Pornografia ar putea fi interzisă în Islanda

Octavian Palade

Pornografia ar putea fi complet interzisă în Islanda ca urmare a unei propuneri a ministrului de Interne Ögmundur Jónasson. Islandezii se tem că pornografia ar putea avea efecte traumatizante asupra copiilor, scriu jurnaliştii de la Daily Mail.

Ministrul de Interne islandez Ögmundur Jónasson a creat echipe speciale, însărcinate cu găsirea unei modalităţi de a bloca accesul tinerilor la site-uri cu conţinut explicit. Printre metodele luate în considerare până acum se află blocarea accesului către adresele IP ale site-urilor pornografice şi ilegalizarea folosirii cardurilor de credit islandeze pentru a accesa astfel de conţinut.

În Islanda există deja o lege care interzice tipărirea şi distribuţia materialelor pornografice, însă, până acum, vizionarea site-urilor pentru adulţi era legală.

În urmă cu doi ani, Parlamentul Islandei, condus de primul ministru Jóhanna Sigurðardóttir, a scos din legalitate existenţa cluburilor de striptease pe motivul că acestea încălcau drepturile civile ale femeilor care lucrau în astfel de localuri. Un alt motiv al acestei decizii a fost că astfel de localuri sunt dăunătoare societăţii.

Femeile şi copiii, victime ale pornografiei

Argumentul că pornografia încalcă drepturile civile ale femeilor care apar în astfel de conţinut dar şi a copiilor care sunt expuşi la el reprezintă fundamentul pe care a fost gândită propunerea lui Ögmundur Jónasson.

Un semnal de alarmă în privinţa efectelor dăunătoare ale pornografiei a fost dat în 2010, când guvernul islandez a declanşat o anchetă privind gestionarea de către justiţie a cazurilor de viol. Cu această ocazie s-a făcut şi un studiu care viza pornografia a cărui concluzie a fost că natura violentă a materialelor disponibile pe Internet era responsabilă pentru creşterea numărului de agresiuni sexuale.

Studiul a mai demonstrat şi că persoanele expuse la pornografie violentă de la vârste fragede sufereau de traume similare persoanelor care au fost abuzate în copilărie. Astfel, persoanele respective deveneau din ce în ce mai izolate şi începeau să pună în practică lucrurile văzute în filme pe membrii mai tineri ai familiei sau pe alţi copii.

Ögmundur Jónasson susţine că siguranţa copiilor trebuie să fie “prioritară” şi că interzicerea pornografiei nu reprezintă cenzură.

Consilierul ministului de Interne Halla Gunnarsdóttir a declarat că experţi în educaţie, oameni de lege precum şi persoane din alte instituţii susţin luarea unei măsuri în această privinţă. Ea crede că propunerea are mari şanse de a deveni lege: “Deocamdată căutam cea mai bună metodă tehnică pentru a reuşi ce ne-am propus. Însă dacă putem trimite un om pe Lună, sigur ne descurcăm şi cu pornografia pe Internet”, a spus ea, completând că “această mişcare nu este una anti-sex. Este una anti-violenţă, deoarece copii mici vizionează astfel de materiale şi pun lucrurile văzute în practică”.

Domnişoara Gunnarsdóttir a mai declarat că părinţii nu sunt singurii responsabili de faptul că tinerii vizionează conţinut sexual, deoarece copii nu mai accesează Internetul numai prin computerele de acasă, ci şi prin smartphone-uri şi tablete.

O abordare inedită pentru un stat democratic

Islanda este cea mai veche democraţie parlamentară din lume şi are o populaţie de 319.000 de locuitori. Faptul că ţara este relativ izolată de restul continentului ar putea să faciliteze implementarea măsurilor.

Cu toate că pornografia este interzisă în multe ţări asiatice, Islanda este prima democraţie occidentală care doreşte implementarea unei astfel de măsuri.

Profesorul Gail Dines, o autoritate recunoscută la nivel mondial când vine vorba de problema pornografiei, spune că “Islanda are o atitudine foarte progresivă nemaiîntâlnită în alte ţări democratice”.

“Islanda priveşte pornografia dintr-un unghi diferit – cel al răului pe care îl cauzează femeilor care apar în astfel de materiale şi ale căror drepturi civile sunt încălcate. De asemenea, se mai pune problema copiilor a căror sexualitate este deturnată la vârste fragede de către imaginile cu conţinut sexual violent”, a mai declarat profesorul.

Sursă: Ziarul Adevărul

O aberație juridică: mariajul între persoane de același sex

Lucian George Pavel

Parlamentul Franței, mai exact Adunarea Națională, a adoptat la data de 2 februarie 2012, cu o majoritate consistentă, un text de lege care prevede că “mariajul este contractat de către două persoane de sexe diferite sau de acelaşi sex“.

În prezent, căsătoria între persoane de același sex este consacrată legal în zece state, iar în unele dintre ele legiuitorul îngăduie cuplurilor homosexuale să adopte copii.

Din păcate, mai curând decât mulți dintre noi ne-am imagina sau dori, problema căsătoriei între persoane de același sex va deveni un subiect încins și în România.

În Franța, legalizarea căsătoriei între homesexuali este „opera” socialistului François Hollande. Nu fac deloc întâmplător această mențiune, deoarece realitatea este că homesexualii au găsit susținere în demersul lor mai curând în partidele de stânga. Dreapta, mai mult sau mai puțin conservatoare, are un discurs ferm împotriva acestui fenomen.

Principalele argumente pe care homosexualii le invocă în favoarea recunoașterii dreptului lor de a se căsători sunt argumentul libertății și argumentul egalității. Concret, homosexualii pretind că interdicția de a se căsători între ei le îngrădește libertatea și îi plasează pe o poziție inferioară, discriminatorie, în raport cu heterosexualii cărora legea le recunoaște posibilitatea de a se căsători.

Acest tip de raționament este eronat, chiar aberant.

În Codul civil român nu vom găsi o definiție expresă a căsătoriei, ci doar o definiție implicită care rezultă din prevederea potrivit căreia „căsătoria se încheie între bărbat și femeie prin consimțământul liber și personal al acestora”. În legea civilă fundamentală a țării se mai arată că „este interzisă căsătoria între persoane de același sex” și că astfel de căsătorii sau parteneriate civile încheiate în străinătate nu sunt recunoscute în România.

Sunt întru totul de acord cu această reglementare și nu văd niciun motiv rezonabil pentru care textul actual al legii ar trebui să sufere o modificare în sensul dorit de către homosexuali.

Definiția elementară a homosexualității este aceea de atracție sexuală între indivizi de același sex, așa cum heterosexualitatea se manifestă prin atracția sexuală orientată către indivizi de sex opus.

Marea gafă a celor care susțin cauza homosexualilor ce militează pentru recunoașterea legală a căsătoriei între persoane de același sex este aceea că ei consideră căsătoria, așa cum este ea reglementată în cele mai multe țări, ca fiind un contract încheiat între doi … heterosexuali. Fals! Nicio lege din lume nu definește actul căsătoriei ca un raport cu valoarea juridică între două persoane care manifestă o reciprocă atracție sexuală. Codul civil prevede că mariajul se încheie între bărbat (indiferent de orientarea și preferințele sale sexuale!!) și femeie (indiferent de gusturile sale amoroase!!). Faptul că de cele mai multe ori, în viața de zi cu zi, o căsătorie se fundamentează pe atracția sexuală reciprocă a partenerilor excede sferei de interes a Dreptului.

Prin urmare, criteriul determinant pentru încheierea căsătoriei nu este nici pe departe heterosexualitatea partenerilor, pe legiutor nu îl interesează absolut deloc acest aspect, motiv pentru care nu s-ar putea invoca niciun impediment legal contra căsătoriei dintre un bărbat homosexual manifest și o femeie lesbiană, lipsită de inhibiții în dezvăluirea preferințelor sale sexuale.

Deci, din punct de vedere legal, direcția atracției sexuale este irelevantă. Dacă admitem acest lucru, trebuie să fim de acord că nu se instituie nicio discriminare între homosexuali și heteresexuali pentru simplul motiv că legea consacră căsătoria ca un contract între un bărbat și o femeie.

Dacă homosexualii nu se pot plânge, așa cum am demonstrat mai sus, de discriminare, urmează să stabilim dacă aceștia pot argumenta în mod convingător că prin interdicția legală a căsătoriei între persoane de același sex se săvârșește o îngrădire ilegitimă a libertății.

Nu mă voi aventura într-o analiză a conceptului de „libertate”, ci voi avea în vedere sensul primar al acestui termen, și anume acela potrivit căruia libertatea este facultatea omului de a acționa sau de a nu acționa, după cum îi dictează voința, fără însă a leza, prejudicia, dreptul corelativ la egală libertate al semenilor săi.

Homosexualii și cei care îi susțin pretind că interzicerea prin lege a căsătoriei între persoane de aceleași sex este o nepermisă încălcare a dreptului la libertate.

Opinia mea este că ține de esența căsătoriei faptul că aceasta se încheie, în fața ofițerului de stare civilă, între un bărbat și o femeie, așa cum – fără să forțez nota! – ține de esența unei vânzări imobiliare faptul că aceasta se încheie valabil între un vânzător și un cumpărător în fața Notarului Public. Dacă s-ar proceda altfel, nu am vorbi de un contract de vânzare-cumpărare.

Înțelegem prin căsătorie situația în care un bărbat și o femeie consimt să se prezinte la Oficiul de Stare Civilă pentru a-și promite respect reciproc, fidelitate și sprijin moral, pentru a conveni asupra numelui comun și regimului matrimonial. Acesta este sensul atribuit de istorie și evoluția umanității conceputului de „căsătorie”, și anume asumarea, într-un cadru oficial, a unei relații de respect și sprijin reciproc între un bărbat și o femeie. Orice alt tip de relație, fie și oficializată, se poate numi cum doriți dumneavoastră, numai căsătorie nu.

Dacă am fi de acord să numim căsătorie încheierea solemnă, în fața ofițerului de stare civilă, a unei relații între doi bărbați, respectiv două femei, în primul rând, am denatura sensul primar și corect din perspectivă istorică al căsătoriei, iar în al doilea rând, ar trebui să acceptăm că extensia pe care o va suporta semnificația acestui termen ne va duce în zona absurdului.

Cine împărtășește pe temeiuri pretins raționale, în numele dreptului la libertate și egalitate, teza potrivit căreia căsătoria între doi bărbați este cât se poate de legitimă, nu va putea să ne argumenteze convingător de ce ar fi mai puțin  legitimă căsătoria între cinci bărbați, atâta vreme cât toți cinci și-ar promite sprjin și respect reciproc, fidelitate până la moarte. Mai mult decât atât, dacă am fi de acord că doi bărbați sau două femei se pot căsători, ce argumente contrare am putea invoca, dacă suntem consecvenți până la capăt acestei logici, împotriva căsătoriilor incestoase dintre tată și fiul său adult ori între mamă și fiica sa majoră.

Ați observat că nu am adus în discuție argumente morale sau religioase. Dacă am fi purtat discuția pe terenul moralei comune, susținătorii căsătoriei între persoane de același sex ar fi avut serioase dificultăți în apărarea poziției lor, iar dacă am fi dezbătut problema în lumina învățăturii creștine, socialiștii lui François Hollande ar fi pierdut fără drept de apel.

 Sursă: Noua Republică