Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” pentru Părintele Nicolae Tănase

Părintele Nicolae Tănase de la Parohia Valea Plopului - Prahova a primit, marți, 24 noiembrie 2015, Ordinul Sfântul Ioan Gură de Aur din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Părintele Nicolae Tănase a fost hirotesit iconom stavrofor.

Vârsta căsătoriei / Cuvinte pentru tineri

Omul trebuie să se căsătorească într-un anumit moment, atins la vârste diferite de fiecare. Marea problemă este dacă la 26 de ani se poate administra taina Sf. Cununii cu punerea cununilor pe cap. Asta-i marea problemă. Dacă ţi se pun cununile pe cap sau nu. Dacă ţi se pun, atunci este minunat, dacă nu ţi se pun, este foarte complicat. Fiecare să se cunoască pe sine, să se studieze şi mai ales să se roage. Să zică aşa: „Doamne, învârte-le Tu cum vrei în folosul meu!”. Şi face 40 de zile de acatist, iar după aceea, iar se roagă şi zice: „Doamne, nu cum vreau eu, ci cum crezi Tu, care vezi în perspectivă, întrucât eu nu reuşesc să văd decât până la nas... Şi atunci Tu echilibrează!” Şi te trezeşti după aceea cu un mic semn! Dar trebuie să-l sesizezi şi să-l accepţi. Cu un mic semn. Din căruţa de flori pe care ţi-a tot cărat-o câte unul de-a lungul vremii, acum brusc nu ţi-a mai adus flori, ba ţi-a mai zis şi vreo două în public; nu ştiu pe ce linie te-a mai tras, te-a mai încadrat şi în nu ştiu ce categorie, iar tu faci ochii mari şi nu-l mai recunoşti! Dacă ai dat acum glas conştiinţei tale pe de o parte şi dacă dai importanţă gestului, atunci te-ai lămurit. Pentru că o calitate pe care o ai înainte de căsătorie se diminuează după căsătorie de 10.000 de ori, iar un defect pe care îl ai înainte de căsătorie se amplifică de 10.000 de ori. Aşa că nu se admite niciun compromis.

Bineînţeles că nu există om perfect. Şi atunci trebuie să vedem care defecte sunt suportabile pentru noi. „Suport eu să fumeze? Nu suport. Dar să drăcuie? Nu. Suport eu să nu gătească mâncare? Da, suport. Eu ştiu să fac mâncare. Îmi iau o soţie căreia puţin îi pasă de mâncare. De ce? Pentru că suport. Bine? Suport eu ca el să n-aibă studiile mele? Da, suport. Nu mă interesează asta sau nu suport. Păi, cum pot eu să ies în lume cu el, el cu şcoala profesională şi eu cu licenţa. Nu, nu se poate”. Dar, dacă suporţi, se poate. Şi tot aşa. Ce câştigi aici, pierzi dincolo. Ce găseşti extraordinar la o fată, nu găseşti la cealaltă. Se poate prelungi situaţia şi te trezeşti că te încadrezi în vârsta în care canoanele opresc să se mai săvârşească căsătoria! Apoi poţi să scrii o carte ca să înveţe şi alţii din lunga mea gândire.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 201-202)

Sursă: Doxologia

Miercuri, 9 aprilie, se transmite pe OrtodoxRadio conferința Părintelui Tănase

Întâlnirea cu Părintele Nicolae Tănase de la librăria Sophia din Bucureșți va fi transmisă în direct pe www.ortodoxradio.ro miercuri, 9 aprilie, începând cu orele 18:00.

Părintele Nicolae Tănase: „Să-L imităm pe Dumnezeu. Dumnezeu ne-a adoptat, să adoptăm şi noi”

de Ştefana Totorcea, Ştiri pentru viaţă

La conferinţa „Biologie şi Persoană. O perspectivă teologică asupra adopţiei”, care a avut loc pe 24 martie 2014, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, părintele Nicolae Tănase, iniţiatorul şi sufletul proiectului de la Valea Plopului, a oferit o perspectivă creştină, teologică şi totodată profund umană, asupra practicii adopţiei şi a situaţiei copilului adoptat. Vă prezentăm în continuare câteva extrase din conferinţă.

„Este de preferat ca o familie să aibă propriii copii şi să şi adopte câţiva: se distruge egoismul şi se contribuie puternic la formarea caracterelor celorlalţi, pentru că se loveşte în comoditate şi se exersează în mod practic credinţa”, a explicat invitatul conferinţei, părintele Nicolae Tănase, în prezenţa pr. dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultăţii de Teologie „Justinian Patriarhul”, a Alexandrei Nadane, preşedintele Asociaţiei Studenţi pentru Viaţă, şi a unei numeroase audienţe formate din studenţi la diverse facultăţi şi specializări din Bucureşti.

Ce înseamnă trauma adopţiei pentru un copil.

Părintele Nicolae Tănase: „Când citim la botez lepădările, iar copilul plânge, îl dau la mamă şi văd că imediat tace. Când împărtăşim copiii, suntem dreptaci şi e important ca mama să înveţe să ţină copilul pe dreapta. Mamele se învaţă greu asta. Ele ţin instinctiv copilul pe stânga, cu capul spre inimă. Copilul tace pentru că îl ţine lângă inimă şi recunoaşte ritmul bătăii inimii mamei. Noi am luat odată în îngrijire un copil care avea doar trei zile. Până la vârsta de trei săptămâni, copilul acesta a avut fruntea încruntată – ceva de necrezut la un copil. Copilul nu poate să se încrunte. I-a luat trei săptămâni să realizeze că nu mai era mama. Încruntarea era lipsa acelei inimi ce bătuse pentru el şi cu care se obişnuise când era în burtă. Un copil adoptat are o problemă, fiindcă e un dezrădăcinat şi resădit.”

E bine să ştie copilul că a fost adoptat? Când îi spunem?

Părintele Nicolae Tănase: „Copilul ar trebui să ştie că a fost adoptat, fiindcă oricum el află. Copilul adoptat doreşte să-şi vadă mama. Nu e de preferat, dar doreşte. Are dreptul să o facă după 18 ani. Se re-echilibrează, îşi aduce aminte comportamentul mamei respective. Dacă reuşeşti să îi spui pe la doi ani copilului că l-ai luat de la altă mămică, şocul nu va fi prea mare. Nu prea convine, dar psihologic, este bine să facem aşa.”

Problemele emoţionale ale copiilor adoptaţi

Părintele Nicolae Tănase: „Cu propriii copii poţi păţi multe, dar cu copilul adoptat? Dar să nu ne temem de probleme. Noi, creştinii, trebuie să căutăm probleme. Mai bine decât să ne vină ele. Nu putem să ne mântuim fără cruce. Cu cât un copil e mai amărât şi mai prăpădit, cu atât mai bine. Eventual să ne şi rugăm să ne dea Dumnezeu unul cu probleme. Ca să avem cui da dragostea noastră.”

Adopţia din perspectiva teologiei creştine

Părintele Nicolae Tănase: „Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu, născut mai înainte de timp din tată fără mamă şi întrupat în timp în Sfânta Fecioară Maria de la Duhul Sfânt, fără de tată. Iisus Hristos nu e întemeietor de religie, ci Fiul lui Dumnezeu, deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. De pe cruce, ne-a încredinţat, prin Ioan Evanghelistul, Maicii Sale. Noi suntem fraţi. De aceea spunem «Tatăl nostru», nu «Tatăl meu». Când eu şi cu tine avem acelaşi tată, înseamnă că suntem fii. Fiii aceluiaşi Tată. Hristos ne-a permis să fim fraţi cu El. Asta înseamnă că, pe lângă Fiul Unul Născut, Tatăl ne-a adoptat şi pe noi. Noi suntem fiii lui Dumnezeu după har, nu după fiinţă, precum Hristos, ci prin înfiere. Iar noi, fiind după chip şi asemănare cu Dumnezeu (avem raţiune, gândire şi sentiment, acesta e chipul lui Dumnezeu în om), trebuie să-L imităm pe Dumnezeu. Dumnezeu ne-a adoptat, să adoptăm şi noi.”

Foto: CezarMachidon

Citeşte în continuare: Cum ne pregătim pentru adopţie; Adopţia ca rană a sufletului mamei;Adopţia ca manifestare a respectului faţă de persoana umană

16 Mai, Baia Mare - Conferinţă cu tema: "Încredere şi prietenie în căsnicie"

Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, Seminarul Ortodox "Sf. Iosif Mărturisitorul", Catedrala Episcopală "Sf. Treime" şi ASCOR Baia Mare vă invită la conferinţa cu tema "Încredere în prietenie şi căsnicie" susţinută de Părintele Nicolae Tănase. 

Evenimentul va avea loc Joi, 16 Mai, de la ora 17.00 la Catedrala Episcopală "Sf. Treime" din Baia Mare.

Sursă: Ramura înflorită

Asociaţia Studenţi pentru viaţă a organizat prima excursie din proiectul "Drumuri către viaţă"

Foto: Cătălin Apostol

Asociaţia Studenţi pentru viaţă a organizat pe 13 şi 14 Aprilie prima ​excursie din proiectul „Drumuri către viaţă”. Ținta a fost Așezământul pentru copii de la Valea Plopului - Valea Screzii condus de Părintele Nicolae Tănase.

Motivele pentru care astfel de drumeţii sunt necesare şi vor fi organizate şi în viitor sunt schimbul de experienţă, cunoaşterea persoanelor care depun o activitate susţinută în domeniul pro-​vita şi facilitarea comunicării între cei care doresc să promoveze valorile asociaţiei sau se implică în activităţile desfăşurate de aceasta.

Foto: Cătălin Apostol

​Iată câ​teva impresii ale ​participanților:

"A fost într-adevăr o experienţă deosebită, o infuzie de realitate dură diluată într-un ocean de dragoste. Am simţit acolo dragostea ca pe o spirală ce creşte spre cer. Începând de la îndemnul Domnului Iisus Hristos de la intrarea în "biserica cu trei altare": "Lăsaţi copilaşii să vină la mine", dragostea Părintelui Tanase pentru viaţa aproapelui ia chipul mamelor cu burticile încălzite de soare care aleg să-şi păstreze copiii, şi a copiiilor ce cu dragostea şi curăţenia lor umplu de viaţă întregul loc. Şi totuşi în spatele fiecărui om de acolo sta o poveste, dar niciodată nu este una atât de fericită cum este a noastră, a celor care din când în când ne mai amintim şi de ei.

Facă Bunul Dumnezeu să reuşim cât mai des să arătăm şi prin faptele noastre că suntem copiii Lui, şi nu doar de pe vârful buzelor."

Mihail Bostan

Foto: Ion Anton

Toamna trecută am cunoscut un prieten care nu putea vedea cu ochii trupeşti, dar în schimb avea lumină, bucurie şi dragoste în suflet să cuprindă lumea întreagă. De la acest prieten am aflat mai multe despre copiii minunati de la Valea Plopului. Şi mă simţeam ruşinată că fiind atât de aproape de Bucureşti, nu am ajuns şi eu în acest loc “rupt din poveste”.

De atunci am promis că mă voi duce cu prima ocazie, orice ar fi. Iată-mă, asadar, plecată cu Asociaţia studenţi pentru viaţa în acest scurt pelerinaj.

Grupul nostru de prieteni mi-a fost drag. De la fiecare în parte am învăţat câte ceva. Nădăjduiesc însă să ne înmulţim ca număr de membri în Asociaţie ca să avem mai multă forţă în voinţa noastră.

Dar să povestesc puţin şi despre Valea Plopului, respectiv Valea Screzii (Valea bucuriei şi a dragostei creştine).

Când am ajuns am fost aşezaţi la masă cu copilaşi micuţi şi mai mari. Am rămas impresionată de cum mâncau cu furculiţa şi cum se comportau la masă precum oamenii maturi. Se vedea “unire” la mesele lor. O adevarată masă a dragostei şi a bucuriei creştine ortodoxe.

Foto: Mariana Nicolae

I-am surprins apoi pe copii jucându-se “maţele incurcate", (jocul copilăriei). Am învăţat cât de importantă este copilăria în viaţa unui om. (Şi părintele Nicolae Tanase ne-a atras atenţia la predică să fim atenţi la creşterea copiilor şi la copilăria lor).

Această privelişte m-a dus cu gândul la o mică povestioară. Un preot avea 8 copii care se jucau şi un musafir l-a certat că a făcut atât de mulţi copii, la care părintele răspunde: Care dintre aceştia trebuia să nu fie? ”Pe care trebuia să nu l am? Pe care să-l omor?...."

Pe care dintre aceştia copiilasi să l scot din joc? (mă gândeam eu) pentru că fiecare este unic în felul său de a fi.

Foto: Cătălin Apostol

La “ascultare” nu am fost prea vrednică, pentru că a fost prima dată când am avut de plantat copăcei. Le-am făcut aproape pe toate în grădină, dar această muncă îmi scăpase până-n prezent. A fost minunat, dar noroc cu băieţii care au purtat greutatea muncii.

Foto: Ion Anton

Drumeţiile pe dealuri, bucuria mea, dar noaptea a fost superb. Stelele erau care de care mai strălucitoare. Noaptea, Valea Screzii este fascinantă. Discuţia de sâmbătă seara mi-a plăcut cel mai mult, deoarece am învăţat câte ceva de la fiecare în parte. Vă mulţumesc!

Foto: Ion Anton

Duminică dimineaţă a fost o slujbă minunată, m-am simţit “acasă”. Scaunele micuţe din Biserica am crezut iniţial că sunt doar pentru copiilaşi. M-am înşelat. Au fost pentru toţi cu mic cu mare. Dirijorul Bisericii ne-a primit cu dragoste şi ne-a îndemnat să cântăm împreună. Este un foarte bun profesor de muzică pentru copii. Şi eu mi-aş fi dorit să învăţ să cânt la slujbe de la acest părinte.

Ce pot să spun altceva decât că ne-au primit cu toţii cu braţele deschise. Ce mai rămâne de spus despre Părintele Nicolae Tănase, părintele copiilor? Eu cred că toată dragostea care a primit-o de la copii s-a imprimat adânc în sufletul acestui preot şi când te îmbrăţişează îţi umple sufletul de toată această dragoste şi bucurie. Îmi venea pur şi simplu să nu mă mai dezlipesc de “braţele părinteşti” ale părintelui. Acest părinte seamănă cu un bunic adevărat din poveştile de copii. Cât de minunat lucrează Dumnezeu prin sufletele mari a acestor oameni de aici! Te minunezi pur şi simplu şi rămâi fără cuvinte.

Foto: Cătălin Apostol

Las în urmă bucuria acestei excursii, ca şi cum am fost într-o poveste, cu speranţa că o să mă întorc curând şi cu nădejdea că mă voi folosi de ceea ce am învăţat: să am bucuria unui copil, seriozitatea unui bunic, responsabilitatea faţă de cel de lângă mine putându-I în suflet pe toţi cu dragoste şi durere faţă de toţi care au nevoie de noi şi noi îi ocolim.

Foto: Mariana Nicolae

Dumnezeu să binechiverniseasca viaţa noastră şi să binevoiască cu Îndurarea Să să ne ajute că fiecare dintre noi să lucrăm câtuşi de puţin la ceea ce promitem, să fim împreună lucrători cu Dumnezeu la mântuirea noastră şi a celor de lângă noi. Amin!

Mariana Nicolae

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

APOSTOLUL

IACOV 15, 10-20

Fraţilor, luaţi pildă de suferinţă şi de îndelungă-răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-Milostiv este Domnul şi Îndurător. Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată. Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului, şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. Ilie era om cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă, şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, şă ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.

EVANGHELIA

MATEI 4, 22-30

În vremea aceea se mirau toţi de cuvintele harului care ieşeau din gura lui Iisus şi se întrebau: oare, nu este Acesta feciorul lui Iosif? Atunci El a zis către ei: fără îndoială, îmi veţi spune această pildă: doctore, vindecă-te pe tine însuţi. Câte am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi aici, în patria Ta. Apoi le-a zis: adevărat vă spun vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. În dreptate vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât s-a făcut foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât numai la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele lui Elisei proorocul, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât numai Neeman sirianul. Însă toţi în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie şi, sculându-se, L-au scos afară din oraş şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidit oraşul lor, ca să-L arunce în prăpastie; dar El, trecând prin mijlocul lor, s-a dus de acolo.

PF Daniel – Predică la Sfântul Proroc Ilie – audio

Părintele Nicolae Tănase – Predică la Sfântul Proroc Ilie – audio

*

The Holy, Glorious Prophet Elias the Thesbite

                                                    *

Surse icoane: Vatopaiedi, Wikipedia, Come and see icons.

Sursă pentru Evanghelie şi Apostol: Doxologia. 

Cuvinte de dragoste către tineri (3)

Natură statică cu mere - Horia Bernea 

Ca tânăr, cum ne dăm seama că persoana de lângă noi este potrivită pentru a ne petrece tot restul vieţii alături de ea?

Lucrurile acestea se simt, dacă se explică este greu, ele se simt. Dacă te rogi, nu se poate ca Dumnezeu să nu te lumineze. Trebuie să te rogi. Şi ţi se întâmplă ceva. Dar Dumnezeu nu comunică aşa cu tine, deodată, nu suntem noi vrednici de asta, Dumnezeu comunică prin diverse întâmplări. De exemplu, te duci să iei o hotărâre. Pierzi trenul şi nu mai ajungi. Dar pentru asta trebuie să fi făcut multă rugăciune şi să fi avut multă sinceritate în inimă, Dumnezeu priveşte în sinceritatea inimii.

Un exemplu: Un băiat care n-avea părinţi mi-a zis: „Părinte, vreau să mă căsătoresc cu fata asta!” „Ai studiat bine?” „Părinte, este o fată bună, cutare, cutare.” Ne-am dus acolo, ne-a primit bine şi ne-a întrebat: „Ce serviţi?” Eu am zis că lapte. „Lapte? Ce fel de lapte?” „Dacă aveţi, lapte acru, bătut.” „Avem, părinte!” Mi-a dat lapte şi băiatul acesta, nu ştiu cum i s-a părut lui chestia cu laptele, a cerut şi el tot lapte. Când a băut, ce şi-o fi închipuit, că a râs în cană şi ne-a stropit pe toţi şi nu s-a mai făcut nimic. După aceea, au trecut anii şi fata s-a căsătorit cu altcineva şi a mers foarte prost căsnicia, avea un caracter altfel decât îl afişa. Şi asta, după 3-4 ani de când s-a întâmplat lucrul acela (eu cred că a fost o întâmplare pusă la punct de Dumnezeu), că dacă nu era, el s-ar fi căsătorit cu ea.

Eu cred că Dumnezeu le aşează şi altfel, numai că trebuie să lăsăm puţin şi Lui. Noi am luat totul, noi facem planul, noi ştim câte murături să punem toamna, câte caiete trebuie la copil, ce bani ne mai rămân. Dacă noi facem planurile aşa, Dumnezeu nu mai are nimic de făcut şi atunci ne lasă pe noi singuri, că ne descurcăm. Şi singuri nu ne descurcăm, trebuie lăsat ceva şi la mila lui Dumnezeu.

Fragment din Soţul ideal, Soţia ideală

Părintele Nicolae Tănase

Editura Anastasis

Cartea se poate cumpăra on-line de aici.