Nu vi se pare ciudat că societatea nu are răspuns la întrebarea: De ce nu e bine să fie avortați copiii cu handicap ?

de Matt Walsh  

Nu pot găsi un răspuns la întrebarea: De ce nu e bine să fie avortaţi copiii cu handicap?

Chiar nu pot.

Chiar nu pot aduce alt gen de explicaţii la acest lucru. Pot eu oare să aduc într-adevăr argumente care să explice de ce nu e bine să omorâm copiii cu dizabilităţi? Dacă nu puteţi percepe instantaneu masacrarea eugenică a nou-născuţilor cu handicap ca pe un lucru înfiorător, nu cred că vă pot oferi alte argumente care să vă poată facilita înţelegerea.

Vedeţi dumneavoastră, tocmai aici este problema. Din această cauză nu putem ajunge la un punct comun. Din această cauză argumentele noastre sunt neproductive. Şi lucrurile nu trebuie să stea aşa – o discuţie argumentată poate să reprezinte o activitate destul de rentabilă. Dar o argumentaţie constructivă, o dezbatere, un dialog sau cum vreţi să o mai numiţi are nevoie ca ambele părţile implicate să împărtăşească un bagaj minim de viziuni comune asupra noţiunilor de bine versus rău, realitate versus ficţiune. Fără acestea, nici una dintre părţi nu o poate convinge pe cealaltă de absolut nimic, pentru că fiecare trăieşte într-o lume paralelă.

Aşa că, eu personal, trăiesc într-o lume în care nu este niciodată scuzabil să fie executat un bebeluş cu sau fără handicap, din indiferent ce motiv. De fapt în lumea mea, o lume pe care am putea-o numi „realitate”, uciderea copiilor ar putea fi catalogată, fără exagerări, ca fiind CEL MAI rău lucru posibil. Este cel mai rău lucru dintre toate lucrurile rele posibile. Este cel mai josnic lucru dintre toate lucrurile josnice şi cel mai urât dintre toate cele urâte. Reprezintă apogeul a tot ce e greşit. Dacă nu este greşit să omorâm copiii, atunci orice altceva este permis.

Permiteţi-mi să mă repet, pentru că este o afirmaţie-cheie:

Dacă nu este greşit să omorâm copiii, atunci orice altceva este permis.

Şi prin „altceva” nu mă refer la ceva la modul figurat.

Sclavie? Genocid? Cum de au ajuns condamnabile? Potrivit cărui standard moral au devenit inacceptabile? Dacă standardul moral a decăzut atât de mult încât infanticidul să ajungă un lucru acceptabil din punct de vedere social, atunci mă îndoiesc că alt gen de atrocităţi nu vor ajunge să fie şi ele considerate normale.

Deşi pare incredibil, chiar şi comentariile politic incorecte privind homosexualitatea vor trebui să fie pardonabile, dacă vom ajunge să credem că omorârea nou-născuţilor este un lucru acceptabil din punct de vedere moral.

Mi se spune adesea să fiu mai înţelegător în această chestiune, dar acest lucru mi se pare o cerere nedreaptă. Există persoane – de ordinul milioanelor, de fapt – care consideră că ar fi bine să fie legal să omorâm nou-născuţi, dar să fie ilegal să plătim un lucrător la un restaurant de tip fast-food cu mai puţin decât salariul minim pe economie sau să fie ilegal să refuzăm să onorăm comanda pentru un tort de nuntă al unui cuplu gay, de exemplu. Cum aş putea înţelege o asemenea mentalitate? Cum aş putea să-mi contorsionez mecanismele psihice şi logica pentru a le putea plia pe o asemenea mentalitate, care să mă conducă la concluzia că ultimele două situaţii, date ca exemplu, sunt atât de abominabile şi dezumanizante încât trebuie interzise prin lege, pe când prima situaţie este atât de acceptabilă încât trebuie ferm apărată şi chiar finanţată de guvernul federal?

Înţelegere? Nu există. Nu pot să înţeleg. Chiar nu pot. Şi sper că nu voi ajunge vreodată să pot. Cartea lui C.S. Lewis, „Abolirea omului”, m-a ajutat cel mai mult să înţeleg o societate care a degenerat până la o asemenea stare de nebunie ucigaşă. Lewis a scris că:

„Tao, pe care alţii l-ar putea denumi Legea naturală sau Morala tradiţională sau Primele principii ale Raţiunii Practice sau Primele platitudini, nu este încă unul dintre nenumăratele sisteme de valori. Tao este unica sursă a tuturor judecăţilor de valoare. Dacă el este respins, orice valoare este respinsă, iar dacă orice valoare este  susţinută, şi Tao este susţinut. Efortul de a-l respinge şi de a-l înlocui cu un nou sistem de valori este o contrazicere în sine. În istoria umanităţii, nu a existat şi nu va mai exista vreodată o judecată de valoare cu totul nouă. Tot ceea ce se pretinde a fi un nou sistem sau ideologie nu reprezintă decât fragmente din Tao însuşi, care după ce au fost smulse în mod aleatoriu din context, au căpătat proporţii de nebunie în izolarea lor, dar tot îi datorează în exclusivitate lui Tao validitatea pe care o deţin.”

Noi am smuls într-un mod aleatoriu anumite valori din Unica Sursă a tuturor valorilor, iar acum aceste valori, în izolarea lor, au căpătat proporţii de nebunie.

Vă spun toate acestea pentru că intenţia mea de început a fost să scriu un articol despre un cuplu din Washington care tocmai câştigase într-un proces de culpă medică despăgubiri în valoare de 50 de milioane $. Soţii Brock şi Rhea Wuth au dat în judecată un spital pentru că fiul lor s-a născut cu un handicap grav. Nu, nu s-au plâns că spitalul a cauzat handicapul, ci că spitalul (şi un laborator de analize medicale) nu au efectuat analizele corecte care urmau să detecteze defectele genetice ale copilului cât timp acesta era încă în burta mamei. Dacă li s-ar fi livrat analizele corecte, părinţii ar fi aflat că fiul lor este „defect” şi l-ar fi omorât. Din nefericire au fost privaţi de ocazia de a-şi avorta copilul, aşa că spitalul este obligat să plătească pentru îngrijirea acestuia pe viaţă.

Dar staţi, nu-i judecaţi: ei tot îşi „iubesc” băiatul. Îşi doresc să fi murit, să-l fi ucis cu mâna lor, dar tot îl „iubesc”. Nu comentaţi. Nu lansaţi critici acide. Aceşti părinţi au dat în judecată un spital pentru că nu le-a dat ocazia să-şi omoare copilul, dar să nu vă credeţi în măsură să condamnaţi acest lucru.

Sau cel puţin asta mi s-a spus şi mie.

Aşa că m-am aşezat la calculator cu intenţia de a scrie despre acest caz. Voiam să-l analizez din toate unghiurile posibile.

Voiam să demonstrez, ca o chestiune adiacentă, cum acest gen de procese de culpă medicală (acesta nefiind primul din istorie) vor face să fie tot mai scump să naşti un copil la spital. Gândiţi-vă la ce gen de răspundere vor purta unităţile medicale dacă de acum vor putea fi date în judecată pentru că nu v-au provocat moartea copilului. Voiam să explic cum această poveste este un efect secundar inevitabil al filozofiei cultului morţii care ne spune că viaţa umană n-are nicio valoare şi că dreptul părinţilor la confort şi bunăstare materială poate călca în picioare dreptul copiilor lor la viaţă dat de Creator. Mai voiam să evidenţiez faptul că naziştii i-au omorât pe copiii cu handicap pentru acelaşi motiv pentru care îi omorâm şi noi azi: să scape societatea de aceia care ar putea fi consideraţi o „povară”.

Mai jos este un extras din Legea lui Hitler pentru prevenirea urmaşilor taraţi genetic:

„Deşi de la Revoluţia naţională, opinia publică a devenit tot mai preocupată de politica demografică şi de declinul demografic, nu numai declinul populaţiei reprezintă o sursă de îngrijorare, ci şi structura genetică tot mai evidentă a oamenilor noştri. În timp ce familiile cu zestre genetică sănătoasă merg pe premisa naşterii a unu sau doi copii, nenumăraţi dintre cei inferiori şi cei care suferă de boli genetice se reproduc fără restricţii în timp ce urmaşii lor bolnavi şi nesociabili împovărează comunitatea. “

Voiam să spun că apologeţii avortului s-au aliat în multe feluri cu unul dintre cele mai malefice regimuri politice din istoria umanităţii.

Voiam să explic de ce acest lucru nu a fost un lucru bun.

Voiam să explic de ce copiii cu handicap n-ar trebui omorâţi.

Voiam să explic de ce toţi copiii, cu sau fără handicap, ar trebui protejaţi.

Voiam să fac toate aceste lucruri, dar nu mai pot. Aceste stări de fapt sunt evidente prin sine însele, or eu nu pot da explicaţii la ceva evident prin sine însuşi. Nu sunt chiar atât de bun.

Dacă nu puteţi înţelege lucrurile astea, nu vă pot forţa să o faceţi. Tot ce pot să fac e să mă rog pentru sufletele voastre.

Şi asta voi şi face. Vă promit.

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Gabriela Coşereanu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Chiar şi un blogger homosexual admite că „Zilele Gay" de la Disney World sunt dezonorante

Când spui Disney, te gândeşti la frumoasele desene animate ce ne-au încântat copilăria, la parcurile de distracţii cu tematică la care am fost sau la care visăm să ne ducem copiii. Cum ar fi, ca după un an sau mai mulţi în care v-aţi făcut planuri despre cum veţi petrece câteva zile cu copiii acolo, să ajungeţi în faţa caselor de bilete, eventual să le şi cumpăraţi, iar intrând în parc să daţi peste o mare de oameni participând la Ziua Gay. Şi asta fără să fi fost anunţat în prealabil.

De la începuturile sale modeste, în 1991, sub forma unei celebrări informale de o zi în parcul Disney World, în care 3.000 de participanți gay și lesbiene îmbrăcau tricouri roșii și mergeau în jurul parcului, Zilele Gay de la Disney World, de asemenea, cunoscute sub numele de Zilele Gay Orlando, au evoluat ajungând să fie în prezent una dintre cele mai faimoase sărbători gay din lume. În 1995 deja participarea se ridica la 5.000 de persoane iar in 2010, 150.000 de LGBT împreună cu familiile, pritenii şi susţinătorii lor au participat la adunarea de şase zile (ce include diverse petreceri în piscine, convenţii, festivaluri, concerte, petreceri, activități pentru copii, etc), ultima zi fiind rezervată parcului de distracţii Disney. 

De asemenea, un eveniment asemănător, „Zilele Gay Anaheim la Disneyland”, are loc în fiecare an în California în luna octombrie. 

În anul 2003 s-a estimat că au fost cheltuite 15 milioane de dolari de către comunitatea gay ce a participat la aceste evenimente. Deşi Compania Disney neagă în fiecare an implicarea sub orice formă la acest eveniment, sumele considerabile pe care le câştigă nu au de ce să o determine să sancţioneze evenimentul, în pofida numeroaselor proteste şi boicoturi care au loc de fiecare dată din partea comunităţilor creştine.

Florida Family Association a creat o campanie care utilizează bannere ce sunt expuse deasupra oraşului cu ajutorul aeronavelor şi care avertizează familiile cu privire la Ziua Gay înainte de a intra în Disney World.

Grupul a avut câte o echipă ce a participat la mai multe „Gay Days” din anii trecuţi și au privit cum în mod curent, „mii de oameni intră în parc după ce au plătit pentru parcare, bilete și noutăți, doar pentru a vedea o orgie gay și apoi să părăsească parcul imediat”.

„One Million Moms”, o ramură a Asociației Familiei Americane a contactat în mod curent Disney de-a lungul anilor. Răspunsul acestora a fost că nu sponsorizeaza evenimente gay-tematice, dar, de asemenea, nu vor intreprinde nicio acţiune pentru a opri desfăşurarea lor.

Evenimentul nu este criticat doar de heterosexuali. Pete Werner, fondator al DIS Unplugged, este un auto-declarat homosexual de 42 de ani. Iată ce scrie pe situl său:

„Sunt un bărbat gay de 42 de ani ce trăiesc în Orlando.

Am urmarit de-a lungul anilor cum Zilele Gay au crescut ca număr de participanţi dar şi ca scop. Ceea ce a fost cândva un mic grup de bărbați gay şi lesbiene bine-intenționați s-a transformat – și după opinia mea, într-un mod deformat – în ceea ce este acum, nimic mai mult decât un spectacol josnic de indulgență de sine și indecență.

Nu contează cât de ruşinos sună ultima afirmaţie, dar îmi place să cred că am fost crescut cu un anumit sentiment de decență și un bun simţ despre ceea ce este bine și rău. Există un timp și un loc pentru toate, dar Disney World nu este acela în acest caz.

De-a lungul anilor am auzit și am asistat la ceea ce este denumit în mod obișnuit PDA (afișarea publică a afecţiunii) în zilele gay, și acest lucru se face aproape întotdeauna în văzul întregii familii, sau cel puțin a copiilor. Nu-mi pasă dacă ești hetero sau homosexual, există unele lucruri pe care copiii nu au nevoie să le vadă – și, credeţi-mă, două femei sărutându-se în faţa Castelului Cenuşăresei este primul de pe această listă.

Nu mă pot abţine să mă gândesc și să îmi pară rău pentru familiile neavizate care au strâns bani pentru o excursie făcută o dată în viaţă, ce ajung şi descoperă că, de fapt, Disneyland a fost invadat de bărbaţi-femei și tineri raşi pe tot corpul. Nu faptul în sine ar fi o problemă, dar numărul mare de oameni care îşi expun în mod ostentativ sexualitatea în fața tuturor în timpul acestui „eveniment" nu este decât un lucru dezonorant.

Este Regatul Magic locul în care un copil de 5 ani să înceapă a-şi întreba tatăl de ce doi bărbaţi se sărută? Întotdeauna am crezut că cel mai bun mod prin care noi, în calitate de homosexuali și lesbiene, am putea promova cauza noastră, ar fi acela de a ne trăi pur și simplu viața în mod deschis și cu demnitate. Nu ascunzându-ne de rușine și nici băgând cu forţa convingerile sau stilul nostru de viaţă pe gâtul celorlalţi. Nu-mi place când aud spunându-mi-se că voi arde în iad pentru că sunt gay și, cu siguranţă, cea mai mare parte a lumii libere ar aprecia o vizită la Disney World care să nu includă vederea unor bărbaţi purtînd pantaloni mulaţi extrem de scurţi și anunțuri de lubrifianţi afișate vizibil în întreg hotelul.

Argumentul care este de multe ori adus în faţă este acela că de ce grupurile creștine se pot aduna la Disney World iar noi, nu? Destul de corect, cu excepția faptului că „Night of Joy" (concert creștin care are loc la Disnayland în fiecare an) este un eveniment ce nu este deschis publicului, necesitând intrare separată. Regatul Magic este închis pentru public la un anumit moment și se permite intrarea numai a acelor persoane care aleg să fie acolo Însă familiilor care vin în Regatul Magic în perioada Zilelor Gay nu li s-a oferit luxul de a alege. Deoarece Disney nu sancționează evenimentul, acesta nu este menţionat nicăieri, nici măcar atunci când se fac rezervări pentru acea săptămână. Credeţi-mă, în cazul în care un grup religios ar strânge 100.000 de creștini pentru a merge și „a se face cunoscuţi", în Regatul Magic o zi pe an, începând să-şi impună în mod ostentativ stilul lor de viață în faţa vizitatorilor, ţinându-le predici în timp ce ei încearcă să se plimbe în Space Mountain – o multime de oameni s-ar revolta.

Apoi, există şi problema drogurilor. Este cunoscut în întreaga comunitate gay din Orlando că, dacă doreşti droguri bune și sex grozav, prima săptămână a lunii iunie este o oportunitate. Atât de mare încât biroul Orange County Sheriff a considerat necesar să pună agenţi și câini care pot detecta drogurile în holurile hotelurilor gazdă. Nu vreau să presupun că fiecare persoană care ia parte la Zilele gay foloseşte droguri – căci marea majoritate nu o fac – dar nimeni din comunitatea gay nu poate nega cât de răspândită este această problemă, iar problema călătorește cu noi.

Trebuie să vă spun că mă simt inconfortabil scriind aceste lucruri. De câţi ani am acest site nu l-am mai folosit niciodată pentru a face cunoscute convingerile mele politice sau de altă natură, și mă îndoiesc serios o că o voi mai face vreodată. Dar, știind câte ceva despre Disney, și, ca homosexual, am simtit că am ceva de spus pe această temă – ceva ce ar trebui spus, ceva ce mulți oameni buni, decenţi și raţionali simt – dar nu vor exprima niciodată în mod deschis de teama unei catalogări de „incorectitudine politică".

M-am săturat să văd acest loc pe care îl iubesc întinat de tot felul de nonsensuri care au loc de obicei în timpul Zilelor Gay. Regatul Magic nu este un loc pentru luări de poziţie sau pentru a promova o agendă.

Și înainte de a primi mailuri de la frații mei gay în care sa fiu jignit datorită opiniilor expuse, permiteți-mi să fiu clar: Sunt mândru de cine și ce sunt, dar pur și simplu nu simt nevoia de a forța lumea sa fie de acord cu acest lucru. Disney este un loc unde realitatea este suspendată, cel puțin pentru un timp. Nu este un loc pentru agenda politică a cuiva – fie de dreapta sau de stânga. Păstrați Key West în Key West – și lăsaţi Disney să fie Disney!

Prelucrare după:

1. Biz Pac Review

2. EdgeLosAngeles.com

3. Wikipedia

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com