În loc de rugăciune - de Demostene Andronescu

Foto: Lukasz Nazarko (OrthPhoto)

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,

Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,

Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină

Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela de gând.

Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ţi oferi

Să-ţi stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara

Şi de puţinul suflet ce îl păstram ca sara

Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,

Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi mi-e goală,

Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală

Şi pe un ramur veşted un singur fruct amar.

De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,

Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,

Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce

Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târî prea jos.

Zadarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,

Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină

Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.

Unde-s nebunii? de Demostene Andronescu

 

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?

E, Doamne, lumea plină de cuminţi,

E plin pământul de martiri şi sfinţi

Atinşi de filoxera-nțelepciunii.

 

Tăcuta-i gloata de-nțelepți ca sfinxul

În faţa lumii şi-a nemărginirii

Şi-ascultător de rânduiala firii,

Cu un plăvan în jug trudeşte insul.

 

Scâncesc cuminții-n chingile durerii

Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,

Lângă neveste mor de bătrâneţe,

Necutezând să tragă spada vrerii.

 

Boleşte omenirea ca o juncă

Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;

S-a-mpotmolit istoria şi plânge,

Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

 

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne

Cu bâta de la spate, ca pe-o vită,

Acestui veac să-i pună dinamită

Şi evu-nțelepciunii să-l dărâme.

 

O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijotii?

E lumea plină de-alde Sancho Panza

Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,

Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

 

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii

Să tragă spada şi să taie nodul?

Tânjeşte după glorie norodul

Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

 

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,

S-o răvăşească şi să o răstoarne,

Ca un berbec să ia pamîntu-n coarne

Şi-acestui veac să-i surpe temelia!

 

Sursă: Poezie creștină

„Îndoială" de Demostene Andronescu

(lui V. Voiculescu)

Mai este, Doamne, până-n cer? Mai este

Pân-să mă faci părtaș luminii Tale?

Sau poate tot n-a fost decât poveste

Și-am colbăit degeaba-atâta cale.

De-atâta vreme urc târâș, pe coate

Și-am smuls în cățărare-atâți luceferi

Că de-o mai ține mult urcușul, poate

Doar cei prea-nalți să mai ramână teferi.

Și-am risipit atâta suflet, Tată,

În râvna mea neasemuit de mare

Ca de-o mai fi s-ajung în cer vreodată

N-o să mai am ce-Ți pune la picioare.

L-am dat tribut la fiecare vamă,

L-am așternut pe fiecare treaptă,

Și-l risipesc-ntruna, dar mi-e teamă

Că la sosire nimeni nu m-așteaptă…

Târâș, pe brânci, cu sufletul la gură,

Urc muntele cu-nchipuite creste;

Din tot ce-am fost mai sunt o picatură…

Mai este, Doamne, până-n pisc, mai este?!

Sursă: Poezie Creştină

„Îmi plânge sufletul ca un copil" de Demostene Andronescu

Îmi plânge sufletul ca un copil.

Zvârlindu-și floarea de pe ramuri ciunge,

Și-ngenunchiat, cu el alături, plânge

Și-un înger trist din ceata lui Gavril.

O, suflet, suflet păcătos și șui,

Lunatic suflet spune ce te doare

De-ți risipești abia deschisa-ţi floare

Petală cu petală vântului?!

Ce patimi crâncene, ce dor stufos

Te bântuiesc de freamăți ca pădurea?

Ce boală cruntă mușcă ca securea

Din trunchiu-ți desfrunzit și noduros?

Ți-e dor de cer, de pământesc ți-e dor?

Vrei sfânt să treci prin viață, vrei lumește?

Hai, suflete nemângâiat, vorbește

Și te-oi aprinde asemeni stelelor!

Ți-aș da să taci luceferi verzi, ți-aș da

Argint din lună, aur greu din soare

Și scuturând pe tine stog de floare

Ca pe-o pădure te-aș înmiresma.

Ți-aș face din luceferi jucării

Și te-as căra în cârcă până-n stele,

Să le culegi ori să te joci prin ele

De-a v-ați ascunsălea cu îngeri vii.

De vorbă cu sufletul meu

Demostene Andronescu

O! suflete al meu de ce ţi-ascunzi,

Plângând cu hohote, în palme faţa?

Hai, şterge-ţi ochii-albaştri şi povaţa

Ca pe un psalm ascultă-mi-o. M-auzi?

De-atâţia ani, de-atâtea veşnicii

Noi n-am mai stat de vorbă pe-ndelete

Şi nu te-am mai văzut zâmbind, băiete

De mult, de mult, de când eram copii.

Mereu înfrânt tu freamăţi ca un pom

Pe care vântu-l biciuie şi-l pradă,

Te risipeşti prin spini, te-aduni grămadă

Şi plângi, sărmane, plângi şi treaz şi-n somn.

Te potoleşte, pentru Dumnezeu!

Ce-atâta bocet, doar nu eşti muiere,

Te înţeleg, eşti munte de durere

Dar nu uita, durerea nu-i un rău.

Şi-apoi nu eşti tu singurul sub cer

Din care răul cu-ndârjire muşcă,

Atâtora li-s zilele biciuşcă

Şi pentru-atâţia viaţa e piper!

E-atâta jale-n lume-atâta plâns,

Atâta dor, atâta suferinţă!

Sărmanul ins chircit în neputinţă

Ameninţă spre cer cu pumnul strâns.

Şi-n loc să-şi facă din durere pod

Peste mocirla vieţii-n sus spre slavă,

El, sângerând din răni adânci, otravă

Nici nu-nfloreşte, nici nu leagă rod.

Sărmana gloată, în genunchi mereu,

Se bălăceşte-n mlaştina-ndoielii,

Nepricepând că scrânciobul durerii

Te-aruncă-n braţele lui Dumnezeu.

Şi-n fiecare clipă câte-o stea

Se stinge-n locul ei precum o pipă

Şi trebuie ca-n fiecare clipă

Altcineva să moară pentru ea.

O! suflete al meu, fii tu ulcior,

Fii amforă durerii, veşnic plină

Şi, sângerând celor din jur lumină,

Învaţă blând să mori în locul lor.

Pricepe că cu fiecare spin

Ce dureros în carne ţi se-mplântă,

Pe un obraz o lacrimă se-avântă

Şi-n lume-i o durere mai puţin.

Cu fiecare suferinţă-a ta

O suferinţă undeva se stinge,

Cu fiecare picur roş de sânge

Se-nchide-o rană şi s-aprinde-o stea.

Şi-n fiecare limpede apus,

Cu fiecare-ngenunchere-n tină

Ţi-agoniseşti departe-n cer lumină

Şi-n cartea veşniciei-nscrii un plus.

Conferinţa "Mircea Vulcănescu, chip de mărturisitor creştin"

“Mircea Vulcănescu întrupează chipul de mărturisitor creştin, nu doar în sensul de martir care îşi dă viaţa, ci un om care mărturiseşte prin toată viaţa lui vocaţia de creştin. Pe Mircea Vulcănescu îl interesa tot. Era bun oriunde l-ai fi pus. Însă toate cele din viaţa lui se integrau vieţii spirituale, nimic nu era haotic sau întâmplător, ci toate erau integrate vieţii lui de creştin”

Pr. Gheorghe Holbea

La Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” din Bucureşti a avut loc joi, 18 octombrie 2012, conferinţa “Mircea Vulcănescu, chip de mărturisitor creştin”. Manifestarea s-a desfăşurat în Amfiteatrul “Părintele Dumitru Stăniloae” şi a reunit personalităţi din lumea culturală şi bisericească, persoane care l-au cunoscut pe Mircea Vulcănescu, care au vorbit despre credinţa lui şi sistemul de valori după care s-a condus.

De la pupitrul amfiteatrului au vorbit Măriuca Vulcănescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi părintele Gheorghe Holbea, prodecan al Facultăţii de Teologie şi organizator al evenimentului. Comemorarea lui Mircea Vulcănescu a fost îmbogăţită de actorii Laura Vasiliu, Cerasela Constantin, Ana Calciu, Ştefan Ruxandra, care au interpretat publicului pasaje din opera lui.

Filosof, sociolog, economist, profesor de etică, Mircea Vulcănescu s-a născut la 3 martie 1904 şi a murit la 48 de ani la Aiud, la 28 octombrie 1952. A făcut parte din elita culturală a României, a ocupat mai multe funcţii de stat în timpul guvernării Antonescu, s-a remarcat ca un bun vorbitor şi propovăduitor al valorilor tradiţionale româneşti creştine şi al spiritualităţii ortodoxe. A fost închis după venirea comuniştilor la putere, catalogat ca duşman al poporului şi condamnat la 8 ani de temniţă grea. A murit în temuta temniţă a Aiudului, fiind supus la un regim de exterminare fizică şi psihică. Ultimele sale cuvinte au fost “Să nu ne răzbunaţi!”.

Conferința se poate descărca de aici.
 

*

Convorbiri despre Mircea Vulcănescu - Interviu video cu doamna Măriuca Vulcănescu

Surse: Basilica, Război întru Cuvânt

Dacă doriţi să transcrieţi parţial conferinţa, vă rugăm să ne scrieţi la adresa: blog.stefania1@gmail.com.

Conferinţă - „Mircea Vulcănescu, chip de mărturisitor creştin”

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti organizează joi, 18 octombrie, de la ora 18.00, în Amfiteatrul Dumitru Stăniloae, conferinţa „Mircea Vulcănescu, chip de mărturisitor creştin”.

Conferenţiari: Măriuca Vulcănescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor, Pr. Gheorghe Holbea.

Recită actorii: Laura Vasiliu, Cerasela Constantin, Ana Calciu, Ştefan Ruxandra

Organizator: Pr. Lect. Dr. Gheorghe Holbea – prodecan al Facultăţii de Teologie.