Cuvinte pentru tineri (LI): Iubirea nu înseamnă sărut

Tinerii trebuie să fie în stare sinceră de trezvie. Să nu-şi piardă tinereţea, că e în primejdie bătrâneţea! Aşa le spun la fete: „Vedeţi-vă de treabă cu băieţii şi propunerile lor de sărut, pentru că vă degradaţi duhovniceşte”. Prin orice cuvânt duhovnicesc pe care îl împliniţi cuceriţi Cerul întreg şi această posibilitate de urcuş duhovnicesc se anulează pentru un sentiment strict omenesc şi nesigur din partea celuilalt. Şi chiar dacă ar fi un om sincer acela! Adică renunţi la ajutorul lui Dumnezeu nemaipomenit acordat inimii tale, în schimbul unei satisfacţii momentane.

Dumnezeu vrea să stea în inima ta şi e „gelos”. „Ce, domnie, mă opreşti de la viaţă?”, îmi vei spune. „Nu, tocmai că vreau să te duc la Viaţă!”. Relaţia de prietenie nu se face numai din dorinţa de a avea o relaţie, ci cu scopul unei căsătorii.

Vin fete la spovedit şi scriu pe pomelnic şi numele iubitului. Şi le întreb: „E credincios?”. „Nu, începe şi el acum”. Păi, nu-i e ruşine, acum, la 20 de ani, student fiind, începe şi el să se roage? Asta trebuia să o facă de mic copil! Băiatul acesta e primejdios! Vrei tu acum să-l încreştinezi pe el? El te pofteşte pe tine trupeşte, ţi-a măsurat de mult dimensiunile trupului. Face orice acum numai să pună mâna pe tine, şi pe urmă tot el este. Iubirea nu înseamnă sărut. Are o justificare dacă vă veţi căsători. Dar e prematur când abia aţi început studiile. Aşa că iubiţi-vă, respectaţi-vă, nu împlinind pur şi simplu pipăit şi celelalte... E o ispită! E foarte bine că există aşa ceva, ca s-o poţi dori, ca să-l poţi dori... după ce s-a săvârşit cununia religioasă.

Scopul căsătoriei este mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. Valoarea unei flori nu stă într-o petală pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzută valoarea intrinsecă a florii. Aşa că, dragii mei, o căsnicie se poate întemeia pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină.

(Arhim. Arsenie Papacioc, Viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane, p. 52-53)

Sursă: Doxologia

Revenirea miraculoasă la viaţă a bebeluşului declarat mort la naştere, după ce acesta a fost ţinut la piept de mama sa timp de două ore

De Lauren Enriquez, 31 mai 2013

În Australia, un bebeluș născut prematur împreună cu sora lui geamănă în a 27-a săptămână a sarcinii, cântărind doar 900 de grame, a fost declarat decedat după ce, timp de 20 de minute, personalul medical a încercat să-l readucă la viaţă, dar fără success. Jamie Ogg, acum în vârstă de 3 ani, este în viaţă doar datorită dragostei nemuritoare a mamei sale.

Conform cotidianului DailyMail, când Jaime a fost declarat mort, doctorul l-a dat mamei sale, Kate, pentru a-şi lua rămas bun de la el. Kate l-a luat pe Jamie în braţe şi, cu lacrimi în ochi, şi-a mângâiat băieţelul.

Ea şi soţul ei i-au vorbit, spunându-i cum îl cheamă şi că are o surioară. Ea i-a mai spus şi despre lucrurile pe care dorea să le facă împreună cu el de-a lungul vieţii lui. Kate şi-a ţinut fiul lipit de pieptul ei. Uneori, bebeluşul icnea –un reflex despre care doctorii au spus că este normal după deces.

Dar Kate l-a ţinut aşa timp de două ore, legănându-l şi vorbindu-i, şi încet, ea a văzut cum copilaşul începe să dea semne de viaţă.

Văzând că Jamie a început să tragă aer în piept din ce în ce mai des, Kate a pus puţin lapte de la sân pe degetul ei şi i-a dat să bea. Bebeluşul a băut laptele şi apoi a deschis ochii. Uluiţi, medicii au rămas lângă pat, nevenindu-le să creadă. A fost un miracol ce se datorează în întregime credinţei unei mame iubitoare care, deşi nu avea nici un motiv să creadă că fiul ei va reveni la viaţă, i-a arătat totuşi toată dragostea sa.

Jamie a fost binecuvântat să aibă o mamă ca şi Kate, ce nu a renunţat la el chiar şi atunci când doctorii au declarat supravieţuirea sa imposibilă. Din păcate, multor copii nenăscuţi ce sunt diagnosticaţi (uneori incorect) cu anomalii genetice sau cromozomiale nu li se dă şansa de a lupta pentru viaţă şi de a se bucura de dragostea şi grija părinţilor lor. În schimb, ei sunt avortaţi.

Dacă vom răspândi în lume poveştile unor asemenea miracole, cum este cel al lui Jamie, poate că mai mulţi părinţi vor fi încurajaţi să le dea micuţilor lor şansa de a supravieţui şi de a avea o viaţă lungă şi sănătoasă.

Traducere: Maria Chiribeș 

Sursă: LifeSiteNews