Efectele dăunătoare ale coabitării consensuale

foto: Katie Tegtmeyer /flickr

Coabitarea nu este o etapă sănătoasă către căsătorie şi, cu atât mai puţin, un înlocuitor al căsătoriei.

Patricia Lee June, 13 aprilie 2015, mertcatornet.com

Colegiul Pediatrilor din SUA a publicat recent o lucrare intitulată Coabitarea consensuală, care avertizează adolescenţii şi tinerii cu privire la efectele negative ale coabitării consensuale, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru copii, îndemnând părinţii să le vorbească copiilor despre faptul că nu trebuie să se mute împreună decât după căsătorie şi să insiste asupra beneficiilor pe care le aduce acest lucru.

În zilele noastre, numărul tinerilor care coabitează înainte de căsătorie îl depăşeşte pe al acelora care se căsătoresc, fără a locui anterior împreună. Cu toate acestea, cercetările în domeniu au arătat că locuitul împreună înainte de căsătorie (coabitarea consensuală) nu reprezintă o etapă de trecere către o căsătorie sănătoasă, ci, dimpotrivă, favorizează despărţirea cuplurilor sau divorţul, în cazul în care se ajunge la căsătorie. Printre efectele coabitării consensuale se numără scăderea gradului de satisfacţie conjugală şi creşterea nivelului de comunicare negativă. Cuplurile petrec mai puţin timp împreună. Comparativ cu bărbaţii căsătoriţi, bărbaţii angajaţi într-o relaţie de coabitare consensuală au tendinţa de a dedica mai mult timp preocupărilor personale.

La ora actuală, în cazul cuplurilor care optează pentru coabitarea consensuală, probabilitatea de a se căsători este mai mică decât acum 40 de ani. Dacă se exclud alţi factori care măresc riscul de divorţ, în cazul căsătoriilor precedate de coabitare consensuală probabilitatea de divorţ rămâne totuşi, cu 50% mai mare. (Anumite studii recente contestă acest lucru, dar acestea nu sunt fundamentate ştiinţific şi nu ţin cont de datele brute). De asemenea, în 27% din cazuri, relaţiile de coabitare consensuală se destramă în primii trei ani, fără a se ajunge la căsătorie.

Coabitarea consensuală este caracterizată de un nivel mai ridicat de violenţă a partenerilor. Femeile sunt expuse unui risc de nouă ori mai mare de a fi ucise de partenerul de viaţă, comparativ cu femeile căsătorite. Actele grave de violenţă sunt de patru ori mai des întâlnite în cazul cuplurilor care coabitează; actele de violenţă sunt cu aproape 50% mai frecvente în cazul cuplurilor care coabitează, dublându-se în cazul cuplurilor care se află într-o astfel de relaţie de mai mult de cinci ani.

În cazul bărbaţilor implicaţi într-o relaţie de coabitare consensuală pe o perioadă de 5-10 ani, care nu se încheie cu o căsătorie, procentul abuzului de alcool este mai mult decât dublu comparativ cu bărbaţii căsătoriţi; în cazul femeilor implicate într-o relaţie de coabitare consensuală care nu se încheie cu o căsătorie, procentul abuzului de alcool este de 4-7 ori mai mare comparativ cu femeile căsătorite.

Atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, rata infidelităţii, în anul precedent, este de peste trei ori mai mare faţă de cuplurile căsătorite. Din categoria persoanelor căsătorite, probabilitatea comiterii de infidelităţi, în cazul acelora implicate într-o relaţie de coabitare consensuală anterior căsătoriei, este cu 50% mai mare.

Sărăcia este mai frecventă în cazul femeilor angajate într-o relaţie de coabitare consensuală şi al copiilor acestora. Rata şomajului în cazul bărbaţilor este mai ridicată (15% faţă de 8%), iar în cazul celor angajaţi numărul de ore de muncă este mai mic. Comparativ cu femeile căsătorite, probabilitatea unui avort este de 10 ori mai mare în cazul femeilor angajate într-o relaţie de coabitare consensuală, rata mortalităţii şi a îmbolnăvirilor asociate cu avorturile fiind şi ea mai mare. Conform statisticilor, 89% din femeile care recurg la avort, au fost implicate într-o relaţie de coabitare consensuală; 40% dintre acestea au avut o astfel de relaţie cu trei sau mai mulţi bărbaţi. Avortul prezintă riscuri pentru viitorii copii, mai ales sub aspectul naşterii premature.

Copiii sunt expuşi unui risc mai mare de suferinţă

Copiii care supravieţuiesc suferă şi ei ca urmare a relaţiei de coabitare consensuală a părinţilor. Aceştia sunt expuşi unui risc mai ridicat de a pierde un părinte, ca urmare a divorţului sau separării, această situaţie putând surveni de mai multe ori. Copiii care se nasc în urma unei relaţii de coabitare consensuală sunt expuşi unui risc de peste patru ori mare de a suferi în urma despărţirii părinţilor înainte de împlinirea vârstei de trei ani (49%), comparativ cu cei care se nasc în urma căsătoriei (11%). (Acest risc este dublu în cazul afro-americanilor, triplu în cazul mexicano-americanilor şi de opt ori mai mare în cazul albilor). Un sfert dintre adolescentele implicate într-o relaţie de coabitare consensuală şi 19% din femeile aflate într-o astfel de relaţie rămân gravide într-un interval de şase luni. Dintre acestea, mai puţin de o cincime se căsătoresc într-un interval de şase luni (mai puţin de jumătate în cazul absolventelor de învăţământ superior).

Aproape o treime din cuplurile care se angajează într-o relaţie de coabitare consensuală au un copil dintr-o relaţie anterioară, aşa cum se întâmplă şi în cazul celor care se află într-o astfel de relaţie de cel puţin şase ani. Copiii care locuiesc cu un părinte şi cu partenerul de viaţă al acestuia sunt expuşi unui risc de 20 de ori mai mare de a fi abuzaţi sexual şi cu un risc de opt ori mai mare de a fi supuşi unor rele tratamente, comparativ cu copiii care locuiesc cu părinţii biologici, în cadrul familiilor căsătorite. Chiar şi în cazul cuplurilor care se căsătoresc, copiii provenind din relaţii anterioare sunt supuşi unui risc de opt ori mai mare de a fi victimele abuzurilor sexuale şi unui risc de trei ori mai mare de a fi neglijaţi. Fetele care locuiesc cu un părinte vitreg sunt expuse unui risc de 20 de ori mai mare de a suferi abuzuri sexuale şi unui risc de opt ori mai mare de a fi supuse unor rele tratamente comparativ cu copiii care locuiesc cu părinţii biologici, în cadrul familiilor căsătorite. Fetele care locuiesc cu un părinte vitreg sunt expuse unui risc de viol de 60 de ori mare decât cele care locuiesc cu părinţii biologici.

Femeile aflate în relaţii de coabitare consensuală suferă de depresie mai mult decât femeile căsătorite şi au receptivitate mai scăzută faţă de nevoile emoţionale ale copiilor. Copiii ale căror mame suferă de depresie prezintă un nivel mai ridicat al cortizolului, eliberat ca răspuns la stres (ceea ce poate reprezenta o explicaţie a hipertensiunii la vârsta adultă). Pentru copiii ale căror mame sunt necăsătorite, probabilitatea de a fi alăptaţi la sân scade la jumătate, ceea ce conduce la o creştere a ratei astmului, pneumoniei, infecţiilor auriculare şi intestinale, diabetului, obezităţii şi retardului intelectual.

În cazul copiilor cuplurilor căsătorite, probabilitatea de a locui cu ambii părinţi biologici la vârsta de 15 ani este mult mai mare decât în cazul copiilor cuplurilor angajate într-o relaţie de coabitare consensuală (62% faţă de 37%). Copiii din familiile monoparentale sunt supuşi unui risc dublu de suicid, abuz de alcool şi de droguri, comparativ cu copiii din familii biparentale, iar riscul de deces în urma unei adicţii este de trei ori mai mare în cazul fetelor şi de cinci ori mare în cazul băieţilor. Aceste riscuri se menţin şi în perioada adultă. Copiii ai căror părinţi se căsătoresc înainte de concepţia copilului prezintă un grad mai redus de agresivitate la vârsta de trei ani, comparativ cu copiii proveniţi din familii căsătorite în timpul sarcinii sau imediat după naşterea copilului, respectiv un grad mai scăzut de agresivitate decât copiii ai căror părinţi s-au căsătorit la mai mult de un an de la naşterea copilului. În cazul copiilor crescuţi de ambii părinţi biologici, probabilitatea de a comite o contravenţie sau o infracţiune este mai mică decât în cazul copiilor proveniţi din alte tipuri de relaţii familiale.

Copiii ai căror părinţi au fost implicaţi într-o relaţie de coabitare consensuală (înainte sau după naşterea acestora) sunt expuşi unui risc mai ridicat de sărăcie şi de obţinere de rezultate şcolare slabe, din clasa întâi şi până la facultate, consecinţele fiind un nivel mai scăzut de educaţie şi obţinerea de venituri mai mici, la vârsta adultă. În plus, aceştia se confruntă cu un risc mai mare de a suferi de pe urma neglijenţei în ceea ce priveşte asistenţa medicală, ca şi de pe urma unor afecţiuni cronice fizice şi psihice.

În cazul copiilor care locuiesc cu părinţii biologici sau adoptivi la vârsta de 14 ani, s-a observat un procent mai scăzut de sarcini în perioada adolescenţei; în cazul fetelor se manifestă o probabilitate mai mare de a se căsători decât a se angaja într-o relaţie de coabitare consensuală şi o probabilitate mai mică de a divorţa. Coabitarea consensuală măreşte riscul de despărţiri/divorţuri şi la nivelul copiilor, care tind să perpetueze acest ciclu.

Pe scurt, deşi coabitarea poate părea o etapă convenabilă către o căsătorie sănătoasă, în realitate aceasta agravează riscurile la care sunt supuşi atât partenerii, cât şi copiii existenţi şi viitori ai acestora şi chiar nepoţii. În cazul cuplurilor care coabitează probabilitatea de a se despărţi este mai mare, la fel şi probabilitatea de divorţ, în situaţia în care se căsătoresc. De asemenea, probabilitatea de a-şi înşela partenerul este mai mare decât în cazul cuplurilor căsătorite, la fel şi probabilitatea de manifestare a violenţei şi a abuzului de alcool.

Printre riscurile la care sunt expuşi copiii se numără: despărţirea părinţilor, părinţi vitregi, fraţi vitregi şi conflicte în familie cauzate de existenţa fraţilor vitregi; moarte provocată; deces/handicap cauzat de naşterea prematură; un număr mai mare de probleme comportamentale, anxietate, depresie, rezultate şcolare slabe, probleme de relaţionare socială; un număr mai mare de abuzuri şi de leziuni fizice.

Aceşti copii sunt, de asemenea, expuşi unui risc mai mare de abuz de substanţe toxice, alcool şi tutun; probleme mai grave de sănătate fizică şi psihică în copilărie şi la vârsta adultă, un număr mai mare de sinucideri şi de tentative de suicid, mai multe situaţii de îmbolnăvire cauzate de alcool şi de droguri; un risc mai mare de sărăcie; un risc mai mare de comitere de contravenţii şi infracţiuni.

În plus, există un grad mai ridicat de risc de viol, de activitate sexuală în adolescenţă, de sarcini premaritale (inclusiv riscuri de deces şi de naştere prematură pentru copii), de divorţ, consecinţele negative perpetuându-se până la a treia şi a patra generaţie.

Părinţii, pediatrii şi alţi practicieni din domeniul asistenţei medicale, profesorii, mass-media şi responsabilii cu elaborarea de planuri şi strategii trebuie să se implice în educaţia adolescenţilor cu privire la riscurile coabitării şi la beneficiile căsătoriei, care se întind pe întreaga viaţă, pentru întreaga familie şi pentru societate. Instituţia căsătoriei este unul dintre cele mai bune şi mai ieftine instrumente pe care le are la dispoziţie societatea în ceea ce priveşte sănătatea publică. Adolescenţii şi tinerii trebuie să fie încurajaţi să amâne relaţiile sexuale până la căsătorie, în beneficiul sănătăţii proprii, a copiilor lor, şi a societăţii, în ansamblu.

Patricia Lee June, MD, FCP este membră în cadrul consiliului Colegiului Pediatrilor din SUA.

Traducere: Aurora Conrad

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

O susţinătoare a avortului propune ca adolescenţii să convieţuiască cu partenerii sexuali în casa părinţilor / Sfaturi pentru părinţi (5)

Multe sfaturi se dau părinților despre cum să-și educe copiii, dar unele dintre ele sunt distrugătoare pentru copiii lor. Mai jos este un astfel de îndemn, a cărui eroare este legată de perspectiva despre viață a autoarei. Ce fel de sfat ar putea să dea cineva care promovează cultura morții?

WASHINGTON, D.C., August 22, 2013 (LifeSiteNews.com)

Într-un articol recent apărut în USA Today, editorialistul Amanda Marcotte (care scrie şi pentru blogul feminist radical Jezebel și blogul pro-avort RH Reality Check), reflectând asupra unui articol din New York Times și asupra luptei ce se dă la nivel legislativ privind educaţia sexuală, susține că părinții ar trebui să accepte și chiar să încurajeze comportamentul sexual al copiilor lor adolescenţi."  

 

"A vă lăsa copii adolescenţi să îşi petreacă nopţile acasă la dumneavoastră împreună cu prietenul sau prietena, sau chiar să le permiteţi să locuiască împreună, este un lucru bun ce îi va scuti de întâlnirile pe furiş”, a declarat ea.

Potrivit lui Marcotte, coabitarea adolescenţilor este o tendință în creștere. „Cum numărul tinerilor ce conviețuiesc este în creştere, părinții ar trebui să accepte acest lucru și să-şi educe copii în această direcţie", a scris ea.

Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), raportează că aproape 10% dintre fetele din SUA au trăit cu un prieten până la vârsta de 18 ani, iar până la vârsta de 20 de ani, deja numărul lor trece de un sfert.

În Olanda, 93% dintre părinţi ar permite copiilor lor adolescenţi să facă sex în casa părintească, declară Marcotte adăugând că: "Deși aceste schimbări ar putea crea un disconfort pentru unii părinţi, dovezile sugerează că este un lucru bun". Coabitarea adolescenţilor reduce numărul căsătoriilor timpurii și ratele de fertilitate, permiţându-le astfel tinerelor să se concentreze asupra carierei lor.

"Cercetătorii Wendy Manning și Jessica Cohen de la Bowling Green State University au descoperit că, pe măsură ce numărul coabitărilor între  adolescenţi a crescut, numărul căsătoriilor dintre adolescenţi a scăzut. Deși este adevărat că în urma unor astfel de concubinaje au apărut şi copii, a vă căsători în adolescență este încă cea mai sigură cale de a avea un copil de la o vârstă foarte fragedă", a scris ea.

Ca argument în favoarea opiniilor ei, aduce declaraţia apărută în tabloidul britanic The Sun în 2011, a actriţei Angelina Jolie, a cărei mamă i-a permis prietenului ei să se mute în casa lor pe când ea avea doar 14 ani.

"A fost cel mai inteligent lucru pe care mama mea l-a putut face, deoarece, în acest fel, nu am mai fost nevoiţi să ne întâlnim în parc", a declarat Jolie. "Am trăit ca un cuplu căsătorit timp de doi ani. Când am împlinit 16 ani, am vrut să devin liberă și să mă concentrez pe muncă".

Dar nu toată lumea este de acord că a-i lăsa pe adolescenţi să locuiască împreună este o soluție bună pentru furtuna hormonală a adolescenţilor.

Jim Denison, reporter la Christian Post, pune la îndoială concluziile lui Marcotte.

"M-am întrebat cât de folositoare a fost pentru Angelina Jolie aceasta coabitare timpurie", a declarat el. "Iată ce spune ea despre un episod din prima sa relație sexuală: “am scos cuţitele (n.n: avea o colecţie de cuţite) şi toată noaptea ne-am atacat unul pe altul. Şi acum am cicatricile de atunci.” Denison a adăugat că Jolie a continuat să aibă o relație nesănătoasă cu al doilea soț al ei, Billy Bob Thornton, mai mare cu aproape 20 de ani, urmată apoi de o relație lesbiană.

Ceea ce Marcotte nu ia însă în consideraţie este numărul mare de cercetări care demonstrează că activitatea sexuală extra-maritală și coabitarea duce nu la sănătate, bogăție și fericire, ci la rate tot mai mari de stres psihologic și de comportamente periculoase.

Un studiu finalizat recent la Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill, demonstrează că femeile care trăiesc în concubinaj sunt mai predispuse, în comparaţie cu cele căsătorite, la implicarea în relaţii sexuale simultane cu doi sau mai mulți bărbați și mult mai probabil să abuzeze de alcool și droguri.

Progresiștii pot continua să ofere asigurări despre avantajele coabitării și a altor forme de activitate sexuală non-maritală, dar autorii noului studiu nu pot ignora modul în care femeile, în majoritate covârșitoare necăsătorite, divorțate și în concubinaj, ce întrețin relații sexuale cu mai mulți parteneri contribuie la crearea unor "rețele sexuale interconectate, care duc la răspândirea în rândul populaţiei a SIDA și a altor boli cu transmitere sexuală."


Încurajarea părinților în a accepta relaţiile sexuale ale copiilor adolescenţi înainte de căsătorie a fost o temă recurentă a mișcării pro-avort.

Nu este de mirare faptul că Planned Parenthood, de asemenea, pledează deschis pentru relaţiile sexuale între adolescenţi. Din punctul lor de vedere, "Soluția ... este de a-i învăța pe tineri cum să experimenteze plăcerea sexuală în loc să le spunem să nu facă sex." Motivul lor este clar. Când adolescenţii sunt activi sexual, ei au nevoie să se bazeze pe serviciile Planned Parenthood, inclusiv de cele pentru avort. Este o abordare bolnavă și manipulatoare care, în esență, alimentează modelul de afaceri Planned Parenthood. Iar acesta este un motiv în plus să luptăm pentru a proteja viața nu doar a celor nenăscuţi, dar şi a tinerilor noștri.

De aceea este crucial să rămânem implicați în viața copiilor noștri și să nu ne fie frică să discutăm despre puritatea sexuală.

Indiferent de cât de "sănătos" și "responsabil" ar fi actul sexual, adevărul este că tinerii sunt supuşi riscului de boli cu transmitere sexuală, sarcini neplanificate, dar şi la repercusiuni emoționale. Nu este vorba despre a insufla un fals sentiment de teamă, aceste pericole sunt reale şi nu pot fi ignorate. Abstinenţa oferă singura alternativă cu adevărat sănătoasă.

Trebuie să fim sinceri, nu este ușor pentru adolescenţi să rămână abstinenţi. Atleta olimpică Lolo Jones a vorbit despre eforturile sale de a rămâne abstinentă: "E un cadou pe care vreau să îl ofer soțului meu. Dar vă rog să înțelegeți că această călătorie a fost grea... mai grea decât pregătirea pentru Jocurile Olimpice, mai grea decât absolvirea colegiului."

Prelucrare  după: profam.org, Lifenews şi LifeSiteNews

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com