Facem mai multe fotografii, dar avem mai puţine amintiri

deTamara Rajakariar

Aţi observat vreodată cât de des ne scoatem telefoanele ca să facem o fotografie?

Hei, ne-am îmbrăcat cu aceeași culoare azi - foto. Mâncarea mea într-adevăr arată delicios - foto. Îmi place modul în care arată frunza pe trotuar - foto. Mai e cineva care simte că totul devine un pic arbitrar ?

Conform cercetărilor recente din SUA, publicate în revista Psychological Science, această obsesie modernă de a imortaliza fiecare lucru într-o fotografie, de fapt afectează capacitatea noastră de a ne aminti toate aceste evenimente - pentru că, în loc să ne concentrăm asupra momentului în cauză, suntem ocupați să facem poze. Este aproape ca și cum ne-am baza pe aparatul de fotografiat ca să-și amintească în locul nostru.

Am experimentat personal acest lucru. Un moment de care îmi aduc cu siguranţă aminte, s-a petrecut în urmă cu câțiva ani. Îmi amintesc cum prietenul meu începuse să mă deranjeze din ce în ce mai mult pentru că, în loc să se bucure de spectacol, stătea să fotografieze și să facă filme video avându-ne ca subiect pe noi într-un moment de bucurie. Și pentru ce? La urma urmei, nu cred să ne fi uitat vreodată din nou pe acele fotografii. Dacă stai şi te gândești bine, noi imortalizam toate aceste momente ca să le putem pune pe site-urile sociale de pe internet și astfel să ne acaparăm într-un fel meritul din partea adepţilor noştri (care, oricum, de multe ori nu fac parte din viața noastră). Trist, dar adevărat - și ,făcând astfel, , pierdem ocazia de a ne bucura într-adevăr de viața reală !

Un alt lucru cu privire la fotografii este că valoarea lor se pierde. E ceva magic în vechile fotografii și cred că este aşa deoarece erau atât de puține și rare. Sunt prea multe fotografii în zilele noastre și le înlocuim prea repede cu altele noi, că nici nu mai avem timp să le apreciem. Și în loc să imortalizăm un eveniment special, cum ar fi o nuntă sau zi de naștere, facem poze în orice moment și tot timpul – „de-abia trezit”, „dând de mâncare câinelui” , „eu în oglindă,aşa,fără niciun motiv”.

În definitiv, nu este nimic rău în a face o fotografie sau să doreşti să împărtăşeşti ceva interesant cu alții. Dar, dacă vă gândiţi mai bine la asta, dependenţa culturii noastre de a face fotografii e un pic cam exagerată. Ne distrage de la a lua parte pe deplin la ceea ce facem şi devine oarecum ridicolă. Ce credeţi? Este aceasta o tendință sănătoasa sau bolnavă?

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Dacia Anamaria Velicu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

O coincidenţă uimitoare salvează un bebeluş de la avort în Indianapolis

 

de David Bereit, Coordonator Naţional, 40 de Zile pentru Viaţă (40DaysForLife)

9 martie 2010  – Ştiu că vechea zicala „Căile Domnului sunt de nepătruns” vă este familiară. Vă rog să staţi jos şi să citiţi această poveste până la capăt. Dumnezeul nostru, al tainelor de nepătruns, de data aceasta s-a întrecut pe Sine! O tânără din Indianapolis, statul Indiana, pe care o vom numi Erin, s-a trezit, şi-a trimis copiii la şcoală, şi-a lăsat copiii preşcolari la o prietenă şi şi-a dat seama că întârziase la ora de vizită pe care o avea...la Planned Parenthood...pentru avort.

Aşa că Erin a pus mâna pe telefon şi a sunat, ca să vadă dacă mai poate să fie primită. Ea credea că suna la Planned Parenthood. În graba ei, a format numărul greşit.

În loc de Planned Parenthood, ea a dat peste Iosif, care răspundea la telefonul celular folosit de...sunteţi gata să auziţi una ca asta?...organizaţia 40 de Zile pentru Viaţă din Indianapolis!

Iosif a respirat adânc şi a încercat să fie cât se poate de calm. El a notat numele şi numărul de telefon al lui Erin şi a spus simplu că un consilier o va suna.

Aşa că, Elizabeta, consiliera, a sunat-o pe Erin. Elisabeta s-a rugat de ea să nu-i închidă telefonul şi, apoi, i-a explicat că harul lui Dumnezeu intervenise în această situaţie cu „numărul greşit“.

Ce o făcuse pe Erin să ajungă la centrul de avorturi? Simplu spus – disperarea.

Ea are patru copii, tatăl lor este în închisoare, ea şi-a pierdut serviciul, este pe punctul să i se taie curentul electric şi nu are bani suficienţi să plătească chiria.

Apoi, Erin a sosit la Planned Parenthood cu mătuşa ei. Mătuşa le-a spus consilierilor că ea se opune avortului, dar mama lui Erin şi sora ei au insistat că aceasta este cea mai bună soluţie - avortul. Ele spun că Erin nu este în stare să se descurce cu încă un copil.

Între timp, Elisabeta a răspândit ştirea despre situaţia lui Erin. Un voluntar s-a oferit să-i plătească factura de elctricitate. Alţi zece şi-au adunat banii lichizi ca să-i plătească chiria.

Eileen din Indianapolis a spus că un grup local lucrează acum cu Erin pentru a o ajuta să-şi găsească de lucru. “Ea are un potenţial foarte ridicat, dar are nevoie de sprijin, pentru că mama şi sora ei continuă s-o împingă să avorteze copilul”, a spus Eileen.

Erin a reacţionat cu bucurie, dar şi cu surpriză, nevenindu-i să creadă că nişte străini i-au sărit în ajutor. Ea a sunat la Planned Parenthood pentru a-şi anula vizita şi pentru a cere să i se restituie banii.

Vă rugăm să pomeniţi în rugăciunile Dvs. atât pe Erin şi pe familia ei, cât şi pe cei care o ajută.

Aşa că, vedeţi Dvs.? Căile Domnului sunt într.adevăr de nepătruns. Nu există coincidenţe…şi, în acest caz, nu există numere greşite!

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Cristina Mitrovici 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com