Precum este focul pentru aur, aşa sunt şi ispitele vieţii pentru noi / Bărbăție

foto: Michał Przyjałkowski(Orthphoto)

Odată, l-a întrebat un călugăr din Mănăstirea Sihăstria: "Părinte Paisie, mă învăluiesc ispitele şi parcă nu mai am răbdare!"

- Ascultă, părinte, - a răspuns bătrânul. - Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite, cu boli şi tot felul de necazuri, aici pe pământ, iar nu dincolo. Că dacă trăim necăliţi prin ispite, nu putem să ne mântuim. Precum este focul pentru aur, aşa sunt şi ispitele vieţii pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credinţă, ne smeresc şi ne învaţă să ne rugăm şi să cerem sfat. Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care este ispită. Ispitele le biruim prin rugăciune, prin post, prin spovedanie şi îndelunga răbdare. După furtună vine şi senin, cu darul lui Hristos. Să ne rugăm, părinte. Iar dacă părinţii noştri duhovniceşti ne mustră pentru îndreptarea noastră, să nu ne supărăm, că drumul mântuirii este presărat cu ispite. Acum însă am păţit si noi cum a păţit Elie preotul din Legea Veche, cu feciorii lui. Elie şi-a cruţat feciorii şi nu i-a mustrat la vreme, când greşeau înaintea Domnului, de aceea au murit cu toţii şi s-au osândit. Să ne ferească Dumnezeu să avem soarta lui.

(Arhim. Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Doxologia, p. 43)

Sursă: Doxologia

„Susţin păstrarea virginităţii! Of, dacă aş mai fi avut-o acum!" / Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie

foto: freedigitalphotos

Anonim: „Susţin păstrarea virginităţii! Of, dacă aş mai fi avut-o acum!"

Păcatul aduce cu siguranţă un lucru: nefericire. Din plin. Am comis păcatul malahiei de când eram mică, avem aproximativ 10 ani. Da, aşa tânără. Nu mă întrebaţi de unde am ştiut cum se face căci nu ştiu ce să vă răspund. Pe la 14 ani am început să practic păcatul curviei. Viaţa mea era cuprinsă pe la 17-18 ani între muzica modernă, filme, beţii, fumat, curvii şi păcatul malahiei. Cum mă simţeam? Nefericită însă nu destul încât să mă întreb dacă nu cumva greşesc pe calea mea.

Ştiam că viaţa pe care o trăiam nu era la cel mai înalt nivel posibil. Ajunsesem să iubesc somnul. Era poate singurul moment în care eram liniştită. Făceam absolut tot ce voiam, fără restricţii, absolut orice. Totuşi lipsea ceva şi lipsa aceea era mare. Plăcerea fumatului de exemplu îmi dădea o satisfacţie de un minut după care mă simţeam mizerabil. Dimineaţa când mă trezeam mă simţeam obosită cu o povară pe mine, eram mizerabilă. Era inevitabil, cred că ştiţi ce urmează.

M-am îndrăgostit. Povestea e simplă: eu îl iubeam, el nu. De acolo plânsuri şi suferinţă având în vedere faptul că până atunci pe oricine plăceam, mă plăcea înapoi. Începeam să mă întreb care e scopul vieţii? Dar al suferinţei? Când se termină? Atunci a fost momentul în care parcă Iisus mi-a întins o mână şi mi-a zis: „Mai este şi altă cale.”

Am citit cartea „Marii iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie”. De un exemplu ca al Părintelui Paisie aveam nevoie. Mi-a schimbat viaţa. Am continuat să citesc despre păcate, demoni, sfinţi, Biblie. Am început să înţeleg totul. Mi se răspundea la fiecare întrebare. M-am spovedit prima dată după 8 ani. M-am simţit atât de liniştită şi eliberată, ceva de necrezut. L-am rugat pe Dumnezeu să mă elibereze de patimile mele şi m-a eliberat de păcatul curviei şi malahiei, de fumat, de muzica modernă şi filme, alcool. Patimile de mai demult nu au putere asupra mea şi asta numai datorită lui Dumnezeu care mi-a dăruit eliberare. Da, mă laud cu El!

Acum dorm ca şi un puişor şi mă trezesc zâmbind uşor, abia aşteptând să trăiesc încă o zi. Mă simt mult mai fericită acum când nu fac ce vreau decât atunci când făceam. Logica spune că ar trebui să fie invers. Nu e aşa.

„Ori inteligent, ori prost, ori sănătos, ori bolnav sufleteşte şi trupeşte de ar fi cineva şi este chinuit de gânduri, dacă însă face ascultare se eliberează. Ascultarea înseamnă libertate.” zice Cuviosul Paisie Aghioritul în „Cuvinte duhovniceşti”.

Susţin păstrarea virginităţii!

Of dacă aş mai fi avut-o acum. Gândul care m-a făcut să cad în păcatul curviei era: Poate mor înainte să văd cum e să faci dragoste. Ce prostie! Să nu vă înşele şi pe voi!

Întrebarea mea este: Oare dacă părinţii mei s-ar fi păstrat curaţi până la căsătorie eu aş mai fi ajuns să fac un păcat ca cel al malahiei ani de zile fără să ştiu de fapt cum am ajuns acolo?

Textul acesta are ca scop încurajarea celor adânciţi în păcate.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!!

(Anonim, 19 ani)

Mulțumim Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.

Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie.