Revista „Pentru viață” nr. 5, „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” – Primăvara 2016

A apărut revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2016, publicația oficială a Marșului pentru Viață România și Republica Moldova 2016 – „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”.

Prin tema aleasă pentru ediția din 2016, Marșul pentru Viață România și Republica Moldova subliniază că binele femeii este în strânsă legătură cu binele copilului, binele familiei este determinat întotdeauna de primele două, iar cine vrea să fie pro-femeie ar trebui să fie și pro-viață.

Statisticile arată că până la 80% din avorturi se fac la presiunea bărbatului care nu dorește să-și asume copilul. De aceea, Marșul pentru Viață atrage atenția prin tema aleasă pentru anul 2016 că este nevoie ca societatea în ansamblu, micile comunități locale, familia extinsă și fiecare dintre noi trebuie să fim alături de femeile în criză de sarcină, pentru a le sprijini – într-o primă fază mai ales moral, iar apoi și material – să se împlinească ca femei și mame când aceasta își doresc.

Primul pas este conștientizarea acestei nevoi prin publicarea de mărturii ale unor femei care au trecut printr-o criză de sarcină. Este nevoie ca acestea să vorbească. Povestea lor, indiferent de finalul fericit sau trist, nu poate decât să salveze vieți.

Vă îndemnăm să trimiteți o mărturie personală despre criza de sarcină (chiar și publicată sub anonimat, ea poate salva vieți!) la adresa de email 101marturii@gmail.com

Un al doilea pas este întâmpinarea nevoii de sprijin pentru femeile în criză de sarcină prin mai multe centre de sprijin înființate pe plan local. Acestea trebuie să coaguleze comunitatea în scopul ajutorării femeilor în criză de sarcină care vor să păstreze copilul, după modelul centrelor din SUA, unde acestea sunt de trei ori mai numeroase decât clinicile de avort.

Când rețeaua de astfel de centre din România, sponsorizate prin eforturile unor persoane particulare și ale unor mici organizații, va fi suficient de numeroasă, se va putea crea o presiune pentru ca factorii de decizie politici să pună în aplicare politici de sprijin mai susținute.

Descarcă revista în format PDF: Revista „Pentru viață” nr. 5, „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie – Primăvara 2016

Citește online revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2015, dând click pentru linkurile de mai jos.

Cuprins

1 Editorial: De ce „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”? de Alexandra Nadane, Președinta Asociației Studenți pentru viață

2 Multe femei cu o sarcină neașteptată merg tăcute de la biserică spre avort pentru că nu sunt sprijinite

3 România și Republica Moldova au nevoie de centre de sprijin pentru femeia însărcinată!

4 Centrele de sprijin al femeii însărcinate în SUA — o poveste de succes: În 2015, peste 300.000 de femei în criză de sarcină au fost ajutate să-și nască copiii

5 Margaret Hartshorn: o viață în slujba vieții

6 „Vom păstra copilașul, indiferent de ce se va întâmpla! Suntem împreună pentru totdeauna, să nu uiţi asta!”

8 Comunicat de presă: Marșul pentru viață 2016 – Pentru viață, pentru femeie, pentru familie

10 Trimite-ne mărturia ta despre criza de sarcină! Ea poate salva vieți

11 Fiica mea m-a întrebat de multe ori de ce nu are și ea o soră sau un frate / Mărturii despre criza de sarcină

12 Mătușa bunicului, unul din primii doi medici ginecologi bucureșteni/ Mărturii despre criza de sarcină

Statistici: Raportul între numărul de avorturi și mărimea populației, pe țări și Statistica avorturilor în București

Voci pentru viaţă

Sursa: Știri pentru Viață

Hai să-ţi spun o poveste frumoasă! / Revista Pentru viaţă nr.2

de Mara Nistor*, Bucureşti

Mama nu putea face copii din cauza unui virus. A rămas însărcinată o dată și a pierdut sarcina la 4 luni. După tratamente nesfârșite și nereușite, a decis, împreună cu tata – Dumnezeu să-l odihnească! – să adopte. Au început căutările, conexiunile, relațiile…

Într-un final, niște prieteni apropiați le-au dat o persoană de contact – o asistentă – la Materninatea Bucur.

În dimineața zilei de 25 martie 1986, mama a ajuns la spital, iar prima persoană pe care a întâlnit-o a fost chiar acea asistentă. Apoi m-a cunoscut pe mine, o fetiță „mică și lungă“ (la numai două zile, aveam vreo două 2 kilograme și peste 40 de centimetri). Eram „cel mai frumos bebeluș“ pe care mama îl văzuse vreodată, cu tenul de un roz frumos și cu ochi albaștri. Plângeam, iar când mama m-a luat în brațe pentru prima dată, o legătură divină s-a creat între noi: eu m-am liniștit, iar ea s-a îndrăgostit de mine.

Mama mea naturală avea doar 15 ani când m-a născut. Tatăl meu natural, având treizeci şi ceva de ani. Poveste clasică: ea a crescut sub ochii lui, el s-a îndrăgostit, ea a rămas însărcinată. El nu a știut, pentru că plecase din țară.

Mama a întrerupt studiile. Bunica mea naturală și-ar fi dorit să mă păstreze, să mă îngrijească și să mă educe ca pe propria fiică. Însă, ei erau cinci într-o casă cu două camere: bunicii mei naturali, mama mea naturală, unchiul meu și încă o mătușă. Unchiul meu era olimpic la mai multe materii și cu bacalaureatul la ușă, iar din cauza plânsetelor bebelușului nu putea învăța. A spus că dacă va mai fi încă un bebeluș în casă, pleacă. Și astfel, s-a luat decizia să mă dea spre adopție.

Au urmat apoi o serie de intervenții și șpăgi pe unde se putea, pentru ca eu să ajung acasă. Era cât pe ce să ajung în Suedia. Şi bine că n-am ajuns, că tare nu-mi place frigul!

Când m-a văzut, tata a început să plângă – de fericire! Iar toată viața nu a făcut altceva decât să mă răsfețe ca pe o prințesă: pachetul pentru fiecare zi la școală, mic dejun la pat în weekenduri și vacanțe sau cartofi prăjiți ori de câte ori aveam poftă – chiar când se opreau gazele și trebuia să stea câteva ore ca să mi-i prăjească pe reșou). În rest, și-a dat toată silința să simt cât este de mândru de mine, de prințesa lui!

Mama s-a ocupat de bunele maniere și de drumul meu academic. Astfel, până la nouă ani, a stat cu mine acasă, iar eu la patru ani știam o sumedenie de cântece și poezii. În clasa I știam să citesc, făceam cursuri de engleză, franceză, dansuri moderne, dansuri de societate, studiam vioară și știam să mănânc cu cuțitul și furculița, cu coatele pe lângă corp, ca o domnișoară. Tot ea m-a îndrumat către liceul pedagogic și astfel mi-am descoperit dragostea pentru copii, pe care o fructific și astăzi, în fiecare zi, la job.

Cum le aranjează Dumnezeu pe toate! Tata avea părul șaten, ondulat și ochii verzi, iar mama are nasul mic și buzele pline. Asta „am luat“ de la ei. Pe mâna dreaptă aveam alunițele pe care le avea mama pe mână dreaptă, iar pe mâna stânga aveam alunițele pe care le avea tata pe mâna stânga. Exact la fel, în aceleași locuri, de aceleași dimensiuni! Nu uitaţi că vorbim despre părinții care m-au crescut, nu despre cei care m-au conceput. Pe cei din urmă nu îi cunosc, nu știu absolut nimic despre ei.

Oricum, doar pe cei care m-au crescut îi consider mamă și tată. Toată viața asta m-am simțit carne din carnea lor și sânge din sângele lor.

Asta este povestea mea, pe care mama mi-a spus-o când am împlinit 14 ani. A început cu:

– Hai să-ți spun o poveste frumoasă…

(Numele a fost schimbat pentru protejarea identităţii)

Foto: Shutterstock

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Inițiativă: Un mesaj pentru viață către toate naționalitățile

Revista Pentru viață

În perioada 15 iunie-15 iulie, Asociația Studenți pentru viață desfășoară proiectul „Un mesaj pentru viață către toate naționalitățile”. Prin intermediul acestei inițiative voluntarii SPV își propun să mobilizeze persoane care să traducă primul număr al revistei „Pentru viață” în cât mai multe limbi și să implice comunități din întreaga lume în distribuirea ei, în format fizic sau electronic, astfel încât să crească accesul la informație și, alături de alte inițiative asemănătoare, să contribuie la realizarea unor schimbări reale la nivelul societăților în ceea ce privește apărarea și promovarea vieții omenești.

„Una dintre cele mai prețioase resurse din zilele noastre este informația și de ea depind deciziile luate atât la nivel personal cât și public. Se poate spune că informațiile se găsesc peste tot, prin urmare nu mai este nimic de spus nou, dar realitatea este că devenim interesați de răspunsurile la o anumită problemă abia când ajungem într-o situație de criză. Materialele din revista „Pentru viață” au fost selectate pentru a oferi susținere femeilor aflată în criza de sarcină, dar și pentru a transmite un mesaj pentru viață către toți cei care sunt în preajma unei femei însărcinate: soț, familie, cea mai bună prietenă, prieteni și către oricine ia cunoștință de astfel de situații.

Fenomene precum violența împotriva femeilor însărcinate, lipsa de sprijin material, moral, presiunile pentru avort, caracteristice crizei de sarcină, sunt prezente în toate societățile. Mai mulți români care studiază, lucrează ori locuiesc pe termen lung în străinătate ne-au solicitat traducerea revistei în limba comunităților în care trăiesc, pentru a o pune la dispoziția inițiativelor pentru viață de acolo” a declarat Alexandra Nadane, președintele Asociației Studenți pentru viață.

Cei care doresc să participe la traducerea revistei într-o anumită limbă străină sau să se implice în distribuirea ei într-o anumită țară sunt rugați să trimită un mail la adresa: contact@studentipentruviata.ro.

Până în acest moment s-au găsit traducători pentru franceză, rusă, italiană, daneză și finlandeză. 

Începând cu 15 iunie, pe site-ul studentipentruviata.ro va fi prezentată situația traducerilor.