Cooperarea dintre Familie, Şcoală şi Biserică în actul educaţional

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat elevilor, părinților și profesorilor, cu ocazia începerii anului școlar 2012-2013, 17 septembrie 2012:

Educația este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Din acest motiv educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului.

În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră și lucidă a sistemului de învățământ din țara noastră. Cauzele eșecului din școala românească sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost și vor mai fi analizate de specialiștii din diverse instituții abilitate, în special inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi criza spirituală şi morală din societatea românească. Lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea și școala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul „cine are carte are parte” nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum „cine are carte pleacă departe”, adică în străinătate.

Pentru a opri această degradare spirituală şi socială sunt imperativ necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a mentalităţii şi o cultură a valorilor morale, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel când zice: „să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2).

În acest context, dorim ca la începutul unui nou an școlar să adresăm câteva îndemnuri care țin de misiunea Bisericii în promovarea spiritualității creștine în actul educaţional, știut fiind că educația religioasă în familie şi în școală presupune cooperarea Bisericii cu aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în societatea de azi actul educațional este tot mai mult afectat de secularism sau indiferență spirituală, superficialitate şi lipsă de motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi prin intermediul educației religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi proveneau adesea din familii modeste.

Deoarece predarea religiei în școală este un act misionar creștin, cu profunde conotații educaționale și spirituale, educația religioasă trebuie să promoveze cultivarea talentelor şi a valorilor intelectuale, respectul faţă de părinţi, profesori şi colegi, precum şi iubirea de ţară şi de neam.

Biserica, alături de Familie și de Şcoală, trebuie să fie activă şi creatoare în educația copiilor și a tinerilor. Prin urmare, îndemnăm pe toţi slujitorii Bisericii, să promoveze o intensă cooperare cu familiile şi şcolile din parohii în actul educațional, sub semnul unei responsabilităţi comune sporite pentru binele ţării noastre. Având în vedere caracterul dinamic, ușor modelabil, al copiilor și tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educație bazată pe valorile creștine şi democratice europene: credinţă şi cultură, speranţă şi iubire, libertate și responsabilitate, egalitate în faţa legii și solidaritate în faţa suferinţei.

Anevoioasa tranziție românească, de la un regim totalitar monolitic la unul democratic şi pluralist, a făcut și face numeroase victime în societatea noastră. Dintre acestea, cei mai vulnerabili sunt astăzi copiii și tinerii. Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia, şomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, delicvenţa şi violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului, se constituie în tot atâtea cauze ale crizei educației în școală și în familie. Biserica a semnalat adesea aceste provocări și face eforturi sporite pentru a răspunde lor atât prin orele de religie, cât şi prin diferite programe adresate copiilor și tinerilor, ca de pildă: „Hristos împărtășit copiilor”; „Alege Școala!”; „Copilul învață iubirea lui Hristos”, care se desfășoară prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi viitoare sunt imense.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an școlar (2012-2013) să binecuvinteze pe elevi, profesori, preoți și părinți, dar şi pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaţi cu multă dăruire în actul educațional și de formare spirituală!

Tuturor vă dorim sănătate, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră nobilă şi de valoare inestimabilă pentru prezentul şi viitorul poporului român!

Cu deosebită preţuire şi părintească binecuvântare,

† DANIEL

Patriarhul României

Sursă: Basilica

Campania ASUR împotriva manualelor de religie este străină de spiritualitatea românească

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:

În legătură cu afirmaţiile tendenţioase ale Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR), postate sub titlul „Manualele şcolare, instrument al îndoctrinării religioase” pe propriul site în ziua de 10 septembrie 2012, Patriarhia Română precizează:

ASUR, care îşi arogă în mod discutabil calitatea de reprezentant al societăţii civile, deformează în mod constant realitatea şi promovează intoleranţa faţă de religie prin reluarea obsesivă la începutul fiecărui an şcolar a atacurilor la adresa manualelor de religie. În acest sens, este de remarcat faptul că din catalogul celor 45 de manuale de religie, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ASUR se referă constant numai la cele 18 manuale care aparţin cultului creştin-ortodox, prin scoaterea din context a unor enunţuri, la care sunt asociate concluzii tendenţioase. De menţionat faptul că ASUR este preocupată an de an de manualele de religie ortodoxă, nu de filmele şi producţiile media care promovează violenţa, degradarea umană şi agresiunea fizică şi psihică asupra copiilor.

Aşadar, este surprinzător că ASUR are totdeauna ca ţintă manualele ortodoxe, ca şi când aceasta nu ar avea la bază aceeaşi Biblie pe care o folosesc şi confesiunile creştine occidentale. În plus, campania ASUR împotriva manualelor de religie, nu este una compatibilă cu spiritualitatea poporului român, ci reprezintă mai degrabă o atitudine de import care prinde rădăcini doar în sufletele celor marcaţi de propaganda atee din anii regimului comunist. Această atitudine arată că ASUR este subiectivă şi selectivă, potrivit unui program prestabilit, devenit aproape obsesiv.

Ceea ce ignoră ASUR este faptul că manualele de religie nu pot dezvolta o educaţie religioasă care evidenţiază numai libertatea omului, fără a accentua şi responsabilitatea acestuia în societate. De altfel, ideea de sancţionare a faptelor rele este comună tuturor societăţilor, inclusiv celor seculare, laicizate, în care faptele reprobabile sunt pedepsite de justiţie. Iar limbajul specific religios nu poate fi redus la o filozofie limitativă şi autosuficientă, lipsită de dimensiunea transcendentă a existenţei umane.

În acelaşi timp, trebuie menţionat faptul că cei mai mulţi dintre autorii manualelor de religie sunt ei înşişi părinţi care îşi iubesc copiii şi îi educă în spiritul dragostei faţă de Dumnezeu şi semeni, al libertăţii, dreptăţii şi responsabilităţii în societate. Biserica adaptează limbajul ei pedagogic la nivelul copiilor fără însă a trăda conţinutul Sfintei Scripturi şi fără a uita că scopul vieţii omului pe pământ este cunoaşterea binecuvântării lui Dumnezeu în lumea aceasta şi dobândirea vieţii eterne cereşti. De aceea, ora de religie are tocmai menirea de a nu închide orizontul uman în sfera biologicului terestru, trecător, ci de a promova libertatea sufletului pentru comuniunea de iubire eternă.

ASUR nu poate înţelege deplin limbajul religios întrucât viziunea reprezentanţilor ei despre viaţă este una lipsită de perspectiva vieţii dincolo de mormânt şi a iubirii divine care biruieşte păcatul şi moartea. Concluziile enunţate de ASUR la exemplele oferite din manualele de religie sunt elocvente în acest sens. Astfel, în manualul de religie, cultul ortodox, clasa a IV-a, Editura Sfântul Mina, 2008, pagina 19, se promovează, de fapt, o atitudine responsabilă a omului faţă de lume care este creaţia lui Dumnezeu. În acelaşi manual, prin menţionarea Tainei Sfântului Maslu, se subliniază ideea comuniunii în rugăciune ca semn al dragostei creştine şi al solidarităţii cu cel aflat în suferinţă, fără a exclude beneficiul tratamentului medical (pagina 9).

De asemenea, ASUR echivalează educaţia religioasă cu îndoctrinarea, pentru a o discredita şi înlocui cu ideologia umanismului ateu antireligios. Or, într-o lume caracterizată de o tot mai mare diversitate etnică şi religioasă, educaţia religioasă promovează cunoaşterea propriei identităţi, spre a fi apt pentru dialog cu alte culturi, credinţe şi convingeri religioase, pentru a convieţui şi coopera într-o societate pluralistă, după cum arată şi existenţa Consiliului Consultativ al Cultelor din România.

Prezenţa religiei în sistemul naţional de educaţie răspunde aşteptărilor copiilor şi ale părinţilor, potrivit cercetărilor realizate de specialişti în domeniul ştiinţelor educaţiei şi sociologiei, pe eşantioane reprezentative de elevi, părinţi şi diriginţi. Rezultatele cercetării naţionale Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România, realizată în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, în anul 2008, pe un eşantion reprezentativ de 2.436 de elevi cu vârsta cuprinsă între 14-19 ani, reflectă înţelegerea credinţei drept valoare fundamentală în viaţa proprie pentru 85,7% dintre aceştia. Rolul religiei la vârstele mici este recunoscut şi susţinut la nivel internaţional de teoreticienii şi practicienii din domeniul educaţiei, care evidenţiază importanţa educaţiei religioase în formarea propriei identităţi a elevilor, ca premisă pentru formarea unei personalităţi armonioase, aspectele legate de credinţe şi convingeri fiind un element important al respectivului demers.

De fapt, problema ASUR nu este atât calitatea manualelor de religie, ci prezenţa orei de religie în şcoli şi poate (…) chiar prezenţa lui Dumnezeu în viaţa oamenilor!

Sursă: Basilica