Duminica Femeilor Mironosiţe

sâmbătă, 18 mai 2013

| | |


APOSTOLUL

Fapte 6, 1-7;

În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului. Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se supuneau credinţei.


EVANGHELIA

Marcu 15, 43-47; 16, 1-8

În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic cu bun nume, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând; şi chemând pe sutaş l-a întrebat dacă a murit de mult; şi aflând de la sutaş, Pilat a dăruit lui Iosif trupul mort. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria lui Iosie priveau unde L-au pus. Iar după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena şi Maria mama lui Iacob şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să meargă să ungă trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt zicând una către alta: cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi intrând în mormânt au văzut un tânăr, şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat. El însă le-a zis: Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat; nu este aici; iată locul unde-L puseseră. Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că El merge în Galileea mai înainte de voi. Acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Dar ele, ieşind din mormânt, au fugit de acolo, căci erau cuprinse de cutremur şi de spaimă, şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

*

Sf. Grigorie Palama:
Şi s-au dus ele degrabă "cu frică şi cu bucurie mare" [Matei 28, 8]. Iar mie îmi pare că Mariei Magdalena, ca şi celorlalte femei care au mers atunci împreună la mormânt, le era întrucâtva teamă. Căci ele nu înţeleseseră încă puterea celor grăite de către înger şi nici nu izbutiseră să primească în întregime lumina, ca să o vadă şi să o înţeleagă pe deplin: însă Maica Domnului a simţit marea bucurie despre care vorbeşte Matei; înţelegând cuvintele îngerului şi fiind cuprinsă toată de lumină - ea, care era pe deplin curata şi plină de dumnezeiescul har; ea, care dăduse crezare arhanghelului, întrucât acesta se arătase deja de multă vreme vrednic de încredere, prin faptele sale - cum oare, fiind de faţă la toate aceste întâmplări, ar fi putut Fecioara cea plină de dumnezeiască înţelepciune să nu fi înţeles ceea ce s-a înfăptuit? Căci a văzut cutremurul de pământ, acel mare cutremur de pământ, pe îngerul cel din ceruri pogorator, acel înger strălucitor ca fulgerul, spaima de moarte a paznicilor, rostogolirea pietrei, mormântul cel gol, minunea cea mare a giulgiului care nu fusese dezlegat, ci era încă îmbibat de mir şi de aloe, arătându-se însă golit de trupul pe care-L infa-surase; dar, mai cu seamă, a auzit Maica Domnului vestea dumnezeieştii bucurii pe care îngerul i-a adus-o. Iar după auzirea vestirii celei bune, ele au plecat, iar Maria Magdalena, ca şi cum nu ar fi ascultat cele grăite de înger (care, de altfel, nici nu glăsuise pentru ea), nu ia seama decât la mormântul cel gol, nu şi la giulgiu: şi aleargă să-i caute pe Simon Petru şi pe celălalt ucenic, precum spune Ioan [20,2]. Citeşte mai mult…

*
Pr. Sofian Boghiu:
S-a vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtatoare de mir. Nu uitati ca dumneavoastra, toate femeile crestine ortodoxe si fiicele dumneavoastra sunteti mironositele Bisericii Ortodoxe de astazi si din toate timpurile.

Copilele si tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viata lor curata, fecioria, rugaciunea si ascultarea de parintii. Studentele si tot tineretul feminin care vin regulat la biserica, aduc si ele Mantuitorului Hristos, ca un Mir cu buna mireasma, ravna lor pentru toata fapta buna, milostenia catre cei din suferinta si ascultarea de parintele lor duhovnicesc.

Mamele crestine aduc Stapanului Hristos cel mai pretios Mir crestin, adica nasterea, cresterea si educarea copiilor lor in frica de Dumnezeu. Iar mamele in varsta, bunicile si vaduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugaciunilor si pastreaza cu sfintenie evlavia ortodoxa pe care o mostenim din mosi stramosi.

Iata deci ca si dumneavoastra, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteti urmasele mironositelor din vremea lui Hristos si purtati in inima buna mireasma a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine. Numai de veti alerga cu evlavie la biserica impreuna cu copiii dumneavoastra, precum alergau odinioarii sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos. Citeşte mai mult...

*
PF Daniel:
După modelul Sfintelor femei de odinioară, vocaţia femeilor creștine de astăzi este de a mărturisi credința în Hristos Cel răstignit şi înviat, de a da viaţă şi a proteja viaţa copiilor, de a promova iubirea milostivă față de semeni, de a aduce pace şi comuniune, prin prezenţa şi lucrarea lor în Biserică și în societate, într-o vreme în care omul secularizat pierde tot mai mult sensul pofund al vieţii. Femeile credincioase şi milostive, harnice şi darnice, ne ajută să depășim astăzi mentalitatea indiferentismului spiritual și a individualismului egoist, prin cultivarea iubirii smerite şi statornice faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri. În acest sens, trebuie să manifestăm mai multă solidaritate în rugăciune şi în fapte bune cu mulţimea femeilor care suferă de sărăcie, boală, singurătate, violență şi umilinţă. Totodată, trebuie să arătăm mai multă preţuire şi recunoştinţă faţă de toate femeile creștine care promovează viaţa în familie, prin naşterea, creşterea şi educaţia copiilor, apără şi cultivă demnitatea umană în societate, de la profesia cea mai modestă până la responsabilitatea publică sau socială cea mai înaltă, spre binele poporului nostru. Citeşte mai mult...

*

Arhim. Melchisedec Velnic:
Felicităm pe toate acele creştine, acele mame care ştiu să se jertfească! Ei bine, dacă avem nevoie de ceva în societatea noastră bântuită de multe ispite şi încercări, cred că prima dată avem nevoie de mame cu adevărat creştine; de mame care să ştie să crească şi să hrăneacă duhovniceşte, nu numai cu laptele matern, cu sânul pe care i l-a dat Dumnezeu, ci să hrănească cu acele cuvinte pe care şi ele la rândul lor le-au primit de la mamele lor. Acele cuvinte aşezate, echilibrate, care au o rădăcină sănătoasă până la Maica Sfântă, căci Maica Sfântă s-a făcut cea dintâi mamă şi este mama noastră a tuturor.

Pe lângă faptul acesta, că le felicităm pe toate mamele creştine şi, în mod deosebit, pe acelea care sunt pe lângă biserici, corurile de femei – şi, vedeţi dumneavoastră, dacă ne uităm aici mai atent sunt mai multe femei decât bărbaţi – şi ele sunt mironosiţe într-un anume fel, slujind Biserica, liturghisind împreună cu slujitorii sfântului altar; căci dacă noi liturgihisim în sfântul altar, ele, femeile, ştiu să dea răspunsul cuviincios, răspunsul cuvenit la ceea ce rosteşte preotul în sfântul altar, răspunsul care trebuie să vină din partea credincioşilor, al celor din biserică, să se alăture. Apoi felicităm pe acele femei care ştiu să se îngrijească de Casa Domnului, fie cu un bănuţ, fie că au pus o floare, fie că au scuturat un covor, fie că au făcut ceva. Ei bine, şi a acelor este o osteneală de mironosiţă şi pe acestea trebuie să le avem în vedere în ziua de astăzi. Ascultă mai mult...