Pe Christina Semon am cunoscut-o într-o drumeţie la mănăstirile din zona
Neamţului. Am fost uimită să întâlnesc o americancă ortodoxă, chiar dacă ştiam
că în Statele Unite numărul creştinilor ortodocşi este în creştere. Însă ceea
ce m-a impresionat şi mai mult a fost să aflu despre ea că era misionară
voluntară a Organizaţiei Misionare Creştin-Ortodoxe (OCMC) din SUA.
În Ortodoxia americană, îndemnul hristic dat apostolilor de a merge şi a
învăţa toate neamurile despre credinţa în Sfânta Treime a început a fi transpus
în faptă în anii â50 ai secolului trecut. Atunci, la Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Sfânta Cruce“ din Brookline, Massachusetts, a fost înfiinţat
Comitetul Misiunii, care se ocupa de strângerea de fonduri pentru studenţii
veniţi din Africa. Ulterior, acest comitet a fost reorganizat, astfel încât în
anul 1984 a devenit Centrul Misionar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a
Americii. La acea etapă, centrul se ocupa în continuare de oferirea burselor
studenţilor din Uganda, Kenya, Coreea şi Mexic, dar şi de susţinerea
seminariilor teologice „Macarie al III-lea“ din Nairobi şi „Sfântul Gherman“
din Kodiak, Alaska, şi suportul misionarilor Bisericii Ortodoxe a Greciei în
Africa. Peste un an, centrul a trimis pentru prima dată grupuri de studiu în
Etiopia, Ghana şi Kenya.
Două decenii mai târziu, centrul, care a fost redenumit Organizaţia
Misionară Creştin-Ortodoxă (OCMC), a început să organizeze anual plecarea a 20
de echipe de misionari în zeci de ţări. Deşi e ţară majoritar ortodoxă, România
se numără şi ea printre ţările în care îşi desfăşoară activitatea voluntari ai
OCMC. Christina Semon este unul dintre misionarii aceştia. „Străbunica mea este
din Lvov, Ucraina. Ea a imigrat în Statele Unite la începutul anilor 1900, unde
s-a căsătorit cu un ungur, aşa că rădăcinile mele sunt europene“, îşi începe
povestea Christina.
Străbunica ei a fost o femeie credincioasă, astfel că datorită ei credinţa
ortodoxă s-a păstrat cu sfinţenie în familie, urmaşii fiind toţi botezaţi
ortodocşi. Străbunicii Christinei s-au stabilit în oraşul Scranton, din statul
Pennsylvania, unde familia ei locuieşte şi acum.
De la studii slavice la misionarism în România
Christina a absolvit Facultatea de Studii Slavice a Universităţii
Binghamton din New York, SUA. Dorind să cunoască pe viu cultura slavă, din a
cărei sevă s-au hrănit rădăcinile familiei sale, a participat la un program de schimb de experienţă în Rusia,
petrecând un an de studii în Sankt Petersburg. Atunci a descoperit că-i place
foarte mult să călătorească şi să descopere culturi noi. În ultimul an de
facultate s-a gândit că ar fi frumos să facă voluntariat, de aceea căuta programe
de acest gen. Una din opţiunile ei era să aplice la Corpul Păcii, însă în
acelaşi timp voia să facă ceva pentru Biserică. Atunci a descoperit OCMC. „Când
am aflat scopul organizaţiei, am simţit că a fi misionară e ceea ce vreau să
fac cu adevărat“, povesteşte cu emoţie
Christina. Timp de un an, ea s-a ocupat de acumularea fondurilor, deoarece
fiecare voluntar OCMC trebuie să se ocupe personal de strângerea banilor pentru
misiunea ce urmează să o facă. Dorinţa de a cunoaşte locurile de unde a plecat
străbunica ei a motivat-o să aleagă România, dat fiind faptul că OCMC nu avea
parteneriat cu Biserica Ucrainei. Stabilită la Cluj în 2009, Christina a fost
implicată în două proiecte pe care organizaţia ce o reprezintă le desfăşoară în
colaborare cu Departamentul Social al Mitropoliei Clujului, şi anume Asociaţia
Filantropică „Christiana“ şi Centrul de Consiliere în Adicţii „Sfântul Dimitrie
Basarabov“. La „Christiana“ ea se ocupa de
activităţi pentru copii şi mamele lor cu statut de social-vulnerabili în
cadrul Centrului de servicii sociale „Acoperământul Maicii Domnului“, iar la
„Sfântul Dimitrie Basarabov“ făcea terapie ocupaţională cu alcoolicii în
recuperare.
Împreună cu Floyd Frantz, şi el voluntar OCMC şi director al Centrului
„Sfântul Dimitrie Basarabov“, Christina a vizitat Republica Moldova. „Domnul
Floyd s-a aflat şase luni în oraşul Leova din republică, timp în care a avut
posibilitatea să cunoască mai bine oamenii şi Biserica de acolo, şi atunci a
observat că în Republica Moldova tinerii nu se implică în viaţa Bisericii în
aceeaşi măsură în care aceasta se întâmplă în România. La finalul misiunii mele
în România, el m-a încurajat să prelungesc contractul de voluntariat, pentru a
face misiune şi în stânga Prutului, ca să ajut Mitropolia Basarabiei în
dezvoltarea programelor de tineret. Astfel, la invitaţia şi cu binecuvântarea
IPS Petru am plecat în Republica Moldova.“
Misiune printre tinerii ortodocşi din stânga Prutului
În cei doi ani pe care i-a petrecut la Cluj, Christina a făcut cursuri de
limbă română, încât la finalul misiunii sale acolo se descurca de minune la
nivel conversaţional. Venirea în Republica Moldova urma să fie o provocare din
punctul de vedere al limbajului, dată fiind diferenţa de dialect, însă aceasta
nu a speriat-o. Astfel, în aprilie 2011, Christina şi-a început activitatea în
orăşelul Orhei, la Parohia „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului“, al cărei
paroh este părintele Sergiu Aga. Scopul pe care şi l-a propus la început de
drum a fost să-i ajute şi să-i motiveze pe tinerii din Mitropolia Basarabiei să
fie mai activi în viaţa Bisericii, atât la nivel de parohii, cât şi la nivel de
mitropolie. „Pentru început am stabilit întâlniri săptămânale cu tinerii care
frecventau Biserica «Sfântul Vasile de la Poiana Mărului». În cadrul acestor
întâlniri discutam cu tinerii ideile pe care ei le propuneau sau ne gândeam la
vreo activitate pe care o puteam organiza în legătură cu sărbătorile
religioase.“ În acest fel grupul de tineret al bisericii, ajutat de Christina,
a fost capabil să desfăşoare câteva activităţi, printre care pelerinaje,
discuţii, seri de film, precum şi activităţi de ajutorare a filialei Misiunii
sociale „Diaconia“ din Orhei. Această filială se ocupă de implementarea a două
proiecte în Orhei: primul are drept scop reintegrarea în societate a orfanelor
din regiune şi celălalt îi ajută pe copiii din familii social-vulnerabile la
îndeplinirea temelor de acasă. Tinerii de la biserică s-au alăturat
voluntarilor filialei „Diaconia“ din Orhei şi astfel au reuşit să ajute la
implementarea cu succes a acestor două proiecte.
La nivel naţional, proiectele iniţiate de tânăra misionară au avut scopul
de a îmbunătăţi relaţiile de colaborare în domeniul activităţilor de tineret cu
celelalte mitropolii din Patriarhia Română. Christina a primit binecuvântarea
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de a colabora cu mitropolia pe
care o conduce şi în acest fel grupul de care avea grijă misionara s-a
împrietenit cu tinerii din (Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Români) ATOR. Drept
rezultat, au urmat diverse activităţi, la care primii au fost invitaţi să
participe, printre care se numără şi taberele de la Durău şi Nemţişor. „Mai
presus de toate sunt relaţiile interpersonale care s-au stabilit între tinerii
din grupul nostru şi cei din ATOR Iaşi şi ATOR Constanţa“, explică Christina.
Vlăstarele vii ale Bisericii, îngrijite de ortodocşi americani
Un proiect foarte important pentru ea a fost tabăra de spiritualitate
pentru tineri „Apă din Piatră“, pe care a organizat-o anul trecut. A fost prima
tabără de acest fel din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, ceea ce i-a bucurat
mult pe organizatori. OCMC a trimis şi o echipă din cinci voluntari americani,
care au avut rolul de formatori ai taberei, fapt care a adus diversitate şi a
stârnit curiozitatea adolescenţilor. Pentru organizarea acestei tabere, precum
şi pentru multitudinea de activităţi pe care a reuşit să le organizeze,
Christina a fost distinsă de către Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul
Basarabiei, cu înaltul ordin „Crucea pentru mireni“. Despre aceasta însă, ea nu
povesteşte nimănui, de aceea zâmbeşte cu modestie când cineva îi aminteşte de
ordin. Tabăra „Apă din Piatră“ a avut continuitate, a doua ediţie a acesteia
desfăşurându-se recent.
La fel ca şi anul trecut, au participat şi cinci voluntari OCMC. „Am avut o
enormă satisfacţie sufletească la finalul taberei, văzând prieteniile frumoase
care s-au înfiripat pe parcursul celor câteva zile. Sper că mitropolia va
continua tradiţia organizării acestei tabere, cu susţinerea noastră, a
voluntarilor OCMC.“
Voluntarii acestei organizaţii pot fi atât mireni, cât şi preoţi. Astfel,
părintele Anastasios Bourantas, grec de origine, a făcut parte din echipa de
misionari care a vizitat Mitropolia Basarabiei în septembrie 2012, în calitate
de moderator al trainingului „Tinerii - vlăstare vii ale Bisericii“. „Părintele
Anastasios este responsabil de Departamentul Programe pentru Tineri din cadrul
Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti din America şi are o vastă experienţă în
lucrul cu tinerii. Rolul său a fost să împărtăşească din experienţa sa
preoţilor şi mirenilor care au participat la trainingurile pe care le-am
organizat în Chişinău, Orhei şi Cahul.“ Alături de părintele Nicodim Petre,
coordonatorul Compartimentului „Asociaţii de tineret“ din cadrul Sectorului de
misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, precum şi
membri ai Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Români, misionarii americani au
explicat participanţilor importanţa implicării tinerilor în viaţa Bisericii şi
i-au învăţat cum să conceapă proiecte. „Roadele acestui proiect nu au întârziat
să apară. Au fost organizate câteva pelerinaje la mănăstirile basarabene,
precum şi o conferinţă cu tematică antiavort“, îşi aminteşte interlocutoarea
noastră.
Orhei – a doua casă pentru misionara din Statele Unite
Concomitent cu activitatea misionară, Christina a făcut şi studii de
masterat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pe
care le-a absolvit cu succes anul acesta. A fost destul de dificil pentru ea,
deoarece a fost foarte ocupată cu activităţile pe care le desfăşura în Orhei. Pentru
a ajunge la cursuri, Christina făcea naveta Orhei-Iaşi, ceea ce înseamnă
aproape 200 km parcurşi, inclusiv traversarea frontierei dintre Republica
Moldova şi România. „În pofida acestor greutăţi, m-am bucurat mult să descopăr
atâtea lucruri pe care nu le cunoşteam despre Biserică. Într-adevăr, cursurile
şi lecturile în română au fost o provocare, dar am reuşit să învăţ foarte multe
datorită acestei experienţe şi sunt foarte recunoscătoare celor care m-au
ajutat să reuşesc să absolv.“
Christina este acum la finalul misiunii sale, urmând ca pe 20 august să se
întoarcă acasă, în Statele Unite. Totuşi, Orheiul a reuşit să-i devină a doua
casă în cei doi ani de activitate. „Sunt foarte recunoscătoare pentru
oportunitatea pe care am avut-o de a veni aici şi de a ajuta, deoarece
Basarabia are un potenţial extraordinar. Eu cred că Republica Moldova are multe
de oferit lumii, cu puţine posibilităţi, oamenii de aici fac destul de multe
pentru Biserică şi pentru societate. Ei sunt capabili de sacrificii şi le fac
cu bucurie şi, în acelaşi timp, îşi păstrează simplitatea, curajul şi spiritul
nealterat de necazuri în pofida multor greutăţi. Aici oamenii mi-au dăruit mult
mai multe decât le-am putut eu oferi. Ei mi-au schimbat viaţa şi viziunile mele
şi aştept cu nerăbdare să mă întorc acasă ca să împărtăşesc din lucrurile pe
care le-am învăţat pe parcursul acestor ani.“
Despre Ortodoxia pe care a descoperit-o în România, Christina vorbeşte cu o
deosebită dragoste şi o sclipire în ochi. „Ortodoxia românească are rădăcini
adânci. Aici există atâtea tradiţii frumoase: cântările bisericeşti, rolul
clerului în comunitate, obiceiurile pe care le păstrează cu sfinţenie
credincioşii. În Statele Unite însă, lucrurile stau altfel. Acolo, creştinii
ortodocşi sunt mult mai puţin numeroşi. Însă, indiferent de locul unde ne
aflăm, noi toţi suntem una în Hristos.“
