Noua Miss Pennsylvania a fost concepută în urma unui viol

Valerie Gatto

de Susanna Rose

Când Valerie Gatto, noua Miss Pennsylvania, era în clasa a treia, a aflat un adevăr greu de purtat: fusese concepută după ce mama ei fusese violată sub ameninţarea cuţitului.

Mama ei avea doar 19 ani la momentul respectiv, iar atacatorul a vrut să o şi ucidă, însă o lumină puternică apărută de nu se ştie unde i-a stricat planurile. Lumina i-a permis mamei lui Valerie să se ridice şi să fugă înainte ca acesta să o mai poată răni. Valerie spune azi:

„Îmi place să mă gândesc la lumina respectivă ca la îngerul păzitor”.

Într-un interviu recent acordat ziarului Pittsburgh Tribune Review, Miss Pennsylvania spune că mama îi spunea mereu că ea e lumina sa.

Curând după atac, mama ei şi-a dat seama că era gravidă. În alt interviu, acordat corespondentului din Pittsburgh al televiziunii CBS, Valerie spune că mama ei nu a luat niciodată în considerare avortul.

Ea şi-a făcut planuri să-şi dea fata spre adopţie, sperând că astfel i-ar oferi o viaţă mai aşezată în altă parte. Dar, după ce a născut, bunica lui Valerie i-a amintit mamei ei că Dumnezeu nu ne dă mai multe decât putem duce. Aceasta a convins-o pe tânăra mamă să-şi crească copilul.

La 20 de ani, aceasta a renunţat să mai dea la Drept, pentru a-şi putea creşte fata. Copilul a crescut împreună cu mama sa în casa bunicilor, bucurându-se de un cămin stabil şi o familie iubitoare. Niciodată nu a simţit că mama ei ar fi regretat decizia de a o păstra.

Familia mergea la biserică în fiecare duminică, iar credinţa a devenit o parte importantă din viaţa lui Valerie. Mama sa era chiar răspunzătoare de cămara cu alimente a bisericii, distribuind coşuri cu mâncare familiilor sărace. Ea o lua pe fetiţă cu ea, iar acest exemplu de slujire a făcut-o şi pe Valerie să lucreze ca voluntar în diverse proiecte.

S-a implicat în donaţii de haine, distribuirea de cadouri pentru copiii spitalizaţi, precum şi în Operaţiunea „Dear Abby”, care presupune trimiterea de felicitări militarilor americani care servesc departe de casă. Valerie Gatto spune că a învăţat să-şi trăiască viaţa „văzând cum ceva negativ se poate transforma în ceva pozitiv”.

A urmat studii superioare, absolvind cu brio cursurile de la Universitatea Pittsburgh. De atunci, continuă să lucreze în comunitatea locală, ajutând banca de alimente şi donând haine unei organizaţii care-şi propune să contribuie la emanciparea femeilor.

Felul în care mama sa a supravieţuit şi a trecut peste viol, i-a stârnit tinerei dorinţa de a le învăţa pe femei să se protejeze de atacurile sexuale.

„Sper să-mi aduc contribuţia atrăgând atenţia tinerelor asupra chestiunii atacurilor sexuale“, spune ea.

Actuala Miss Pennsylvania vrea să-i inspire pe alţii prin viaţa şi povestea ei. Ea crede că Dumnezeu a trimis-o cu un scop în lume:

„Ştiu că Dumnezeu m-a trimis aici cu un scop şi există un motiv pentru care mama şi cu mine am fost salvate. Vreau ca El să fie mândru de mine, ca şi familia mea. Dacă aş sta şi m-aş gândi toată ziua de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, sau dacă tata ştie de existenţa mea, dacă aş fi speriată şi aş lăsa teama de necunoscut să mă oprească, nu mi-aş mai trăi viaţa. El m-a trimis aici ca să fac lucruri mari şi nu am de gând să mă las oprită de astfel de întrebări”.

Sursă: LifeSiteNews

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Te-ar mai putea interesa şi:

Preot conceput în urma violului: „Mi-am iertat tatăl şi i-am ascultat confesiunea.”

La 14 ani, victima unui viol păstrează copilul, în timp ce violatorul frecventează aceeaşi şcoalã

De la un viol oribil la diamant veritabil: Povestea Monicăi Kelsey

Povestea unei femei care a rămas însărcinată la 13 ani în urma unui viol

Victime ale violurilor care au sfidat prejudecăţile adepţilor avorturilor alegând să păstreze copiii

Avortul în caz de viol. Mărturia unei mame: “Acel copil te va ajuta să-ţi vindeci rănile şi îţi va da un sens existenţei”

Ana Bendaras: De ce copiii concepuți în urma unui viol nu trebuie avortați

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Părintele Arsenie Papacioc: Scopul suprem al căsătoriei - stimularea reciprocă pentru mântuire/ Cuvinte pentru tineri

Ce loc acordaţi prieteniei tinerilor cu fetele? Îi sfătuiţi să investească foarte mult în această problematică sau să fie mai distanţi?

Şi să te implici e de discutat, şi să te ţii la distanţă, iarăşi e de discutat. Întâi de toate, o dată cu vârsta cresc şi sentimentele. Există un obicei - mai mult a devenit tradiţie - să ai un iubit. Acum nu i se mai spune iubit, i se spune prieten. E un paravan acesta; nu există prietenie între băiat şi fată, decât iubire. Se merge cu mintea foarte adânc, pe intimităţi, iar prietenia e cu totul altceva - fară nici cel mai mic interes. Deci nu e bine spus prietenie. Fata are un instinct de conservare mai dezvoltat şi o creştere a puterii raţionale mai din vreme decât băiatul. Ea poate să fie mamă şi la 13 ani - citeam acum într-un ziar că o fată a născut la 11 ani chiar, pe când un băiat nu poate să fie tată la vârsta asta. Începe să se meargă pe linia unor interese de viitor. Având un mai mare instinct de conservare, vrea să pună mâna chiar pe Alexandru Macedon, adică pe un mare erou. Şi dacă tu eşti erou într-un fel, te-a ochit. Cunosc un băiat foarte deştept, student. Era şi băiat serios, nu-şi pierdea vremea - toate la vremea lor. Şi o fată, mediocră, din punct de vedere intelectual, nu s-a lăsat cu nici un chip - îi scria scrisori, stătea în calea lui... Şi a întrebat-o o colegă: „Ţie nu ţi-e ruşine?“ Ea i-a răspuns: „Vreau să văd cum reacţionează un om deştept la astfel de propuneri“. Dacă acel băiat era mai puţin stăpân pe el, punea mâna pe el; ei îi convenea această luptă şi într-un sens şi în altul. Dacă este deştept, este deştept peste tot, şi atunci lasă lucrurile la vremea lor. Zice Solomon: „Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor“.

Mai este şi altceva, o problemă mai intimă: sunt convins că cei mai mulţi tineri se gândesc la o căsătorie pentru plăceri mai întâi, ceea ce este o mare greşeală. Aceste lucruri ţi le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu naşterea de copii e scopul suprem al căsătoriei, ci stimularea reciprocă pentru mântuire. Naşterea de copii e o consecinţă. Sigur că ai să te bucuri şi de aceste lucruri, dar să nu fie o lună de miere şi o viaţă de amar. O căsnicie trebuie să fie dintru început solidă. Cum se zice, dacă trăieşti prezentul, repari trecutul şi câştigi şi viitorul. Aşadar, este o greşeală să construieşti o relaţie pe nişte motive imediate. Trebuie gândit dacă ea rezistă la toate greutăţile binecuvântate ale căsniciei.

Vă mai spun ceva: mama naşte, mama renaşte; ea se ocupă de copii. Şi, desigur, foloseşte cea mai frumoasă metodă, din instinct, din iubire: îl îngăduie pe copil, orice ar face acesta. Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a intrat în cap să cucerească lumea, de ce să nu? Dar, în întâlnirea cu prietenii, el începe să se vadă inferior, pentru că la primul contact cu lumea n-a biruit, şi se întoarce plângând la mama sa. Aceasta îi spune: „Nu, puiul mamei, tu eşti împărat, tu ai să cucereşti lumea!“. Astfel, mama îi dă continuu sentimentul de erou. Ea nu face lucrul acesta pentru că a învăţat undeva, ci pentru că-l iubeşte şi pentru că nu vrea să-l vadă un prost. Eu sunt foarte bucuros că Dumnezeu mi-a dat ocazia în copilărie să întâlnesc o carte scrisă de regina Elisabeta - Carmen-Silva, soţia regelui Carol I. Acolo am găsit următoarea poezie: „De veţi auzi de un erou care a cucerit războaie şi în urma lui a făcut dreptate, să ştiţi că a avut o mamă bună;/ De veţi auzi de un erou care a viersuit, şi versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi înflăcărări de inimă, să ştiţi că a avut o mamă bună“ - şi tot aşa, cam vreo şapte eroi de felul acesta. Ei, mi-a plăcut enorm! Aceasta este fata pe care trebuie să o avem, să o pregătim! Dacă este inevitabilă o întâlnire între un băiat şi o fată, acesta trebuie să o cultive, să-i semene calitatea de a fi productivă din punct de vedere sufletesc - pentru că trupeşte, cum am spus, nu e o problemă. Trebuie să fie pregătită să ducă toate aceste lucruri, iar tu trebuie să o întreţii cu orice chip, să o stimulezi continuu. Ea nu se bagă în problemele tale, nici nu are cum; dacă eşti o personalitate - dacă încearcă, dă greş. Ea rămâne pe poziţia ei de mamă şi de soţie. Am cununat odată pe cineva şi când am ajuns la rugăciunea aceea unde preotul spune: „Iar femeia să asculte de bărbat“, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa şi-a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpânit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la cuvânt şi am spus: „Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculţi!“. Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau una de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început - când poţi să judeci, pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci - nişte lucruri pentru viitor, până la sfârşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, când a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seama, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor. (pr. Arsenie PAPACIOC, Dialog cu tinerii)

Sursă: Ziarul Lumina

foto: wikipedia 

Cuvinte pentru tineri (LI): Iubirea nu înseamnă sărut

Tinerii trebuie să fie în stare sinceră de trezvie. Să nu-şi piardă tinereţea, că e în primejdie bătrâneţea! Aşa le spun la fete: „Vedeţi-vă de treabă cu băieţii şi propunerile lor de sărut, pentru că vă degradaţi duhovniceşte”. Prin orice cuvânt duhovnicesc pe care îl împliniţi cuceriţi Cerul întreg şi această posibilitate de urcuş duhovnicesc se anulează pentru un sentiment strict omenesc şi nesigur din partea celuilalt. Şi chiar dacă ar fi un om sincer acela! Adică renunţi la ajutorul lui Dumnezeu nemaipomenit acordat inimii tale, în schimbul unei satisfacţii momentane.

Dumnezeu vrea să stea în inima ta şi e „gelos”. „Ce, domnie, mă opreşti de la viaţă?”, îmi vei spune. „Nu, tocmai că vreau să te duc la Viaţă!”. Relaţia de prietenie nu se face numai din dorinţa de a avea o relaţie, ci cu scopul unei căsătorii.

Vin fete la spovedit şi scriu pe pomelnic şi numele iubitului. Şi le întreb: „E credincios?”. „Nu, începe şi el acum”. Păi, nu-i e ruşine, acum, la 20 de ani, student fiind, începe şi el să se roage? Asta trebuia să o facă de mic copil! Băiatul acesta e primejdios! Vrei tu acum să-l încreştinezi pe el? El te pofteşte pe tine trupeşte, ţi-a măsurat de mult dimensiunile trupului. Face orice acum numai să pună mâna pe tine, şi pe urmă tot el este. Iubirea nu înseamnă sărut. Are o justificare dacă vă veţi căsători. Dar e prematur când abia aţi început studiile. Aşa că iubiţi-vă, respectaţi-vă, nu împlinind pur şi simplu pipăit şi celelalte... E o ispită! E foarte bine că există aşa ceva, ca s-o poţi dori, ca să-l poţi dori... după ce s-a săvârşit cununia religioasă.

Scopul căsătoriei este mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. Valoarea unei flori nu stă într-o petală pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzută valoarea intrinsecă a florii. Aşa că, dragii mei, o căsnicie se poate întemeia pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină.

(Arhim. Arsenie Papacioc, Viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane, p. 52-53)

Sursă: Doxologia