Se afișează postările cu eticheta drog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta drog. Afișați toate postările

Să fumezi cannabis: banal sau nu ? / Fii independent (1)

joi, 12 septembrie 2013

| | | 0 comments



de Estelle O.
  
Joint-ul de cannabis este primul produs ilicit consumat în societatea noastră, mai ales că mulţi nu ştiu dacă este sau nu legal.” Cea mai răspândită idee este aceasta: să fumezi cannabis nu prezintă niciun risc, deoarece tinde să devină o acţiune banală în sensul în care sunt din ce în ce mai mulţi consumatori.

Cu toate acestea, consumul intens de tutun, de exemplu, ne arată faptul că nici în cazul legalizării, nici în cazul banalizării unui produs, riscurile nu sunt diminuate. Fumatul regulat timp de mai mulţi ani te poate ucide. Fiind consumator de substanţe banalizate”, m-am confruntat cu anumite întrebări relative în legătură cu consumul drogurilor, legale sau nu: În ce stadiu mă aflu? Sunt pe cale de a deveni dependentă? Consumul acesta va sfârşi prin a mă distruge?”

De ce fumez cannabis?

Există mulţi consumatori de cannabis care nu sunt dependenţi. Sunt persoane care nu au de suferit pentru că nu consumă des şi mult, ci ocazional, într-un cadru festiv. Cannabis-ul nu îi destabilizează psihologic. Aşadar nu are o influenţă asupra vieţii lor sociale, afective, şcolare sau profesionale. Trebuie să recunoaştem acest lucru. Deşi, cannabis-ul poate fi în acelaşi timp şi înşelător.

Alţi consumatori, chiar ocazionali, aşa-zişi descoperitori” pierd contactul cu realitatea, având nevoie de psihiatri. Cum să ştii care va fi efectul pe care îl va avea un produs asupra ta încă de la prima utilizare?

În plus, a nu simţi de prima dată efectele negative ale produsului te face să uiţi mai apoi aspectele lui mai puţin benefice. Ne refugiem adesea în spatele unei practici de grup, refuzând să privim faţă în faţă” drogul.

Anumite persoane nu întâmpină probleme legale, nici de sănătate (pulmonare), nici la nivel educativ, dar ele nu realizează în ce situaţie se găsesc. Ele procedează „ca toată lumea”. Poate că ele sunt pe drumul de a lega o relaţie foarte specială cu „joint-ul”. Mai mult decât „un element festiv”, drogul devine un „tovarăş, sprijin, antidepresiv”. Acesta începe să aibă un loc special în viaţa consumatorului.

În timp ce „a face ca toată lumea” ia naştere într-un grup, a se identifica cu moda, este un comportament care face parte din cotidian. Din anumite privinţe, a te sprijini pe o practică de grup poate să fie revigorant şi să funcţioneze cu adevărat. Aceasta însă nu trebuie să ne priveze de o mică introspecţie personală. Dacă încercăm să ne privim, să ne analizăm, vom putea descoperi o relaţie neprevăzută cu drogul şi înfrunta reflecţii profunde, întrebări care ţin de umanitatea noastră, adevărate dificultăţi personale.

Iată ce îmi spun consumatorii: Mă refugiez în spatele consumului întreprins de grupul de prieteni, dar la sfârşit acest drog mă ajută la altceva decât să mă distrez, cred că vreau să uit...”, „În sufletul meu există o tristeţe şi acest drog îmi permite să nu o mai simt”, „Nu mă mai interesează nimic în acest moment...nu mă mai duc la cursuri, nu mai am niciun scop în viaţă...”, „Fac asta pentru a fi ca ceilalţi, este un mijloc de a te integra, toţi prietenii o fac. dacă nu ar exista asta în grup, ce am face împreună?”, „Simt o mai mare angoasă ca înainte, atunci îmi măresc doza, însă are mai mare efect dacă îl combin cu alcool...”, „Mi-am inventat o atmosferă, un mod de a fi, o legătură cu lumea cool, este identitatea mea, un mod de viaţă”, „Este maniera mea de a mă debarasa de lumea întreagă...”

Da, este posibil să dezvolţi o dependenţă faţă de acest drog, să treci de la a fi un consumator ocazional la unul regulat...şi de a face din cannabis un refugiu. Mai mult decât atât, un element imporant: toţi consumatorii rămân „în afara legii”. Posesia de cannabis nu se pedepseşte cu privarea de liberatate. Sunt mulţi cei care gândesc că aceasta înseamnă o toleranţă din partea poliţiei. Însă problema este legată de convingerile noastre, de principiile de viaţă pe care le putem avea, de integrarea noastră în societate. A fi oprit şi găsit cu cannabis asupra ta nu rămâne fără consecinţe, deoarece aceasta poate fi înscrisă în cazierul judiciar ca utilizare, posesie şi transport de substanţe ilicite. (Ceea ce poate, de exemplu, să îngreuneze drumul unei vieţi profesionale împlinite.)


Este un drog periculos?

Pentru a răspunde la această întrebare am preluat informaţii pe care le puteţi găsi pe siteul Misiunii Interministeriale a Luptei contra Drogurilor şi Toxicomaniilor (www. Drogue.gouv.fr)

Efectele cannabisului

Efectele consumului de cannabis sunt variate, depinde de modul de consum, de starea psihologică a consumatorului şi de context: uşoară euforie, însoţită de un sentiment de apăsare şi de un chef spontan de a râde, o somnolenţă uşoară. Consumatorii de toate vârstele încearcă pentru plăcere şi detaşare. Această beţie este însoţită de o alterare a percepţiei timpului, vizuale şi a memoriei imediate, provocând o letargie. Poate însemna şi o lipsă de motivare, împiedicând îndeplinirea anumitor sarcini multiple. Dozele puternice determină probleme de vorbire şi de coordonare motrică, timpi de reacţie măriţi. Aceste efecte pot fi periculoase dacă în acele momente conducem sau dacă utilizăm anumite maşini, aparate. Principalele efecte fizice ale cannabisului pot provoca, in functie de persoană, cantitatea consumată şi compoziţia produsului: creşterea ritmului cardiac (palpitaţii), o diminuare a cantităţii de salivă (gură uscată), o inflamare a vaselor de sânge (ochi roşii), adesea o senzaţie de greaţă, o creştere a apetitului, tuse.

Pericolele determinate de cannabis

Cu toate că efectele nocive ale cannabisului asupra sănătăţii sunt, din anumite puncte de vedere, mai puţin importante decât cele ale altor substaţe psiho-active, trebuie să semnalăm câteva riscuri:

-Aparatul respirator este expus unui risc dublu: cel al resturilor toxice rezultate din arderea tutunului şi cel al resturilor special rezultate în urma fumatului de cannabis. Astfel, consumul regulat de cannabis, amestecat cu cel de tutun, poate determina după câţiva ani, apariţia cancerului precoce la plămâni (înainte de 45 de ani). Aceste riscuri de cancer pot fi amplificate la anumite condiţii de inhalare (pipe cu apă).

-Anumite tulburări mentale, uneori abia sesizate de oameni şi de consumatori pot fi descoperite sau agravate de consumul de cannabis (tulburări anxioase şi schizofrenie).

-Riscuri sociale: procurarea cannabisului te poate pune în contact cu diferite circuite legale, poate provoca datorii, te poate conduce la acte de delincvenţă (exemplu: trafic pentru a-ţi plăti doza).

-Consumul repetat şi abuzul de cannabis au ca rezultat o dependenţă psihică crescută între oameni. Ca o revanşă, experţii îndrăznesc să afirme că dependenţa fizică este minimă.

Cannabisul ca antidepresiv

Consumul regulat cauzează adesea probleme, mai ales dacă ne referim la tineri. Cannabisul, datorită efectelor sale anxiolitice, poate fi utilizat ca antidepresiv. El devine un fel de „medicament” pentru a gestiona un rău interior, un gol, o tristeţe, o lipsă de încredere, o suferină profundă. „Cu cât consum mai mult, cu atât mă închid mai des, ca într-o bulă de protecţie...încerc să nu mai simt nimic, caut să evadez, să uit, să râd, pentru că nu mai ştiu cum să fac asta fără drog. Ceea ce este practic, este că pot face asta doar fumând ceva, fără să depun vreun efort special. Apoi simt  o revoltă puternică, deoarece simt nevoia să mă  răzvrătesc, să-mi fac în continuare rău, poate astfel cineva va observa şi va lupta pentru mine...” De-a lungul timpului, această soluţie este nesatisfăcătoare, alienantă pentru persoana care se închide în ea. Nu există doar o problemă. A nu mai fi dependent de cannabis implică acceptarea de a găsi alte soluţii, alte căi de detaşare pentru viaţa sa, alte moduri de a te destinde sufleteşte. Trebuie, aşadar să acceptăm şi să nu mai fugim, să ne regăsim pe noi înşine, să confruntăm ceea ce pare să ne distrugă. Oare avem chef să ne lansăm într-o astfel de provocare? Chiar deloc, de aceea este adesea imperios necesar de a fi însoţit pe acest drum.

Unde putem afla ajutor?

În Franţa există Puncte de Informare (Points Écoute) pentru tineri, unde aceştia pot găsi sprijin (consultaţii gratuite şi confidenţiale) şi pot fi ascultaţi. De asemenea, ei pot apela la Centrele Speciale de Îngrijire în Toxicomanie unde ajutorul este oferit gratuit şi anonim. Aceste două tipuri de structuri pot primi şi familiile consumatorilor pentru a le oferi consultanţă. Pentru a afla mai multe informaţii, puteţi apela la numărul 113, care funcţionează 24 ore/24.

Învingem dacă în momentul în care avem drogul în faţă şi suntem pregătiţi să încercăm, analizăm situaţia cu avantajele şi dezavantajele sale. Este cea mai bună metodă de a face bune alegeri în viaţă.

Ştiţi oare că şi Dumnezeu vă poate ajuta să depăşiţi această situaţie, vindecându-vă rănile adânci ale sufletului şi dându-vă puterea de a vă schimba viaţa? Dumnezeu vrea să vină şi să înlăture vidul din interiorul nostru, dar pentru aceasta trebuie în primul rând să vrem şi noi, să recunoaştem că nu putem face asta fără El. Noi suntem cei care trebuie să-L căutăm... Noi trebuie, de asemenea, să fim pregătiţi să primim ceea ce El vrea să ne ofere... şi apoi să ne lăsăm în voia Sa, având credinţă...după aceea, să ne bucurăm!! Să ne bucurăm văzând rezultatele proniei Lui!

Sursă: atoi2voir
Traducere: Vicki Ciobanu


Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com







Cuvinte pentru tineri (XLVII): Lupta mea dusă cu alcoolul (mărturisire)

luni, 2 septembrie 2013

| | | 0 comments


Bună! Mă numesc C. și sunt femeie. Da, chiar așa! Alcoolul poate fi o problemă și pentru femei, cu toate că aceste cazuri sunt mai puțin numeroase decât cele ale bărbaților. Povestea mea a început în timp ce eram medic anestezist. Eram căsătorită şi aveam o fetiță. Din cauza problemelor grave de sănătate ale soțului și tatălui meu, dar și a vieții mele profesionale stresante, eram deprimată. Mi s-au prescris niște antidepresive.

Într-o seară, când m-am întors acasă, am vrut să mă relaxez și am băut un porto. Soțul meu nu bea deloc; așadar nu mi-a servit drept model. Dar iată că, seară de seară, subconștient, ”sprijinul” punctual a devenit un obicei. Am trecut la a consuma regulat alcool, dar nu dintr-o plăcere, ci pentru că devenisem clar dependentă. Măream cantitatea puțin câte puțin. În tot acest timp eram și sub efectul antidepresivelor. Medic fiind, eram foarte conștientă de riscurile la care mă supuneam, bând alcool. Dar în fața a ceva ce este mai puternic decât tine, niciun motiv nu este suficient de bun.

Am început să beau și la prânz chiar și tărie (whisky...). Odată cu această cădere, mi-am dat seama de importanța unei vieți echilibrate. Vegheați asupra sănătății vieții voastre: timp liber, relaxare, prietenii, sport, distracții între prieteni, odihnă... în loc să vă ”detașați” sâmbătă seara pentru a vă elibera de stres! Avem impresia greșită că pentru a sărbători și a te bucura, avem nevoie de alcool. Alcoolul ne dezinhibă; avem impresia că ne oferă mai multă încredere în noi, că ne face mai puternici, mai liberi. De fapt, vrem mereu să fim mai bine; nu ne acceptăm așa cum suntem; nu ne acceptăm limitele.

După o perioadă, mi-am zis într-o dimineață: ”De azi, s-a terminat, nu vei mai bea !”, dar alcoolul a fost mai puternic decât mine. Simțeam constant lipsa lui. Eram bine doar atunci când beam un pahar. Este un adevărat drog, un drog periculos mai ales pentru că se poate procura atât de ușor. La mine acasă nu mai găseai alcool, nimeni nu mă putea bănui... Însă era mai puternic decât mine: mergeam la un magazin din cartier și îmi cumpăram o sticlă mică pe care o beam la plecare. Ce rămânea, vărsam..

În mod paradoxal, nu am acceptat niciodată cu adevărat, faptul de a bea și a fi dependentă. Anumite persoane fac asta din plăcere. Savurează fiecare moment. Eu însă, vărsam adesea, după ce consumam alcool, pentru că nu îmi plăcea și pentru că nu mai voiam să beau. Dar era mai puternic decât mine. Sunt persoane dependente fără a fi conștiente de acest lucru. Eu nu eram în această situație; eram foarte conștientă de faptul că îmi făceam familia să sufere; aceasta îmi augmenta durerea. Plângeam, spuneam că nu voi mai face asta, însă nu reușeam.

După 3-4 ani de durere și oroare, i-am spus medicului meu generalist: ”Propune-mi orice, numai să scap din asta!” Mă aflam la capătul puterilor. Am fost trimisă într-un centru de dezintoxicare. Acolo, sevrajul a început. În acel mediu protejat, nu aveam cum să mai consum alcool. Am rămas acolo o lună.

În acest timp, am avut o colegă de cameră care aflase de o asociație care ajuta alcoolicii, Crucea Albastră. Această prietenă mi-a zis înainte să ies din centru: ”Fii atentă! Deși ești pe drumul cel bun, nu te opri, dacă nu vrei să recazi! Du-te la o asociație!” M-am dus și am realizat că acea colegă avea dreptate.

Am mers la toate întâlnirile Crucii Albastre. Acolo am legat relații de prietenie. Când bei, ai un sentiment acut de singurătate. Este foarte reconfortant să realizezi că poți încă avea prieteni. Pe lângă aceste întâlniri, am urmat și o terapie individuală de sprijin. De atunci, am scăpat de această patimă. Nu mai beau o picătură, chiar dacă, atunci când invit prieteni la mine, servesc ”aperitive” și vin (alte persoane preferă să servească sucuri de fructe).

Oricine poate cădea victimă acestei patimi. Nu contează clasa socială. Alcoolul este o adevărată capcană deoarece este insidios, pătrunde în viața ta atunci când nu te aștepți. Și este atât de ușor să cazi, mai ales în zilele noastre, când e în regulă să bei (chiar peste măsură). Un sfat: nu beți mai mult de un pahar atunci când ieșiți în oraș! Nu mai serviți altul; luați în schimb sucuri de fructe. Nu urmați exemplele nefaste ale prietenilor din jur!  


Sursă: atoit2voir
Traducere de Vicki Ciobanu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com