Semnificaţia Zilelor: Ziua Învierii

Învierea Domnului, frescă - Mănăstirea Decani

Părintele Teofil Pârâian

Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul întregului post al Paştilor. Am zis la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite rugăciune către Dumnezeu: "Dă-ne nouă, Bunule să luptăm lupta cea bună, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărţita să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără de osândă să ajungem a ne închina şi Sfintei Învieri". Am ajuns în ziua Sfintei Învieri, am ajuns să ne închinăm Sfintei Învieri. Biserica însă ne cere ceva anume şi zice:

"În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le".

Întrebarea firească pentru fiecare dintre noi este: Ne închinăm cu adevărat Sfintei Învieri? Le zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi? Suntem binevoitori fată de toţi oamenii? Dacă da, atunci suntem fericiţi, pentru că trăim Ziua Învierii întru care dorim să ne luminăm. Spunem că Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. Chemăm cerul şi pământul să se veselească şi zicem: "Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută că Hristos a înviat, veselia cea veşnică". Pentru că ştim că "prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi veşnice". Şi de aceea "lăudăm pe Pricinuitorul, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit". Avem bucuria să vedem pe "Soarele dreptăţii tuturor viaţa răsărind", ne gândim la lumina Învierii, la bucuria izvorâtă din mormântul cel dătător de viaţa al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucurăm şi noi împreună cu uncenicii Mântuitorului, care s-au bucurat văzându-l pe Domnul (În. 20, 20) şi răspundem chemărilor Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice:

"Toţi să vă ospătaţi din ospăţul credinţei, toţi să luaţi bogăţia bunătăţii. Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia cea de obşte, nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că iertare din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de aceea, prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Şi aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos, s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit, s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a legat. A luat trup şi de Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul, a luat ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este iadule biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos şi au căzut dracii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa vieţuieşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în mormânt. Că Hristos înviind din morţi începătură celor adormiţi S-a făcut. A aceluia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin".

În această atmosferă trăind, suntem cu adevărat oameni care prăznuim Învierea Mântuitorului şi dăm slavă celui ce a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând.

"Hristos a înviat, ce vorbă sfântă!

Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi

Şi-n suflet parcă serafimi-ţi cântă

De câte ori creştine tu auzi.

Hristos a înviat în firul ierbii,

A înviat Hristos în adevăr,

În poieniţă-n care zburdă cerbii,

În florile de piersic şi de măr.

În stupii de albine fără greş,

În vântul care suflă mângâios,

În ramura-nflorită de cireş.

Dar, vai, în suflet ţi-a-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta, creştine

Cât bine ai făcut sub cer umblând?

Te simţi măcar acum pornit spre bine?

Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vechea-ţi ură?

Mai vrei pieirea celui plin de har?

Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?

Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte

În aur măcar azi te-au îmbrăcat,

Cu serafimii-n suflet imn fierbinte

Ai drept să cânţi: Hristos a înviat!"

Fragment dintr-un interviu difuzat în Vinerea Mare (10 aprilie 1998) pe Canalul Radio România Actualităţi

Sursă: Pr. Iulian Nistea