diferite prin care oamenii îşi arată şi le place să primească iubirea şi afecţiunea de la persoana cu care se află într-o relaţie. Cartea îi încurajează pe partenerii de viaţă să observe care dintre cele cinci limbaje ale iubirii folosesc în cuplu şi să-şi adapteze gesturile de bunăvoinţă şi afecţiune în funcţie de acele limbaje.

Astfel, „Cele cinci limbaje ale iubirii” nu reprezintă o schemă menită doar a încuraja cuplurile căsătorite să caute binele reciproc, ci îi şi învaţă pe soţi cum să realizeze acest lucru în modul cel mai plăcut pentru partenerul de viaţă.

Cele cinci limbaje ale iubirii pe care Chapman le identifică sunt:

1. Cuvintele de încurajare

2. Calitatea timpului acordat

3. Primirea de daruri

4. Serviciile

5. Mângâierile fizice

Deşi la o primă vedere sfaturile lui Chapman ar putea părea desprinse dintr-o carte de duzină de tipul lui „ştii-că-poţi” să-ţi îmbunătăţeşti şi singur relaţia de cuplu, este extraordinar de benefic într-o căsnicie ca soţii să ştie care sunt cele mai potrivite şi eficace moduri în care îşi pot manifesta afecţiunea şi devotamentul reciproc.

Una dintre problemele de care soţii se vor ciocni cel mai des in viaţa de cuplu este ignoranţa în acest domeniu. Este uimitor cât de mult timp şi energie putem investi în a face nişte lucruri care, credem noi, îi arată persoanei iubite cât de mult o apreciem, pornind de la premisa greşită că ce ne place nouă i-ar plăcea şi ei. Ca pe urmă, să aflăm cu stupoare că soţul sau soţia nu pune atâta preţ pe acele lucruri care ne-ar face nouă plăcere!

Din emisiunea de la radio de azi de dimineaţă mi-am dat seama că unul dintre cele mai mari obstacole în calea fericirii de cuplu este o imagine falsă despre căsnicie care o reduce la nici mai mult nici mai puţin decât un aranjament romantic şi economic mutual satisfăcător între doi indivizi.

Dacă mai multe cupluri căsătorite ar percepe căsătoria ca pe un angajament pe viaţă, neîntrerupt şi exclusiv de a căuta binele celuilalt şi s-ar angaja în viaţa de familie pornind de la această premisă, atunci sunt absolut sigur că societatea însăşi s-ar schimba într-un mod radical.

Vedeţi voi, căsătoria nu se rezumă la un „da” spus în faţa ofiţerului de stare civilă. Ea presupune şi angajament.

În societatea modernă, există o percepţie generală asupra nunţii cum că ar reprezenta sfârşitul a ceva. Nunta nu mai este văzută ca un început al unei relaţii de angajament faţă de o altă persoană absolut unică; ca pe o relaţie complet diferită de orice altă relaţie cu o altă persoană în care ne-am fi putut implica vreodată.

Iar când vin în discuţie subiecte legate de căsnicii fericite, de obicei lumea discută foarte mult despre comunicare, sex şi compatibilitate, dar extrem de puţin despre importanţa recunoaşterii şi asumării unui angajament plin de altruism şi sacrificiu de sine pus în slujba căutării binelui partenerului nostru de viaţă.

Comunicarea, sexul ca la carte şi compatibilitatea sunt toate trei nişte roade care se dezvoltă pe ramurile copacului numit iubire altruistă. Şi totuşi, aceste roade sunt astăzi cel mai des prezentate ca fiind de o mai mare importanţă decât copacul însuşi sau chiar ca putând cumva să apară şi să aibă o existenţă separată de copac.

Aceste realităţi sunt foarte clar manifestate în disponibilitatea şi uşurinţa cu care societatea noastră acordă un acces cât mai facil la divorţ şi în mentalitatea multor oameni care cred că o căsătorie este doar o versiune de coabitare validată social. Apropo, mania divorţurilor a atins aşa nişte culmi încât unele state pun la dispoziţie o procedură de divorţ chiar şi partenerilor de cuplu care nici măcar nu şi-au asumat public vreun angajament reciproc.

Căsnicia nu este doar o simplă loterie şi nu se rezumă doar la a-ţi asuma un angajament verbal în faţa ofiţerului de stare civilă sau a unei feţe bisericeşti. O căsătorie reuşită apare când ne dăm seama că viaţa de cuplu este un angajament de a căuta binele soţului sau al soţiei şi la bine şi la greu în toate situaţiile pe care viaţa ni le va pune înainte.

Aşa că atunci când mai meditaţi asupra iubirii aduceţi-vă aminte că adevărata dragoste începe mereu cu o dorinţă de a căuta binele persoanei iubite.

Aaa, iar dacă sunteţi o persoană căsătorită în căutare de sfaturi practice care să vă ajute să vă menţineţi tare pe poziţii în angajamentul pe care vi l-aţi luat faţă de soţ sau soţie, ia încercaţi să vă retrageţi cinci minute în fiecare zi într-un loc în care să puteţi recapitula şi reflecta în linişte asupra angajamentelor pe care vi le-aţi asumat în ziua nunţii.

Modul în care gândim dă naştere cuvinte şi fapte. Iar cuvintele şi faptele noastre dau naştere la obiceiuri. Aşa că nu cred să existe o metodă mai bună de a vă întări obiceiul de a sta implicat în viaţa de cuplu, decât exerciţiul zilnic de a vă reaminti care a fost adevăratul angajament pe care vi l-aţi asumat faţă de partenerul de viaţă în ziua nunţii voastre.

Traducător: Gabriela Coşereanu

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Studiu: Persoanele căsătorite au o rată de supraviețuire mai mare în cazul accidentelor prevenibile și cancerului

 

Atenție celor care au fobia angajamentelor: Conform unui nou studiu, adulții necasătoriți, inclusiv cei care nu au fost niciodată căsătoriți și cei divorțați sunt de două ori mai expuși morții ca urmare a  accidentelor prevenibile decât cei căsătoriți. De asemenea, un studiu separat arată că mariajul este mai benefic decât chimioterapia pentru a supraviețui cancerului. 

Pentru studiul lor, intitulat „Latura socială a morții accidentale”, cercetătorii de la Universitatea Rice și de la Universitatea din Pennsylvania au folosit informații demografice de la National Health Interviwe Survey pentru a studia 1.302.090 adulți care au supraviețuit accidentelor sau care au murit în urma unui accident între anii 1986 și 2006, făcând o cancer între vârsta, sexul, starea civilă, nivelul de educație și statutul socioeconomic al subiecților lor. 

Concluzia lor? A fi celibatar a fost considerat a avea același nivel de risc ca și dobândirea unei slabe educații, fiind astfel considerat unul dintre cei mai ridicați factori de risc care duc la moarte accidentală. Oganizația Internațională a Sănătății afirmă că cele mai frecvente cauze ale  accidentelor mortale sunt: focul, otrăvirea și inhalarea fumului.

„Persoanele educate, în mare parte, au o situație materială mai  bună, ce poate fi folosită pentru a preveni accidentele mortale (de exemplu instalarea alarmelor împotriva incendiilo)”, a declarat Justin Denney, îndrumătorul studiului. „În plus, aceste persoane au tendința de a fi mai conștiente de practicile care le pot pune sănătatea în pericol, cum ar fi folosirea în exces a alcoolului și a drogurilor.” 

Denney a explicat că „starea civilă influențează prin susținerea pozitivă pe care o presupune. Poate diminua starea de risc a partenerului și poate oferi un sprijin imediat care salvează viețile în cazul unei urgențe.” 

Legătura dintre căsătorie și rezultatele pozitive de sănătate a fost de asemenea observată de către cercetători prin intermediul Institutului de cancer Dana-Farber al Universității Harvard și spitalului Brigham și Femeile din Boston, unde a avut loc un studiu recent făcut pe mai mult de 700.000 de pacienți diagnosticați cu primele zece forme mortale de cancer. Studiul arată că persoanele căsătorite au fost diagnosticate mai din timp, au primit un tratament mai bun și au avut o rată a supraviețuirii mai bună decât persoanele celibatare, divorțate sau despărțite. 

În cazul cancerului de prostată, sân, colorectal, esofagian și a celui de cap/gât, cercetătorii au concluzionat: „rata supraviețuirii la persoanele căsătorite a fost mai  mare decât rata supraviețuirii în cazul aplicării chimioterapiei persoanelor necăsătorite.” 

„Este destul de uimitor”, a declarat către CNN autorul principal al studiului, Dr. Paul Nguyent. „Este ceva legat de sprijinul social din cadrul unei căsătorii care duce la o rată a supraviețuirii mai mare.” 

Dr. Ayal Aizer, declară pentru Forbe: „Credem că sprijinul dintre soți este cheia care duce la această uimitoare îmbunătățire a ratei supraviețuirii. Adesea, soții pacienților îi însoțesc pe aceștia de-alungul vizitelor și se asigură că înțeleg recomandările medicului și  își administreaza tratamentul complet.” 

Nguyen a declarat pentru CNN că este mai probabil ca persoanele căsătorite să fie diagnosticate din timp deoarece soții de regulă se încurajează unul pe altul să facă analize preventive. „Îți vei cicăli soția să-și facă mamografia. Îți vei cicăli soțul să-și facă colonoscopia”, spune Nguyen.  „Dacă ești de unul singur nimeni nu te va cicăli.” 

În plus, pe lângă diagnosticarea timpurie, și deci un tratament cu un mai mare succes, Nguyen crede că beneficiile mariajului pot ajuta pacientul să treacă mai ușor prin tratamentele epuizante care uneori cauzează dureri fizice și mentale mai grele decât boala însăși. 

„Dacă ai alături un soț/soție care este binevoitor să te ajute la sfârșitul zilei, care să te ajute să-ți ordonezi lucrurile și realmente să te încurajeze să te duci la tratamente,  cred că este mult mai probabil  să-ți duci tratamentul la bun sfârșit și să te bucuri de beneficiile lui”,  a declara Nguyen pentru CNN. „Într-adevăr  am tratat mulți pacienți care în mod evident nu ar fi putut trece prin acest tratament fără soții lor.”

 

Sursă:Știri pentru viață

Traducere: Andreea Rusanovschi

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Eu nu pot avea un cuvânt de spus? Copilul nu are un cuvânt de spus? – Clipuri Heroic Media / 2

Apăsaţi CC pentru subtitrarea în limba română

Clipul ”Teen angst”/”Dar eu nu am nici un cuvânt de spus? Pentru copilul meu?” prezintă frământarea unei tinere însărcinate care este presată să facă avort de către tatăl copilului. Este cazul a numeroase mame care, atunci când comunică tatălui copilului că sunt însărcinate, acesta le cere să facă avort amenințându-le că altfel le părăsește.

Față de amenințarea tatălui, tânăra își pune două întrebări firești: Ea nu poate avea un cuvânt de spus? Copilul nu are un cuvânt de spus? Ea nu își poate apără în nici un fel copilul, nu are acest drept? Cine i-a luat acest drept? Cum și-l poate recăpăta? Cum poate să își apere copilul?

Experiența a arătat că dacă mama cedează presiunii, acesta este un pas major către alte abuzuri care vor urma din partea partenerului, care nu este interesat de binele ei, ci doar de sexualitatea ei.

Răspunsul pe care îl oferă clipul, validat de cercetările sociologice și de numeroase mărturii personale, este că în condițiile crizei de sarcină, când presiunea pentru avort este mare, mai ales dacă vine din partea tatălui copilului, tinerele mame au nevoie de ajutor pentru a naște copilul. El furnizează femeilor aflate în această situație un număr de telefon unde pot suna pentru consiliere și ajutor.

Clipul a fost creat de organizația Heroic Media care apără viața copiilor nenăscuți, punând mamele aflate în criză de sarcină în legătură cu centre de consiliere și organizații care le pot ajuta.

Alte clipuri Heroic Media: 
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/10/ignora-ultimatumul-tatalui-si-alege.html

This commercial speaks to a woman who is feeling pressured to have an abortion. "Don't I get to choose for myself? For the baby?" It provides a phone number to call for help and resources. This commercial has aired nationally on MTV and locally on channels such as Bravo, TLC, ABC and the CW.

To find out more or to donate, visit http://www.heroicmedia.org or find us on Facebook.

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.