Mărturia unei tinere care a suferit un avort în urmă cu doi ani

Reproducem mărturia unei tinere care în urmă cu doi ani a suferit un avort provocat. Lucia Fernandez este din Spania şi acum are 30 de ani. Am interveviat-o recent pentru a ne povesti despre experienţa avortului și despre cum îl trăiește femeia.

Povestește-ne cum a început totul.

Am avut două sarcini. Prima s-a terminat printr-un avort provocat. A doua sarcină, o fetiță. La prima sarcină s-a întâmplat ca de obicei. Eram cu prietenul meu, am întreținut relații sexuale, am rămas însărcinată…iar el a zis să amânăm copiii, că deocamdată suntem tineri. Deja relația noastră mergea prost, foarte prost și nu îmi imaginam ce urma să se întâmple…

Cum ai aflat că ești însărcinată?

Am făcut testul de sarcină de la farmacie.  

    

Și tu voiai să duci sarcina mai departe?

Eu eram bucuroasă că eram însărcinată, dar știam că el nu vrea să aibă copilul. El zicea: „Lucia, suntem încă tineri. Avem timp”. Mai spunea și că: „Dacă vrei să ai copilul o să te părăsesc”. Un fel de șantaj, dar eu nu aveam pe cineva în care să am încredere. Nu aveam prietene, nu aveam pe nimeni. Numai pe el. Şi dacă mă părăsea…

Erai legată de el.

Da. Legată, dependentă financiar și îl iubeam la nebunie. Până la urmă m-a convins. I-a fost greu, destul de greu. Era tandru, ceea ce nu era niciodată, și făcea lucruri pe care înainte nu le-ar fi făcut: săruturi, gesturi de iubire frecvente…

Voia să te convingă să avortezi, bineînțeles.

Desigur. Da, exact. El spunea că nu are bani. Toată ziua se plângea că nu aveam posibilități financiare, iar când a aflat că eram însărcinată deja avea banii pregătiți pentru avort.

Știi cât a costat?

A plătit el. Cred că 240 de euro.

Și voi erați singuri? Numai tu și el? Nu mai era nimeni care să te ajute să poți păstra copilul?

Da, eram singură. Nu am găsit ajutor. El ținea legătura cu familia lui, eu nu.

Cum a fost avortul?

Eram foarte băută când am fost la avort…fiindcă nu voiam să-l fac. Mi-a fost foarte greu, într-adevăr… A doua zi mi-au făcut o ecografie, a urmat consultația la psihiatru, iar apoi ginecologul care a făcut avortul. Nu știu, parcă doctorului îi era frică. Îmi punea multe întrebări de genul: „De ce aţi venit la această clinică?” Părea că îi este frică să facă avortul. Cred că era argentinian. Nimeni nu mi-a oferit alternative la avort, nici nu mi-au spus prin ce o să trec după asta. Acum știu că aveam dreptul prin lege să cunosc repercusiunile și sechelele ce le puteam avea după avort, dar nu mi-au spus nimic din toate astea. De ce?

Ce fel de avort ți-au făcut? 

Mi-au făcut avort prin aspirație. Cu aspiratorul e ca și cum ți-ar smulge o bucată …Simți ca și cum ți se smulge o parte din corp. E groaznic!

Ai fost tristă sau ai avut ceea ce se numește depresie la „aniversarea” avortului, adică la un an după operație, sau în presupusa zi de naștere a copilului?

Începusem să beau alcool şi să fiu deprimată. Toate din cauza avortului. Când văd un copil de patru sau cinci ani îmi curg lacrimile. E vârsta pe care trebuia să o aibă copilul meu dacă ar fi trăit…Cu privire la aniversarea avortului și data nașterii copilului, sufăr foarte mult. Am avut o tentativă de sinucidere.

Ai avut nopți nedormite cu stări de nelinişte?

După avort am avut foarte multe stări de anxietate, da.

Și cum s-a terminat relația cu el?

Ulterior am rămas însărcinată, tocmai pentru remușcările care le aveam, crezând că voi putea repara greșeala. Deja între noi lucrurile mergeau foarte prost. Până la urmă ne-am despărțit.

Fiind însărcinată cu fetița visai că pierdeai sarcina sau ceva asemănător?

Visam că îmi luau fetița. În fiecare noapte visam că venea poliția și o luau pentru că nu eram vrednică de ea. Pe parcursul sarcinii am luat Valium. Când s-a născut fetița a avut ceva sindrom de dependenţă. Acum am nevoie de Orfidal ca să pot dormi.

În legătură cu doctorii, ce poți să ne spui?

Sunt îngrozită de doctori, uuuuf! După avort am fost incapabilă să merg la vreo consultaţie ginecologică cu un doctor bărbat. Până la urmă a trebuit să fie o femeie, o femeie!

Erai o persoană religioasă?

Nu, nu eram. Eram atee. Eram foarte „feministă” și vedeam numai din punctul de vedere al femeii. Un punct de vedere fals și imparțial. Acum, nu. Acum văd copilul.

Avortul pe care l-am făcut nu încerc să-l uit. E ceva care este acolo și mi-l asum. Nu vreau să îi iau din importanța pe care o are. E ca și cum cineva care ar face un omor ar sta patru ani în închisoare și, gata, totul este bine. Trebuie să merg înainte, dar asumându-mi că am făcut strâmb unele lucruri. Avortul este ceva foarte dăunător pentru femei.

Eu cred că am fost responsabilă de această greșeală, dar am avut o marjă de alegere foarte mică. Când văd acum lucrurile, cred că realmente nu am avut suficientă libertate ca să fac alegerea cea mai bună pentru mine. Nu era timp de pierdut și cu atâta presiune din partea prietenului…și lipsa de ajutor din partea doctorilor din clinicile de avort.… Când m-au văzut că am mers să avortez beată fiind, trebuiau să-și dea seama că eu chiar nu voiam să îl fac. Dar acei doctori mi-au omorât copilul și m-au făcut complice la ceva groaznic de care îmi pare foarte rău și rog pe toată lumea să nu le mai permitem să mai facă aşa ceva.

Avortul nu rezolvă nimic. Este o problema în plus, ca să nu mai vorbesc de faptul că au făcut o afacere din mine și sfârşitul copilului meu.

Traducere: Irina Gheţau

 Preluare de pe Știri pentru viață 

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

O mărturie peste care nu treci uşor / Şcoala de Duminică

de Ştefania Nadane

Auzim adesea fraze care încep cu „toţi“: toţi medicii iau şpagă, toate femeile sunt materialiste, toţi băieţii vor să trăiască înainte de căsătorie cu viitoarea soţie. Sunt false, bineînţeles. În categoria frazelor false care încep cu „toţi“ este una care se rosteşte mai puţin, dar este la fel de periculoasă prin minciuna pe care o promovează: „toţi doctorii ginecologi fac avorturi“.

Ei bine, sunt şi doctori ginecologi care nu fac sau au renunţat să mai facă avorturi. Sunt chiar mulţi. Însă ei sunt foarte puţin mediatizaţi, din două motive: fie pentru că presa nu le acordă atenţie, fie pentru că le este teamă să vorbească, deoarece mulţi dintre ei se confruntă cu presiuni din partea colegilor sau din partea familiei. Şi astfel se promovează în mentalitatea publică faptul că un ginecolog se ocupă de naşteri şi de avorturi. Cineva l-a întrebat odată pe doctorul Păscuţ, despre care voi scrie mai încolo: „De ce te-ai mai făcut ginecolog dacă nu faci avorturi?“ Dacă ar trăi marele medic al Antichităţii, Hipocrate, răspunsul său ar fi fost că între a fi doctor şi a face avorturi este o incompatibilitate. Vorbim în primul rând de ceea ce se cheamă „avort la cerere“, când nu există un risc pentru sănătatea mamei, care să o pună pe aceasta în faţa unei decizii dificile.

Medicii salvează vieţi. Medicii obstetricieni şi ginecologi sunt cei care veghează viaţa noastră în primele nouă luni ale existenţei şi ajută la trecerea din pântecele mamei în afară. Ca urmare, ei cunosc cel mai bine realitatea vieţii intrauterine.

Despre motivele care l-au convins să renunţe la această practică, doctorul Dan Păscuţ povesteşte: „Îmi aduc aminte că făceam un avort şi după aceea eram chemat la o naştere. A fost zguduitor să-mi dau seama de această dublă personalitate, de diferenţa între distrugerea unei vieţi şi asistarea unui copil care se naşte“.

Avortul curmă o viaţă, iar acest lucru îl face să fie o practică opusă acestei misiuni. În jurământul lui Hipocrate este scris: „Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu abortiv“. Mai este vreun dubiu că între specializarea de ginecologie şi avort nu există un semn de egalitate, conform părintelui medicinei?

Doctorul Dan Păscuţ a luat această decizie de a nu mai face avorturi în anul 1992. De atunci „n-ar mai face avorturi nici dacă l-ar băga cineva în puşcărie“, deoarece este absolut convins că în uter este o viaţă, iar prin avort se distruge această viaţă. Despre starea pe care o avea înainte să ia această decizie, el povesteşte: „Dintr-o-dată am început să mă simt exact ca un killer care este plătit să ucidă, şi atunci nu m-am mai putut suporta pe mine însumi. Aveam acelaşi sentiment ca şi când aş fi fost plătit să ucid. Măcar un adult are posibilitatea să se apere, în timp ce un copil nenăscut nu are nici o posibilitate“.

Pentru cel care îşi ascultă conştiinţa şi are inima deschisă către adevăr, lucrurile sunt foarte simple, am putea spune chiar evidente. Nici un argument nu poate rezista în faţa unei conştiinţe care vede clar că în pântecele mamei ia naştere o nouă viaţă, iar lui i se cere să o curme.

Meditând la trecut, dar şi la decizia din prezent, medicul Dan Păscuţ spune: „Dacă mama mea ar fi făcut avort, indiferent de stadiul embrionar la care eram, eu nu aş fi fost astăzi. Acum mă bucur de viaţă, de copiii mei, de familia mea, de oamenii pe care îi iubesc, pentru că mama mea mi-a dat viaţă“.

Cu toate că este medic, iar argumente ştiinţifice care să demonstreze realitatea vieţii uterine sunt din belşug, doctorul Dan Păscuţ nu apelează la nici unul dintre acestea, ci face apel la firesc, la bunul-simţ prezent în conştiinţa fiecărui om: „Cea mai simplă explicaţie pentru oricine e în stare să judece această chestiune este că fiecare dintre noi, dacă meditează asupra fiinţei lui, poate să spună aşa: «Domnule, dacă mama mea făcea avort, eu nu mă mai bucuram de viaţă.» Vreau să spun lucrul acesta şi îmi face plăcere să-l spun, pentru că mama mea acum nu mai este, dar ea a fost bolnavă de inimă, şi cu toate acestea nu a făcut avort. Îi mulţumesc pe această cale că mi-a oferit bucuria de a trăi“.

Dan Păscuţ este un profesionist respectabil: doctor în medicină, conferenţiar universitar şi şeful Clinicii II Obstetrică şi Ginecologie din Spitalul Clinic „Dr. Dumitru Popescu“ din Timişoara. În plus, a avut un dublu curaj: de a asculta de conştiinţă şi de a mărturisi public crezul său. Interviul din care am selectat cuvintele de mai sus se află pe site-ul rupetacerea.ro, un site dedicat celor care au trecut prin trauma avortului. Dar el nu este singurul care a avut acest dublu curaj. Mai sunt câţiva profesionişti renumiţi care au spus public că nu fac avorturi la cerere. Poate că ar fi mai mulţi, dacă s-ar simţi încurajaţi. Asta este datoria noastră, a celor care preţuim viaţa umană şi pe cei care o slujesc. Să îi încurajăm. Mulţumim, domnule doctor!

Sursă: Ziarul Lumina

O minune a Sfântului Dimitrie Basarabov

Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mi s-a dat peste cap din senin…

Într-o noapte am visat o mulţime de nou-născuţi care, parcă, înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine!

De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri care m-au dus până în pragul disperări. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie care a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu-şi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu… Eram pur şi simplu copleşit.

Mă consideram un om relativ credincios şi mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele sfântului cuvios Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt ce era de făcut şi unde am greşit de s-au abătut atâtea nenorociri pe capul meu. Când am ajuns în faţa moaştelor, nu m-am mai putut gândi la nimic… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul.

Vă rog să mă credeţi, în noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea aceasta pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi în schimbul acestor crime. Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că, dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile care se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, spunându-mi: Vei vedea ce se va întâmpla , pe măsură ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…

De a doua zi nu am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau la venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate însoţit de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună.

Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa cu greu, dar temeinic şi – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor. Am devenit credincios înţelegând, măcar în ceasul al treisprezecelea, că totul se plăteşte în viaţă. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?

Alexe I., medic specialist chirurg – obstetrică şi ginecologie, Bucureşti

Mărturii ale unor mame care au făcut avort, Piatra Neamţ, 2007

Sursă: Revista Cuvinte către tineri

*

Viaţa Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov

Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov