"Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor" (Matei 18, 20)

"Toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt pătrunzătoare în suflet, dar cu deosebită simțire eu înțeleg cuvintele spuse de Mântuitorul: <<Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor >> (Matei 18, 20)."

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Părintele Arsenie nu te silea niciodată / Cuvinte despre bine şi rău

"Părintele Arsenie nu te silea niciodată să-i urmezi sfatul. Îți sugera ceva, în chip foarte delicat, și aștepta să iei o hotărâre. Avea o memorie remarcabilă. Își amintea tot ce-i spusese de-a lungul timpului fiecare, știa adresa fiecăruia. Dacă o vreme nu primea niciun semn de viață de la cineva, îi scria el însuși."

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Măreția omului / Cuvinte despre bine şi rău

"Când ești foarte aproape de un munte, vezi doar stâncile care-l alcătuiesc, nu-l cuprinzi în toată măreția lui. La fel e și cu oamenii."

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Orice lucru bun atrage și oameni răi

" - Se spune despre preoți că nu-s decât niște șarlatani, niște profitori! Cum se potrivește asta cu credința?

 

- Multe din câte se spun pe seama preoților sunt minciuni, răspunse Kamenev. Mai sunt și preoți răi, ce-i drept, dar nu mulți. Ce vrei? Orice lucru bun atrage și oameni răi care caută să se folosească de pe urma lui, să se îmbogățească, să parvină. Așa e peste tot, pe orice tărâm al omenescului. "

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Singura cale spre Dumnezeu este jertfa pentru ceilalți

"Singura cale spre Dumnezeu e săvârșirea binelui. Să te jertfești pentru alții, să nu ții seama deloc de tine."

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Facerea de bine și rugăciunea, acestea ne învață pe noi Iisus Hristos

"În afara Bisericii omul decade ușor, se dă pradă ispitelor, îndoielilor și tulburărilor în suflet. Biserica hrănește duhovnicește pe fiecare dintre cei veniți la ea.

Noi trăim înconjurați de feluriti oameni: răi, buni, credincioși și necredincioși. Ne întâlnim cu următori ai învățăturilor lumești și, neștiind aceasta, noi încercăm să le transmitem dintre ale noastre, dar de cele mai multe ori primim noi de la ei pagube, științe nefolositoare și informații vătămătoare. Astfel, credința noastră în Dumnezeu se înlocuiește cu gânduri străine și socotindu-ne pe noi creștini ortodocși, cu adevărat devenim slabi luminatori ai creștinismului.

Legătura permanentă cu Biserica ne ajută să ne luptăm cu răul înconjurător și reface în om duhul lui Hristos, duhul credinței.

Dacă omul se roagă de unul singur și nu trăiește după viața Bisericii, el se rătăcește și grijile multe ale veacului acesta îl vor duce tot mai departe și mai departe de la drumul credinței. Este un lucru vital de a fi permanent în Biserică, căci <<Unde sunt doi sau trei adunați întru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor>>. Să vă mărturisiti și să vă împărtășiți cu Sfinte Taine.

În mod figurat, rugăciunea făcută de unul singur se poate asemăna cu o lumânare aprinsă, dar rugându-se în Biserică sute de oameni rugători, luminile lumânărilor lor se unesc la un loc și atunci se aprinde un mare stâlp de lumină luminând pe toți care sunt în Biserică, iar rugăciunile noastre unite într-un mănunchi se înaltă în Casa Domnului - în Biserică - către Făcătorul. Și El ne aude și ne răspunde nouă.

Venind în Biserică, rugați-vă pentru prietenii dumneavoastră ca Domnul să-i ajute să trăiască, să păzească și să înmulțească credința. Rugați-vă pentru vrăjmași și pentru cei ce vă necăjesc ca să vă împăcati cu ei. Niciodată să nu uitați să vă rugați pentru cei adormiți, rugăciunea voastră ajută sufletele plecate din viață. Luați aminte că întotdeauna trebuie să ajutăm oamenilor.

Pe mormântul milostivului doctor Gaaza sunt sculptate următoarele cuvinte: <<Grăbiți-vă să faceți bine >>.

Da, da, grăbiți-vă! Acesta este adevărul Evangheliei. Facerea de bine și rugăciunea, acestea ne învață pe noi Iisus Hristos."

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Străduiți-vă să gândiți singuri

"Dar, cu toate că îl aveam acum printre noi pe părintele Arsenie care ne scosese din amorțire, noi tot parcă eram alții. Ne rugam, dar în rugăciune mai mult ceream ajutorul decât Îl slăveam pe Dumnezeu, ca înainte.

L-am întrebat odată pe părintele Arsenie de ce se întâmplă așa.

- Într-un fel este firesc, a spus el cu glas umbrit de tristețe. Oamenii au trecut prin prea multe greutăți, prea mari. Cât nu s-a făcut spre a se dezradacina credința din suflete! În asemenea împrejurări, cum să se mai gândească omul la altceva decât la supraviețuire și la înlăturarea piedicilor ce-i stau în cale! Priviți numai ce viață se duce astăzi: televizor, ziare, reviste, teatru și cinema! Toate acestea uniformizează gândirea, omul nu mai poate fi singur cu gândurile sale; nu mai poate simți că Dumnezeu e de față.

Mersul de astăzi al vieții, cu iuțeala-i năucitoare, îi constrânge pe oameni să joace cum se și cântă. Omul nu-i niciodată singur cu sine. Chiar de se află undeva într-un sanatoriu, sau stă acasă să se odihnească, tot e un anume ritm care i se impune, tot e un program pe care trebuie să-l urmeze. Totul se prescrie dinainte. Ești hrănit, informat, învățat ce-ți lipsește. Mulțimi uriașe sunt strânse laolaltă și totuși fiecare e despărțit de ceilalți prin lupta zilnică pentru viață. Chiar și credincioșii sunt atinși: ajung și ei să fie nepăsători, ajung și ei, pe nesimțite, mai aproape de "normă". Gândirea prestabilită îl împiedică pe om să ajungă la credință, iar pe credincios îl împiedică să-și păstreze credința. Dar, să nu uităm: Biserica lui Hristos va fi pururi vie, chiar și în împrejurări ca aceasta. Păstrați-vă credința, străduiți-vă să gândiți singuri, rugați-vă mai mult, citiți Scripturile, iar Dumnezeu vă va păstra și El pe voi. N-o să vă lase lipsiți de cugetare, precum mulțimea cea fără de chip, nedeslușită, rece a lumii."

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Moartea pentru o cauză nu este grea! / Bărbăţie duhovnicească

"Moartea pentru o cauză nu este grea! Înspăimântătoare este moartea pentru nimic, moartea fără rost, moartea zadarnică. Iar adevărata faptă eroică este să ajuți pe altul în împrejurări neomenesti, să dai o parte din codrul tău de pâine când tu însuți ești flămând, să împlinești o treabă în locul cuiva când tu însuți de-abia îți mai tragi sufletul. Am condus soldați la atac, mi-am salvat prieteni din foc, am fost și eu salvat de alții: știam în numele a ce sunt săvârșite aceste fapte. În lagăr însă, ce nume poartă acestea? Podvig, faptă eroică a dragostei! " (scrisă după cuvintele lui Andreienkov în 1966)

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste,Editura Egumeniţa

Observația duhovnicească nu e nici profeție, nici clarviziune

"- Părinte Arsenie! Noi, fiii dumitale duhovnicești, vorbim între noi adesea despre faptul că părinții duhovnicești au de multe ori darul profeției și al citirii gândurilor. Nu mi-o lua în nume de rău, dar noi credem că și dumneata ai acest dar!

Părintele Arsenie mi-a curmat vorba spunându-mi tăios:

-Ajunge! Nu știi ce înseamnă adevărata profeție, nici adevărata vedere cu duhul. E firesc ca preotul care are mereu de-a face cu oamenii și le cunoaște durerile, greutățile, bucuriile, să înțeleagă sufletul omenesc. Dacă își iubește sincer fiii, dacă își aduce aminte tot ce știe despre ei, de la sine începe să priceapă orice mișcare a sufletului lor, pentru că vine în atingere nemijlocita cu ei. Iată, bunăoară, o mamă, pentru că vede tot timpul ce face și cum se poartă copilașul ei, și pentru că îl iubește, îi poate ghici gândurile și faptele. La fel și un preot, văzând întreg omul care vine la el, o poate și el lua înaintea vorbelor, ghicind ce vrea să spună. Așa ceva nu e nici profeție, nici clarviziune: nu e decât observație duhovnicească, proprie multora. Adevărata profeție și citire a gândurilor o dăruiește Dumnezeu unor aleși, cum a fost bunăoară părintele de Kronstadt, nicidecum unui păcătos ca mine."

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Era datoria lui să-i oprească de la cădere pe fii duhovnicești

"Părintele Arsenie era zdrobit. Katia! Katia Kravtova! Unul din oamenii pe care-i simțise cel mai aproape! Avea o inimă de aur, era gata să sară în ajutorul oricui, era iubitoare de rugăciune, de biserică... Știa totul despre comunitatea lor. Cum de ajunsese ea informatoare, vânzătoare? Katia, căreia toți îi spuneau "Katia cea albă", ca s-o deosebească de alte Katii. Frumoasa, isteața Katia... 

Și diaconul Kamuskin, ucenicul său, împreună slujitor cu el la toate slujbele! Și Lidia Guskova, și Zina Poluskina, credincioasele sale fiice duhovnicești! Ce se întâmplase? Nu era oare chiar el, duhovnicul, de vină?

Reconstituind spovedaniile lor, discuțiile avute cu ei, părintele Arsenie încerca să-și dea seama unde greșise el însuși. Pentru că, desigur, el, ieromonahul Arsenie, ar fi trebuit să știe ce se întâmplă, ar fi fost de datoria lui să-i oprească de la cădere. Așa gândea părintele Arsenie. Căzu în genunchi. "

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

A fi preot înseamnă să te încrezi numai în voia lui Dumnezeu și să te dăruiești cu totul celorlalți

"Câteodată, spuse, sunt îndoit în mine însumi: preotul și omul merg fiecare pe alt drum, și asta nu-i bine. Iată acum, bunăoară: una îmi poruncește datoria de preot și alta simțământul omenesc. E grea calea fiecăruia și cu multe fețe. Nu-i ușor să te înțelegi pe tine însuți, să-ți măsori puterile, să te vezi de ce ești în stare și de ce nu. Iar eu, ca duhovnic, trebuie să cântăresc bine lucrurile, să văd ce poate și ce nu poate omul și să-i arăt la vremea potrivită ce-i bine să facă. O singură greșeală a duhovnicului poate pierde pe cineva. Raționamentele și încrederea în judecata proprie sunt păgubitoare pentru duhovnic. Nu sunt îngăduite! Duhovnicul trebuie să se încreadă numai în voia lui Dumnezeu, pe care o află numai și numai prin rugăciune.

Iată, am primit o scrisoare de la un om foarte bun, cu o viață bogată și frumoasă, plină de lupte câștigate cu sine însuși. Acum mă roagă să-i dau blagoslovenie să se facă preot! Dar este greu să fii preot, a fost greu întotdeauna și cu atât mai mult în zilele noastre! Cred unii că a fi preot înseamnă doar să slujești în biserică, dar nu-i așa. Viața unui preot este atotcuprinzătoare și foarte grea. Trebuie să uiți de tine, să te dăruiești cu totul celorlalți. Iei asupra ta sufletele a sute de oameni. Nu oricine are tăria să ducă această viață. Unii zic că-i ușor. E ușor, într-adevăr, dacă nu te jertfești pentru alții, dar e foarte greu, dacă faci acest lucru. Cât mă doare să-i scriu omului să nu se facă preot! Dar nu-i pentru el. O să facă mai mult bine în jur dacă n-are să fie preot. Însă ceilalți, văzând ce fel de om este, trag de el să fie.

Părintele Arsenie își întoarse ochii de la mine și uitându-se la icoane, spuse:

- Cred, Doamne, că ai să-l ajuți pe acest om. Cred!"

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Religia nu trebuie sa fie anacronica

"Uitându-se la biblioteca părintelui Arsenie, episcopul a spus:

- Credinciosul nu are nevoie decât de Sfânta Scriptura și de scrierile Sfinților Părinți. Restul e de prisos.

 

Părintele Arsenie a rămas tăcut câteva clipe apoi a răspuns:

- Aveți dreptate, Preasfintia voastră, aceste cărți cuprind esențialul. Însă altfel se dezvolta omul acum, față de veacul al patrulea. Orizontul cunoașterii e mai larg, știința lămurește lucruri de neînțeles pe atunci. Un preot astăzi trebuie să înțeleagă teoria relativității, descoperirile din medicină, din biologie, și mai ales filozofia modernă, pentru că vin la el nu numai muncitori, ci și studenți, și fiecare cere răspunsuri la întrebările pe care le pune. Religia nu trebuie să le para acestora anacronica, nu trebuie să primească un răspuns pe jumătate! "

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa

 

Ascultarea

Doi ani am trăit în Mănăstirea Pustiul Optinei sub povățuirea Staretilor Nectarie și Anatolie. De ce doi stareți? Pe mulți acest lucru îi nedumirea. Probabil după înțelepciunea Staretilor mei asta intra în sistemul meu de formare duhovnicească.

Se întâmpla că veneam la Părintele Nectarie, dar la el întotdeauna trebuia să aștept mult. Îl întrebam când ajungeam, dar el îmi răspundea: "Du-te la Părintele Anatolie, el îți va răspunde." Mă duceam la Părintele Anatolie și el îmi răspundea: "Du-te și întreabă pe părintele Nectarie." La început mă pierdeam cu firea, mă supăram și ajungeam chiar până la lacrimi, dar pe urmă am priceput: "Înseamnă că așa trebuie."

Această formare duhovnicească primită de la Sfinții mei Stareți a fost tocmai pregătirea mea pentru viitorul trasat de Dumnezeu, căci cu binecuvântarea părintelui Nectarie și a părintelui Anatolie am fost trimis să slujesc ca ieromonah "în lume", la biserica de enorie.

În mănăstire, aflându-te sub ascultare la un Stareț, nu trebuie să ai voie personală, ci trebuie să faci cum îți spune starețul, neluând în cercetare rațională ceea ce îți spune să faci, dacă îți place sau nu îți place. Primind fără rezerve voia starețului, ascultătorul se desăvârșește, se izbăvește de gânduri și de păcate.

Astfel de ascultător trăiește direct după voia lui Dumnezeu. Starețul, având harul lui Dumnezeu, știe sufletul ucenicului și ce anume îi este necesar pentru a ajunge la desăvârșire.

Cercul de relații în mănăstire este mic. Tot timpul unii și aceiași oameni și călugări, pe care în fiecare zi îi vezi, aceleași lucrări mănăstirești, rugăciunea neîncetată în biserică și la lucru, minimum de conversații și îndrumările bătrânilor (Staretilor).

În relațiile reciproce cu cei ce ne înconjoară în mănăstire, ascultători și călugări, supunerea și smerenia nu erau întotdeauna senine. Câteodată erau atât de grele încât ți se strângea sufletul de durere. Acestea erau ispite îngăduite de Dumnezeu.

Venind la Stareț, zdrobit și asuprit, doream să-i povestesc totul, dar el știa deja. Da, știa totul. După caracterul atitudinii tale, față de ceea ce s-a petrecut, determina nivelul tău de cădere sau de desăvârșire duhovnicească. Te învăța apoi a primi întâmplarea cu rugăciune, ca pe voia lui Dumnezeu.

Comentariile tale, necinstirile primite, supărările tale, nu se iau în considerare. Se iau în considerare în fața lui Dumnezeu doar smerenia și înțelepciunea duhovnicească. Celui neînțelept și nedesăvârșit duhovnicește, cele întâmplate cu el, ca urmare a păcătoseniei tale, le vede ca nedreptate.

În mănăstire Starețul este părintele tău învățător, îndrumător întru toate. Voie personală pentru tine nu este, ai doar deplina lepădare de deșertăciunile tale. 

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt înlagărele comuniste, Editura Egumeniţa

Când m-am născut, mama a făcut o făgăduință înaintea lui Dumnezeu

„Am trăit o viață lungă, din care mai mult de jumătate din ea am fost înconjurat de oameni purtători de lumină și bucurie duhovnicească.

Prima a fost mama mea, Maria Alexandrovna, om înzestrat, inteligent, pătruns de o adâncă credință în Dumnezeu. Conștientă că sunt trup și suflet ea s-a purtat față de mine în două feluri; ca și către un fiu adevărat și ca și către o creatură cuvântătoare a lui Dumnezeu, obligată să mă educe în adânca credință a Creatorului.

Ea se socotea pe sine cu totul responsabiă în fața lui Dumnezeu, căci El i-a încredințat un suflet omenesc.

Eu am fost al treilea copil în familie. Fratele meu a murit când avea doi ani, iar sora mea a murit când avea patru ani.

Când m-am născut, mama a făcut o făgăduință înaintea lui Dumnezeu, că va depune în mine credință, sinceritate și dragoste către oameni. Și așa, cu adevărat, m-a educat mama.” 

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt înlagărele comuniste, Editura Egumeniţa