Lila Rose: „Să fim luptători fericiţi!"

Dragă prietene,

Andy și Sarah au încercat dintotdeauna să aibă copii. În cele din urmă, au luat decizia plină de iubire de a adopta unul. Se pare însă că Dumnezeu avea alte planuri pentru ei: s-a dovedit că mama de la care urmau să adopte copilul era însărcinată cu tripleţi!

Și apoi? La doar câteva săptămâni după ce tripleţii s-au născut, Sarah a aflat că ea însăşi este însărcinată cu gemeni!

„Dumnezeu are un simț al umorului foarte dezvoltat!”, a exclamat Sarah încântata. Acum, ea are cinci copii frumoși pe care să-i iubească.

Știm că lupta cu abuzul îngrozitor împotriva drepturilor omului pe care îl reprezintă avortul este o parte importantă a mișcării pro-viaţă, dar trebuie să ne amintim despre ceea ce mișcarea pro-viață este de fapt: frumusețe, bunătate, valorificarea fiecărei vieți omenești.

Gândeşte-te la Adam, bebeluşul numit un „blestem” datorită anomaliilor sale și abandonat să moară în spitalul unde a fost născut. Raja și Jessica Paulraj au văzut dincolo de ceea cea ce alţii au condamnat în Adam și l-au adoptat, iar acum îl adoră ca un dar al lui Dumnezeu. „Adesea tindem să privim părțile anormale”, a declarat Raja unui reporter, „dar astfel vom pierde din vedere  lucrurile frumoase care se află dincolo de acest anormal... așa-numit «anormal»”.

Pline de speranță, înălțătoare, adevărate imne pentru viață, întâmplări ca acestea sunt peste tot, chiar dacă o parte din canale importante mass-media din ţara noastră nu vorbesc despre ele. Aceste povești inspiră. Trebuie doar să le cauţi puţin mai mult – și ziua ta va fi mai bogată.

Gândeşte-te la Maddalena Douse, născuta prea mică pentru ca medicii să ia în considerare salvarea ei, dar care a părut că are greutatea minimă acceptată pentru a fi pusă la incubator datorită unei perechi de foarfece rămase neobservate pe cântar. Gândiți-vă la Andrea Bocelli, cântărețul celebru în toată lumea, a cărui mamă l-a apărat în fața diagnosticelor doctorilor care cereau moartea copilului prin avort. Gândiți-vă la membra Camerei Reprezentanţilor, Jaime Herrera Beutler, a cărei poziție curajoasă pentru protejarea copilul ei a ajutat la dezvoltarea procedurilor medicale care ar putea salva viaţa preţioasă a altorcâteva sute de copii.

Înţelegi? Cultura vieții aduce dragoste, iar dragostea aduce bucurie. Pentru aceasta luptăm.

Mișcarea pro-viață nu înseamnă doar înfruntarea culturii morții. Trebuie să ne amintim de frumusețea și darul de fiecare zi al vieții. De aceea trebuie să fim niște luptători fericiți. Miracolul vieții merită din plin acest lucru din partea noastră!

A voastră,

În lupta pentru viaţă,

Lila Rose

Preşedintă Live Action

12 septembrie 2013 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

O capelă bizantină a Sfântului Nicolae descoperită în Mira Lichiei

Traducere şi adaptare: Lucian Filip

În secolul IV, un episcop pe nume Nicolae, a transformat oraşul Mira (Turcia) de pe coasta mediteraneană, într-o capitală creştină. După ce timp de 800 de ani oraşul a fost un loc de pelerinaj din Imperiul Bizantin, acesta a dispărut îngropată la 5m adâncime în mâlul apelor agitate ale râului Myros. Tot ce s-a păstrat a fost Biserica „Sfântul Nicolae”, părţi ale unui amfiteatru roman şi morminte cioplite în stâncile dealurilor. Astăzi, după 700 de ani, Mira iese din nou la suprafață.

Arheologii au descoperit pentru prima dată vechiul oraş în 2009, folosindu-se de un sistem geo-radar care a detectat anomalii ale căror formă şi dimensiune semănau cu nişte ziduri şi clădiri. În următorii doi ani, aceştia au dezgropat o mică şi extraordinară capelă care s-a păstrat, în ciuda condițiilor îndurate din secolul XIII până în prezent.

O cruce cioplită într-o singură stâncă, atunci când este luminată de soare, îşi reflectă forma chiar înăuntrul altarului. În interiorul bisericii există o frescă impresionantă.

Integritatea structurii capelei arată că oraşul Mira s-ar fi putut păstra sub pământ, în mare măsură, intact. „Acest lucru înseamnă că putem găsi oraşul iniţial, ca în cazul oraşului Pompei” a declarat Nevzat Cevik, arheolog în cadrul Universităţii Akdeniz, şi supraveghetorul excavărilor din Mira, dedesubtul oraşului de astăzi Demre.

Ocupat încă din secolul al IV-lea î.Hr., Mira era unul din cele mai puternice oraşe din Lichia, deţinând o cultură nativă ce îşi avea rădăcinile în Epoca Bronzului. A fost invadat de perşi, grecii l-au elenizat, iar în cele din urmă a fost controlat de către romani. Până ce capela a fost scoasă la suprafaţă, singura rămăşiţă a erei bizantine era Biserica „Sfântul Nicolae”.

Orașul Mira a atras şi invadatori. În secolele VII - IX, a fost atacată de arabi. În secolul al XI-lea turcii seleucizii au pus stăpânire pe oraş, iar moaştele Sfântului Nicolae au fost furate de negustori care pretindeau că au fost trimişi de însuşi Papa şi aduse în Bari, în sudul Italiei.

Până în secolul al XIII-lea, oraşul Mira a fost, în mare parte, abandonat. Cu toate acestea, cineva a pus bazele capelei  folosindu-se de pietrele adunate de la clădirile și mormintele distruse. Decenii mai târziu, se pare că soarta oraşului Mira a fost pecetluită de ploile torenţiale.

Fresca din capela dezgropată este de-a dreptul remarcabilă. Având o înălțime de aproape 2m, pictura ilustrează icoana Deisis, un subiect des întâlnit în iconografia bizantină dar fresca capelei din Mira este diferită. În mod normal acest tip icoană îl reprezintă pe Mântuitorul Iisus ca împărat, aşezat pe tron, ţinând în mână Sfânta Evanghelie, având în dreapta pe Fecioara Maria, iar în stânga pe Sf. Ioan Botezătorul, amândoi rugându-se, însă în cea de la Mira Fecioara Maria şi Ioan ţin în mână pergamente cu texte greceşti.

Pergamentul lui Ioan conţine un citat din Evanghelia după Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) iar cel al Fecioarei Maria expune un dialog dintr-o rugăciune, în care ea mijlocește pentru oameni, rugându-L pe Iisus să le ierte păcatele.  Dr. Akyurek a afirmat că acest pergament din mâna Fecioarei a fost văzut în Cipru şi Egipt, dar niciodată în Turcia.

Capela este o parte a unui sit arheologic mai larg care include amfiteatrul roman, în mare parte restaurat în secolul II d.Hr. după ce un cutremur a distrus o porţiune din Lichia şi portul Andriake, la o distanţă de trei mile spre sud. Fiind timp îndelungat un port mediteranean principal, Andriake a fost locul unde Sf. Apostol Pavel s-a îmbarcat pe un alt vas, îndreptându-se spre Antiohia. Descoperirile includ şi un atelier ce producea purpură regală şi vopsea albastră extrasă din melcul Murex şi o sinagogă din secolul V, prima dovadă arheologică a vieţii iudaice din Lichia creştină.

Mare parte din oraşul Mira se află sub construcţiile moderne din Demre, aşadar  arheologii nu sunt siguri unde vor începe următoarele săpături. Aceştia cumpără proprietăţi de la locuitori ca să prevină excavările ilegale, deşi judecând după numărul mic al artefactelor găsite până acum, jefuitorii vor fi dezamăgiţi: se pare că ultimii locuitori ai oraşului Mira au fost conştienţi de inundaţiile ce urmau să aibă loc, şi şi-au împachetat lucrurile înainte să părăsească oraşul.

Sursă: Doxologia