Ieşind din comă, a refuzat avortul chiar dacă nu îşi mai amintea cine este tatăl copilului

Westbury, U.K., 28 August, 2013

Imaginează-ţi că te trezeşti pe un pat de spital şi nu te poţi mişca. Doctorii îţi spun că ai suferit un accident rutier teribil şi că ai stat în comă timp de trei luni. Nu poţi să îţi aminteşti nimic despre asta. De fapt, nu poţi să îţi aminteşti nimic despre ultimii trei ani din viaţa ta.

Doctorii îţi dau apoi o veste incredibilă spunându-ţi că eşti însărcinată în săptămâna a douăsprezecea.

Când Gemma Holmes, în vârstă de 26 de ani, a aflat ştirea, îşi aminteşte doar că a fost în „stare de şoc”. Dar a ales să păstreze copilul, chiar dacă nu avea nicio amintire despre vreo relaţie în care să fi fost implicată.

„M-am gândit că dacă acest mic copil din pântecele mele a reuşit să supravieţuiască groaznicului accident, înseamnă că i-a fost dat să trăiască”, a declarat pentru postul This Morning.

Gemma conducea motocicleta atunci când a fost implicată în accident. A fost aruncată, în timp ce era pe un drum aglomerat, într-un stâlp de curent electric, suferind o fractură de coloană şi lovituri puternice la cap.

A fost transportată cu elicopterul la spital iar doctorii nu i-au dat şanse de supravieţuire.

Când testele au arătat că era însărcinată, doctorii i-au sugerat mamei ei, Julie, varianta avortului, pe motiv că operaţiile prevăzute nu pot fi făcute dacă femeia este gravidă.

Dar Julie nu a putut luat decizia de a pune capăt vieţii nepotului nenăscut.

„Atât de multe lucruri îmi treceau prin cap, dar îmi doream să aştept ca Gemma să îşi revină pentru a lua ea decizia”, a spus Julie.

Decizia pe care a luat-o Gemma de a păstra viaţa care creştea în corpul ei rănit i-a cauzat dureri cumplite, ea nemaiputând lua dozele normale de medicamente. Acestea ar fi putut să fie dăunătoare copilului.

Doctorii i-au spus că nu poate să nască pe cale naturală. Spatele ei rupt nu ar avea cum să facă faţă contracţiilor.

Dar durerea şi sacrificiile făcute de Gemma au fost răsplătite. În mai l-a cunoscut pentru prima oară pe Ruben Miracle Holmes, adus pe lume prin cezariană.

„Nu m-am putut opri din plâns când mi l-au arătat prima dată, pentru că el e micul meu copil miracol. Am fost atât de fericită să îl văd după toate prin câte am trecut,” a declarat pentru SWNS.com.

Gemma şi Ruben sunt bine. Gemma, care acum umblă în scaun cu rotile şi care este îngrijită de mama ei, a spus că doctorii îi vor opera spatele în câteva luni, fapt care i-ar da şansa ca, într-o zi, să meargă iar pe picioarele ei.

„Ruben, micul meu miracol, şi cu mine sperăm din toată inima că într-o bună zi să pot să alerg împreună cu el”,a spus ea.

Pentru Gemma, să aleagă viaţa a însemnat alegerea fericirii.

„Ruben este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Chiar dacă nu îmi amintesc cum a ajuns să fie al meu, am tot restul vieţii să pot să mă revanşez pentru asta”, a declarat pentru Reveal.co.uk în luna mai.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ioana Pleşca

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Adopţia unui bebeluş considerat blestemat

                        

De Nanncy Flanders, 30 august 2013

Până în ziua în care s-a născut, Adam a stat în siguranţă în pântecele mamei sale. Însă, la scurt timp de la naştere, într-un spital din Alipur, India, a fost abandonat. Se născuse cu grave malformaţii fizice. Era un copil a cărui viaţă, mulţi dintre cei care trăiesc în aceste State Unite ale abundenţei, nu ar fi considerat-o demnă de trăit.

În ciuda insistenţelor cadrelor medicale, familia lui a refuzat să îl ia acasă. Nimeni nu îl dorea. Nici unul dintre ei nu şi-a deschis porţile inimii sau ale casei pentru a-l primi. Ba mai mult, s-a aflat că cei din satul în care locuiau părinţii, doreau să îl otrăvească în cazul în care copilul ar fi fost dus acolo.

Aşa că, Adam a rămas în spital aşteptându-şi adevărata familie. Şi nu a trebuit să aştepte mult.

În acelaşi spital în care se născuse Adam, lucra un cuplu de tineri, căsătoriţi doar de şase luni: Raja Paulraj, psihiatru, şi Jessica Cooksey Paulraj, asistentă medicală şi profesor de asistenţă medicală. Au auzit despre acest bebeluş abandonat şi s-au dus la el.

S-au îndrăgostit de el de cum l-au văzut. Deşi doctorii le-au spus că Adam va trăi cel mult câteva săptămâni, totuşi, cei doi l-au adoptat. Jessica a scris pe blogul ei:

„Aşa cum găsim scris în epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani, capitolul 8, noi ne confruntăm cu propria noastră adopţie, ca fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Iar atunci când Adam a fost abandonat la spitalul în care lucram din cauza severelor malformaţii fizice, am fost treziţi la realitatea propriei noastre neputinţe spirituale de dinaintea  adopţiei, neputinţă de la care Dumnezeu ne-a salvatt prin dragostea Sa nemărginită, tocmai prin intermediul adopţiei.”

Adam a fost diagnosticat cu Bartsocas-Papas, o afecţiune rară ce aduce cu ea anomalii fizice. S-a născu fără pleoape şi nas, având o fisură severă pe cerul gurii şi buze, cu deformări majore ale mâinilor şi cu picioarele lipite. Creierul, plămâni şi inima îi erau însă sănătoase. Cei care suferă de această boală mor înainte de a se naşte sau la scurt timp după aceea. În lume există doar 24 de cazuri cunoscute. Celor doi soţi li s-a spus că pur şi simplu trebuie doar să îi asigure lui Adam confortul.

Însă ei nu s-au mărginit doar la asta, luând legătura cu toţi prietenii lor. Şi iată că, de la un astfel de prieten, ce lucra la UNCHospitals din Chapel Hill, au primit vestea cu privire la miracolul pe care ei îl căutau. La două luni de la naştere Adam era în Carolina de Nord suferind primele intervenţii chirurgicale. Una pentru a-i fi reconstruite pleoapele, prevenind astfel pierderea vederii, şi una pentru reconstrucţia buzei.

Însă operaţiile sunt foarte scumpe. Cu toate acestea, în câteva zile a fost înfiinţat Fondul Bebeluşului Adam şi peste 140.000 de dolari au fost adunaţi rapid pentru a-i ajuta pe Raja şi Jessica să-i ofere lui Adam îngrijirea medicală de care avea nevoie. De fapt, în ciuda prognosticurilor pesimiste ce i s-au acordat lui Adam, el va împlini doi ani peste câteva săptămâni. De asemenea, între tim, a devenit frate mai mare.

Chiar săptămâna aceasta, Adam a suferit o operaţie de reconstrucţie a cerului gurii. Aceasta aduce cu sine speranţa că Adam va putea mânca şi vorbi. În viitor, el va folosi proteze atât pentru mâini cât şi pentru picioare. Dar, chiar şi fără aceste daruri, Adam - un copil pe care familia lui l-a văzut ca pe un  blestem - are parte de dragoste şi bucurie. Este plin de energie, se hârjoneşte cu fratele lui şi este la fel ca orice alt băieţel.

Într-un interviu acordat postului de local de ştiri, ABC, Raja a declarat:

„Pur şi simplu îl văd pe Adam atât de  frumos. De multe ori observăm doar lucrurile anormale dar le ratăm pe cele frumoase ce se ascund după acest aşa-zis anormal.”

  

Jessica şi Raja sunt oameni obişnuiţi ce au urmat chemarea lui Dumnezeu. Ei au văzut un copilaş ce avea nevoie de dragoste, de o casă, de o familie, iar ei i-au oferit-o. Prin fapta lor, cuplul este exemplul perfect al unor oameni ce susţin cu adevărat spiritul pro-viaţă. Un spirit ce consideră viaţa ca fiind preţioasă , demnă şi frumoasă.

Fiecare este dorit de cineva.

Adam va avea nevoie de multe alte operaţii, dar din moment ce el nu este încă cetăţean american, nu are asigurare de sănătate. Pentru a-i ajuta pe Jessica şi Raja să-i ofere în continuare asistenţa de care are nevoie, puteţi să donaţi în Fondul Bebeluşului Adam.

Prelucrare după: LiveActionNews

      Traducere: Maria Chiribeş

                                                                                                                                                                                                          

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com