Se afișează postările cu eticheta sondaj de opinie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sondaj de opinie. Afișați toate postările

Pornografia este „omniprezentă” în vieţile noastre iar educaţia sexuală ne împinge spre promiscuitate – sondaj în rândul adolescenţilor britanici

miercuri, 10 septembrie 2014

| | | 0 comments
LifeSiteNews, 21 august 2014
Într-un sondaj de opinie realizat de Institute of Public Policy Research (IPPR) în rândul adolescenţilor de 18 ani din Marea Britanie se arată că marea majoritate, atât a băieţilor cât şi a fetelor, consideră că accesul ușor la pornografia online pune presiune asupra lor pentru a imita ceea ce prezintă pornografia.

De asemenea, ei s-au plâns și de faptul că adesea educaţia sexuală prezintă promiscuitatea ca fiind normală, punând o presiune suplimentară asupra lor ca să devină activi sexual mai devreme decât ar face-o în mod obișnuit.

„Noile date ale sondajului arată că imaginile pornografice sunt omniprezente în vieţile adolescenţilor, în special tinerele femei fiind profund conştiente de cât de dăunătoare pot fi acestea”, a declarat Dalia Ben-Galim, director asociat al IPPR.

„Imaginile şi tipul de pornografi, pe care tinerii le pot accesa destul de uşor sunt mult mai explicite şi mai violente decât ceea ce putea fi accesat în trecut”, a spus ea.

Sondajul realizat pe un eşantion de 500 de adolescenţi a constatat că 77% dintre adolescente sunt de acord că „pornografia a pus presiune asupra fetelor şi tinerelor femei să arate într-un anumit fel”, în timp ce 75% au spus că pornografia le presează să „se comporte” într-un anume fel.

80% dintre adolescenţii de 18 ani au spus că este „prea uşor pentru tineri să vadă accidental pornografie online”.
Şapte din zece au spus că „accesarea pornografiei era privită ca ceva obişnuit” când erau la şcoală, în timp ce aproape jumătate (46%) au spus că „trimiterea de înregistrări sexuale sau poze nud face parte din viaţa cotidiană a adolescenţilor”.

60% au spus că omniprezenţa pornografiei a complicat procesul de maturizare.

72% au menționat că pornografia de pe internet „duce la atitudini nerealiste faţă de sex”, în timp ce 67% au fost de acord că pornografia „poate să creeze dependenţă”, iar 70% au declarat că pornografia încurajează societatea să privească femeile ca pe niște obiecte sexuale.

„Se pare că tinerii au adoptat toată această tehnologie, pur şi simplu acesta fiind modul în care se comportă în relaţiile lor şi felul în care trăiesc acum”, a spus Ben-Galims. „Deşi aspectul acesta este adevărat, a fost surprinzător de descoperit cât de incomodaţi se simt atât de mulţi tineri de impactul acestei tehnologii şi de uşurinţa cu care poate fi accesată pornografia, aceste lucruri alimentându-le atitudinile.”

Ben-Galim a declarat că este evident că imaginile pornografice au pervertit ceea ce unii tineri consideră normalitate într-o relaţie.

„Este înspăimântător dacă aceasta devine imaginea a ceea ce este normal şi de dorit”, a spus ea.

O parte din sondaj cuprinde întrebări pentru tinerii de 18 ani legate de experienţa lor în educaţia sexuală.

Mulţi au criticat orele de educaţie sexuală pe care le-au primit la şcoală, atât pentru faptul că nu au făcut suficient pentru a-i descuraja să devină activi sexual, cât şi pentru neabordarea în mod adecvat a problematicii pornografiei online.

O tânără de 18 ani a răspuns la întrebarea legată de orele de educaţie sexuală din chestionar: „Întotdeauna m-am simţit presată de profesori atunci când, de exemplu, îmi spuneau că «sexul e normal, doar să vă protejaţi aşa cum trebuie», când de fapt eu nu eram interesată în a face sex la momentul respectiv şi eram fericită să aştept persoana potrivită.”

„Nu cred că sexul ar trebui predat drept «normă». Oamenii ar trebui făcuţi să se simtă confortabil, iar profesorii ar trebui să spună «ar fi bine să aşteptaţi; legea spune că până la 16 ani, dar nu vă simţiţi presaţi de asta»”

Mulți au regretat lipsa avertizărilor asupra imaginii false pe care o prezintă pornografia, cerând „o interdicţie asupra accesului la pornografie”.

„Ai învăţa pe copii că pornografia este aproape fantezie este o idee bună, la fel cum ar trebui să le fie explicat despre operaţiile estetice şi medicamentele (viagra, enemas etc.) care sunt administrate oamenilor din înregistrări, astfel încât să nu existe imagini false în mintea lor”, a scris unul dintre participanți.

Datele sondajului folosite în acest raport sunt disponibile aici.
Raportul bazat pe sondajul IPPR „Tinerii, sexul şi relaţiile: Noile norme” a fost publicat online la data de 27 august.

Traducere: Diana Elena Gratie
 Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Drepturile copilului pe altarul corectitudinii (sic!) politice

joi, 4 iulie 2013

| | | 0 comments


Radu Baltasiu
(să ne înţelegem, nu avem nimic cu homosexualii. Fiecare este după puterile sale. Se ştie, o serie de mari personalităţi ale culturii universale au ales această cale. Problema pe care o punem este ruptura dintre majoritate şi mecanismul politic într-o ţară pivot a democraţiei, culturii şi uniunii europene: Franţa, cu implicaţii concrete asupra viitorului născut în leagănul umanităţii -  familia).

Politica, modernitatea au pierdut pe drum viitorul, par să ne arate manifestanţii din Paris, care militează pentru drepturile în familie ale copilului. În familia alcătuită din însoţiţi, soţ şi soţie.

O curioasă "familiefobie" se dezvoltă în structurile superioare de putere, unde, o minoritate dominantă impune legea, chiar în cele mai aşezate dintre societăţi.

Sunt câteva lucruri de luat în seamă, ultimul, cu adevărat tulburător, privind scala manipulării sociale într-unul din centrele civilizaţiei moderne: Franţa.

1. Pentru a treia oară în ultimele şase luni*, sute de mii de francezi au ieşit pe străzile Parisului pentru a striga să-i audă politica Franţei şi a lumii: "L'enfant este oublié" ("Copilul este uitat").

2. Numărul francezilor care susţin cauza familiei este de aproape 10 ori mai mare decât numărul acelora care înţeleg prin familie cuplajul între persoane de acelaşi sex. Zilele trecute, 21 aprilie, conform organizatorilor, 270 000 de francezi au ieşit în stradă pentru familie. Contra lor: 3500, după estimările BBC, 15000 după propriile estimări ("contra", adică cei care susţin căsătoriile între homosexuali şi adopţiile copiilor pentru acestea). În ianuarie 2013, 800 mii de francezi au ieşit în stradă pentru susţinerea familiei şi copilului.

3. Şi totuşi, preşedintele Franţei şi Senatul Franţei susţin căsătoria între homosexuali.

4. Explicaţia indusă ar fi că 56% dintre francezi susţin, ceea ce, elegant, Le Nouvelle Observateur din 12 ianuarie 2013 numeşte "l'ouverture de droits aux couples homosexuels ... au mariage" ("accesul cuplurilor de homosexuali la mariaj")

5. Interesant este că minoritatea din societate care a iniţiat proiectul de lege are majoritate parlamentară şi deţine, totodată,  controlul asupra etichetelor: susţinătorii pro-familie sunt etichetaţi drept fascişti, "de dreapta" etc.

6. De fiecare dată am constatat că estimările oficialităţilor franceze au fost de câteva ori mai mici decât cifra reală a manifestanţilor. Se mai întâmplă. Guvernului socialist nu-i convin manifestaţiile. Dar e interesant de remarcat că se pretinde, implicit, fundamentarea forţării opiniei publice prin sondajul ... opiniei publice de mai sus. Toate ar fi fost acceptabile, lucrurile pe dos sunt specifice societăţilor aflate la sfârşit de ciclu istoric, dacă sondajul ar fi fost reprezentativ. Sondajul în baza căreia se încearcă acreditarea faptului că majoritatea francezilor susţin căsătoriile între persoanele de acelaşi sex nu este reprezentativ, fiind unul pe cote. Nu se pot emite idei cu greutate de sentinţă naţională pornind de la un eşantion pe cote. Lansarea pretenţei de reprezentativitate naţională în spaţiul public francez şi european a unui asemenea studiu nu poate fi decât un exerciţiu manipulativ. Pentru a fi reprezentativ la scară naţională, un sondaj trebuie să fie probabilist, unde fiecare respondent are şanse egale de a fi cuprins în eşantion şi intervievat. În sondajul pe cote selecţia populaţiei în eşantion se face după criterii stabilite de cercetător, în ultimul rând, de comanditar (ideal ar fi în acord cu acesta). Având în vedere importanţa crucială a familiei, scena unde se joacă această tensiune - Franţa, rolul Franţei în cultura Europei, importanţa ei economică, geopolitică şi istorică, această manipulare uriaşă este o premieră de rău augur pentru Uniunea Europeană, pentru starea de sănătate morală a Franţei şi a Uniunii.

Aici scrie negru pe alb: sondajul nu este reprezentativ statistic

Desigur, familia se află într-un grave impasse în Franţa, nu atât din motive materiale, ca în România, cât prin părăsirea ei de către elita politică. Viaţa de familie nu mai este o practică în politica franceză de ceva vreme. Actualul preşedinte al Franţei a trăit cu Segolene Royal, cu care are patru copiii. Nu au fost căsătoriţi. Dupa Segolene, preşedintele a mai făcut un copil cu Anne Hidlago, prim adjunct al primarului Parisului. La rândul ei, Segolene Royal a trecut de la F. Hollande la actualul prim-ministru, Ayrault. La rândul său, după episodul cu Anne Hidalgo, preşedintele a început o aventură cu jurnalista Valerie Trierweiler, pe atunci măritată, astăzi "parteneră" a preşedintelui.

Francois Hollande este preşedintele cu cea mai slabă popularitate din istoria celei de-a cincea Republici (din 1958) - The Economist, 6 aprilie 2013. Totodată, Franţa înregistrează unul dintre cele mai serioase decalaje din istoria relaţiilor sale cu Germania: valoarea exporturilor sale nu sunt nici 40% din cele ale Germaniei (The Economist, 12 nov. 2011). Din 2005 Franţa trăieşte ... pe datorie (The Economist, 4 feb. 2012). Şi cu ce se ocupă clasa politică franceză? ...

Cu o economie în blocaj, cu un guvern prins în scandaluri de evaziune fiscală (CNN, 11 apr. 2013), preşedintele Hollande, clasa politică franceză,  îşi permit luxul de a înstrăina o energie naţională esenţială: familia. În felul acesta, într-adevăr, se pavează drumul către revoluţii. Deşi, ne putem întreba: mai are această civilizaţie puterea să schimbe cursul coliziunii cu firea?

*Circa 100 de mii de francezi au ieşit în stradă pentru a manifesta împotriva legalizării căsătoriilor dintre homosexuali în noiembrie 2012, circa 800 mii în ianuarie şi aproape 400 mii în aprilie 2013. vezi BBC, 13 ian 2013, "Mass Paris rally against gay marriage in France", http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-21004322, BBC, 21 apr. 2013, "France gay marriage: Opponents hold last-ditch rally", http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-22243504

Le Nouvele Observateur, 12 ian. 2012, "Les Français et les droits des couples homsexuels",


The Economist, 12 nov. 2011, "Europe's big two. The Nico and Angela show. Is Europe run by France and Germany, or by Germany alone?", http://www.economist.com/node/21536868
The Economist, 4 feb. 2012, "France's presidential election. Hey, big spender ...", http://www.economist.com/node/21546015

CNN, 11 apr. 2013, "Hollande fights back in tax evasion scandal", http://edition.cnn.com/2013/04/11/opinion/opinion-poirier-french-tax-evasion-scandal