Învăţături despre bine şi rău, despre virtuţi şi patimi - Sfântul Nicolae Velimirovici, despre ură şi iubire

Ia seama la ce urăşti şi la ce iubeşti! Atunci când lupţi pentru credinţă, iubeşte din toată inima, căci ea ţi-a fost dată de Cel ce te iubeşte.

Credinţa este darul iubirii, este credinţa ta, frate sârb, adevărata credinţă ortodoxă. Iubindu-ţi credinţa, Îl iubeşti pe Dătătorul ei.

Iubirea de sine întunecă mintea şi stinge candela credinţei. Atunci când lupţi împotriva iubirii de sine, urăşte această patimă din toată inima ta.

Necredinţa pustieşte sufletul, smulgând dintr-însul sămânţa cea dumnezeiască. Necredinţa este moartea ce te înghite de viu, este mai cumplită decât orice moarte. Atunci când lupţi împotriva necrediţei, urăşte-o din tot sufletul tău, dar nu-l urî pe cel ce s-a îmbolnăvit de lepra necredinţei.

Dacă nu-ţi urăşti boul care s-a îmbolnăvit de ciumă şi nu-ţi urăşti oaia bolnavă, atunci cum ai putea urî un om, pe fratele tău, atunci când el s-a îmbolnăvit de lepra necredinţei? Povara necredinţei este îndeajuns de grea pentru el. Nu mai arunca şi povara urii tale în capul fratelui tău!

Erezia este credinţa strâmbată, ştirbită şi împuţinată, asemenea unui copac strâmbat de furtună şi lovit de grindină. Când lupţi cu eretecii, urăşte rătăcirea lor de la credinţă, ce ia chipul ereziei, şi stârpeşte-o din tot sufletul tău, dar nu urî omul cel cu credinţa strâmbată şi stricată.

Dacă nu urăşti un copac lovit şi zdrobit de grindină, cum ai putea urî un om, pe fratele tău, ce are credinţa strâmbată şi sufletul schilodit?

Puţinătatea credinţei este credinţa fără de roade. Atunci când lupţi împotriva celor slabi în credinţă, urăşte din tot sufletul puţinătatea credinţei, dar nu-l urî pe om, pe fratele tău, pentru că el este cel bolnav şi el este cel ce pătimeşte.

Dacă nu urăşti grâul atunci când el este înalt şi copt, dar lipsit de spice şi de grâne, ci mai lesne te îngrijeşti cum ai putea să-l faci să rodească, cum ai putea urî un om, pe fratele tău, căzut în năpasta de a avea o credinţă fără de roade şi de a avea candela credinţei plină de untdelem dar lipsită de lumină?

Dumnezeu îţi va ajuta şi astfel vei ieşi biruitor. Dumnezeu te va binecuvânta, frate sârb, şi aşa îţi vei păzi credinţa, comoara ta cea mai de preţ.

Păzindu-ţi credinţă, îţi păzeşti sufletul. În felul acesta îţi vei lua lesne rămas bun de la lumea aceasta şi lesne vei intra în viaţa cea veşnică pe care Făcătorul a făgăduit-o binecuvântaţilor Săi.

Sursă: Sfinţii Arhangheli

Duminica Tuturor Sfinţilor

DUMINICA I DUPĂ RUSALII 

EVANGHELIA DUPĂ MATEI

CAPITOLUL 10

32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

34. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.

35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

EVANGHELIA DUPĂ MATEI

CAPITOLUL 19

27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?

28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.

30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

Întrucât sfinţenia este văzută ca fiind desăvârşirea omului, Biserica cinsteşte pe sfinţi ca fiind icoane ale lucrării Duhului Sfânt în oameni, dascălii cei mai siguri şi prietenii cei mai apropiaţi ai oamenilor, pentru că sunt prietenii cei mai apropiaţi ai lui Hristos Dumnezeu-Omul.

Astăzi, în faţa tentaţiei de secularizare, sfinţii ne învaţă că, dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita şi dimensiunea sacră a vieţii umane. În faţa tentaţiei de a domina asupra altora, sfinţii ne învaţă să descoperim forţa spirituală de a dărui altora şi de a ne dărui lui Hristos. În faţa tentaţiei de a ne afirma în iubire de sine, sfinţii ne învaţă să găsim bucuria în frumuseţea dobândirii iubirii smerite a lui Hristos pentru toţi oamenii, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Citeşte mai mult...

Sfinţenia este firea omului, cea pe care trebuie să o dobândim în această vremelnicie şi nu este pentru om nimica deosebit, în sensul că se deosebeşte de vremelnicie, de viaţă biologică, sfinţenia este firea care veşniceşte în Dumnezeu, deci este firea omului. Şi fie în căsătorie, fie în monahism, fie dacă sunt alte căi, tot sfinţenia este ce cauta el. Dar noi am făcut din sfinţenie un şablon şi am făcut un chip mincinos, am pus pe sfinţi pe un piedestal cât se poate de înalt şi îndepărtat de noi şi ne uităm la ei cu binoclul pe partea greşită ca să fie încă mai departe, şi atuncea ne mirăm cum de nu ajungem acolo. 
Părintele Rafail Noica - Război întru Cuvânt .

IPS Bartolomeu Anania - Predică la Duminica Tuturor Sfinţilor.

Surse icoane: 
http://allsaintsminotrebuildaftertheflood.files.wordpress.com/2011/11/all_saints011.jpg
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Icon_second_coming.jpg