Antidepresiv ortodox

Фото: e.X. / Фото.сайт

de Tatiana Mayza, 28 mai 2014, Pravoslavie.ru

Foto: Foto.site

Este uimitor cum oamenii sunt tentați să complice totul! Dacă ceva nu merge bine, încep să se moleșească și numesc această stare depresie. Știu asta pentru că și eu sunt la fel. Despre felul cum poți ieși de sub presiunea depresiei s-au scris tone de articole. De obicei se propun câteva variante: ceaiuri calmante, vizită la psihoterapeut, practicarea sportului ș.a.m.d. 

Totul pare corect, totul este adevărat, dar oare câți dintre cei cu depresie urmează aceste sfaturi? Și sunt ele necesare? Îi pot ajuta pe toți?

Am cunoscut-o pe Natalia acum șapte ani la coadă la consultație la ginecolog. Natașa – o femeie înaltă, slăbuță, brunetă, cu o privire tristă, inexpresivă. Amândouă ne pregăteam să devenim mame: eu – fericită, ea – nu foarte. O asemenea femeie nefericită încă nu mi s-a întâmplat să întâlnesc. Din ochii ei gri, mă privea abisul.

Ea mi-a povestit că s-a măritat din dragoste, dar soțul s-a dovedit flușturatic. Nu lucra și-i plăcea să bea. Și, în general, Natalia n-a avut noroc în viață. Imediat după școală nu a putut să intre la drept. Tatăl i-a murit când Natașa era încă mică. Ea a rămas singură cu mama. Au trăit greu, uneori Natașa se ducea la prietene la cină. Pilmeni și șnițelele împodobeau masa numai la sărbători mari. Natașa a început să lucreze devreme ca bonă într-o grădiniță, apoi la o fermă ca mulgătoare. Mama Natașei era o fire dominantă și Natașa se temea de ea, ascunzându-și cu grijă stresul emoțional. Natașa s-a bucurat foarte mult când mama ei s-a căsătorit și s-a mutat într-o altă zonă.

În acel an, iarna a fost foarte aspră, combustibilul ieftin aproape că n-a ajutat-o și odată s-a întâmplat ceva groaznic: a ars casa. Natașa s-a salvat ca printr-un miracol. A trebuit să plece din satul natal, întrucât nu a putut găsi nici de lucru și nici unde să locuiască.

Natașa a hotărât să se mute la Moscova. S-a oprit ea la niște rude foarte îndepărtate, - a șaptea spiță de la roată. Curând ei au rugat-o politicos să plece. A urmat angajarea la o firmă cunoscută. Firma era faimoasă, dar cam lacomă: plata era puțină. Se considera că fiind manager pe vânzări trebuie să alergi foarte mult, ca un lup. Natașa era o fată insistentă și a dobândit curând clienți VIP. Ea era convinsă că munca ei este apreciată și ea iubită. Și-a construit planuri de viitor. Ce lovitură uimitoare a primit când, într-o dimineață, a fost rugată să-și scrie demisia. Ulterior, a aflat că una din firmele de care se ocupa Natașa de câteva luni a semnat, în sfârșit, un contract pentru o sumă mare. Dacă Natașa nu ar fi fost “rugată” să-și scrie demisia, ea ar fi primit un procent substanțial...

Deznădejdea este un păcat mare. Noi, ortodocșii, știm asta, deși adeseori uităm să luptăm cu această boală teribilă, iar ca să fim exacți, cu spiritul. Te spovedești, vorbești cu preotul – și îți este mai ușor.

Noi mergem la spovedanie – omul nebisericesc caută alte metode.

Natașa a stat o lună în clinica de psihoterapie. Discuțiile psihologice, somnul medicamentos, terapia – totul a fost excelent și, se pare, totul a ajutat-o. Dar când ieși din spital, ce va urma? În continuare nu are nimeni nevoie de tine, forfota continuă.

Natașa s-a angajat în altă parte. Cât timp a stat în spital, cea de-a doua cameră din apartamentul închiriat a fost luată de Igor – viitorul soț. Simpatic, înalt și, cel mai important, atât de serviabil. Natașa nu putea să nu se îndrăgostească. S-a dovedit că Igor este un gigolo obișnuit, în plus și bețiv: lucra o săptămână pe an și, dacă apărea bănuțul, îl bea imediat. Natașa a înțeles că a făcut o mare greșeală, dar era prea târziu. Prin ce minune a purtat și a născut primul copil, numai Dumnezeu știe. Curând a apărut și al doilea.

Coada la ginecolog se mișcă întotdeauna încet, dar discuțiile reduc timpul. Mi-am adus aminte de această cunoștință periodic, nici eu nu știu de ce. Mi-a intrat în suflet abisul din privirea Natașei. Poate pentru că nu i-am adresat niciun cuvânt de mângâiere, nu am încurajat-o. Mult timp mi s-a derulat în minte frazele pe care ar fi trebuit să i le spun. Ar fi trebuit s-o invit la biserică. Dar mi s-a părut că ne vom mai întâlni.

Foto: I. Goulart/isac.goulart.net

Și ne-am întâlnit peste șapte ani, pe 1 septembrie. Copiii noștri erau cam în aceleași clase. Am recunoscut-o imediat pe această cunoștință întâmplătoare de la cabinetul de ginecologie. Era puțin schimbată la exterior. Tot slabă, aceeași ochi gri, deși privirea nu mai era de animal încolțit, iar pe frunte avea câteva riduri subțiri. Culoarea roșie a bluzei se reflecta pe pielea închisă la culoare.

- Cum o duci, Natașa? Ce s-a mai schimbat? – am întrebat-o eu.

- Știți, Tania, am fost în pragul sinuciderii. Vă imaginați: copiii erau flămânzi, bani deloc. Chiria nu aveam cu ce s-o plătesc. Ajutor de nicăieri. În plus, soțul a început să dispară cu zilele; lumea îmi spune că l-a văzut ba ici, ba colo, cu o bețivancă. M-am hotărât și l-am alungat. Viața mi-era distrusă. Încotro s-o iau cu doi copii mici? Dar s-a întâmplat ca mama să se mute la mine. N-a avut parte de-o viață așezată. Mi s-au dezlegat mâinile, am început să lucrez. La serviciu m-am împrietenit cu o femeie credincioasă, care mi-a spus o frază miraculoasă, pe care eu o repet cu tărie de câte ori tristețea îmi năvălește sufletul: “Slavă lui Dumnezeu pentru tot!” Și, într-adevăr, slavă Domnului pentru tot. Tatăl meu a murit devreme, dar acest lucru mi-a călit caracterul. Mi-a ars casa, m-am mutat la Moscova – aici sunt mai multe posibilități! Facultatea de drept? – Dar ce avocat va ieși din mine? Da, odată am făcut greșeala să mă mărit, dar am niște copii minunați. Nu demult, mi-au dat jumătate de normă pentru că firma este în prag de închidere, dar slavă lui Dumnezeu – acum am mai mult timp să-l petrec cu copiii. Cu mama mă înțeleg bine, vă imaginați! Acum mama mi-e cea mai bună prietenă. Cu anii ea s-a muiat, nu mai este ca înainte, când mi-era de ajuns o privire ca inima să-mi cadă în călcâie. Acum se sfătuiește cu mine de la egal la egal, nu mă mai presează moral, nu-mi mai dictează cum să trăiesc. Da, totul e bine acum. Și, dacă ceva nu e în regulă, nu uit să-mi repet: Slavă lui Dumnezei pentru tot!

M-am împrietenit cu Natalia, copiii noștri sunt nedespărțiți! Ea are niște băieți extraordinari, care învață bine. Eu cu fetele suntem adesea musafirii lor. Svetlana Vladimirovna, mama Natașei, ne tratează mereu cu covrigei delicioși presărați cu zahăr pudră. “Slavă Domnului pentru tot!”, - ne spunem de fiecare dată când ne întâlnim!

Natalia a învățat de la mine să fie optimistă. Și eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am: și pentru raza jucăușă de soare, care nu mă lasă să dorm în dimineața de duminică; și pentru o mulțime de lucruri, care nu mă lasă să mă plictisesc; și pentru apusul de soare auriu și transparent; și pentru floarea albă, delicată de pe lângă aleea din parc, care mi se înclină de fiecare dată, când trec pe lângă ea! Și pentru încă o zi, dată mie de Tatăl milostiv pentru pocăință. Slavă lui Dumnezeu pentru tot!

Traducere: Nicoleta Macovei

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

Să fumezi cannabis: banal sau nu ? / Fii independent (1)

de Estelle O.

  

„Joint-ul de cannabis este primul produs ilicit consumat în societatea noastră, mai ales că mulţi nu ştiu dacă este sau nu legal.” Cea mai răspândită idee este aceasta: să fumezi cannabis nu prezintă niciun risc, deoarece tinde să devină o acţiune banală în sensul în care sunt din ce în ce mai mulţi consumatori.

Cu toate acestea, consumul intens de tutun, de exemplu, ne arată faptul că nici în cazul legalizării, nici în cazul banalizării unui produs, riscurile nu sunt diminuate. Fumatul regulat timp de mai mulţi ani te poate ucide. Fiind consumator de substanţe „banalizate”, m-am confruntat cu anumite întrebări relative în legătură cu consumul drogurilor, legale sau nu: „În ce stadiu mă aflu? Sunt pe cale de a deveni dependentă? Consumul acesta va sfârşi prin a mă distruge?”

De ce fumez cannabis?

Există mulţi consumatori de cannabis care nu sunt dependenţi. Sunt persoane care nu au de suferit pentru că nu consumă des şi mult, ci ocazional, într-un cadru festiv. Cannabis-ul nu îi destabilizează psihologic. Aşadar nu are o influenţă asupra vieţii lor sociale, afective, şcolare sau profesionale. Trebuie să recunoaştem acest lucru. Deşi, cannabis-ul poate fi în acelaşi timp şi înşelător.

Alţi consumatori, chiar ocazionali, aşa-zişi „descoperitori” pierd contactul cu realitatea, având nevoie de psihiatri. Cum să ştii care va fi efectul pe care îl va avea un produs asupra ta încă de la prima utilizare?

În plus, a nu simţi de prima dată efectele negative ale produsului te face să uiţi mai apoi aspectele lui mai puţin benefice. Ne refugiem adesea în spatele unei practici de grup, refuzând „să privim faţă în faţă” drogul.

Anumite persoane nu întâmpină probleme legale, nici de sănătate (pulmonare), nici la nivel educativ, dar ele nu realizează în ce situaţie se găsesc. Ele procedează „ca toată lumea”. Poate că ele sunt pe drumul de a lega o relaţie foarte specială cu „joint-ul”. Mai mult decât „un element festiv”, drogul devine un „tovarăş, sprijin, antidepresiv”. Acesta începe să aibă un loc special în viaţa consumatorului.

În timp ce „a face ca toată lumea” ia naştere într-un grup, a se identifica cu moda, este un comportament care face parte din cotidian. Din anumite privinţe, a te sprijini pe o practică de grup poate să fie revigorant şi să funcţioneze cu adevărat. Aceasta însă nu trebuie să ne priveze de o mică introspecţie personală. Dacă încercăm să ne privim, să ne analizăm, vom putea descoperi o relaţie neprevăzută cu drogul şi înfrunta reflecţii profunde, întrebări care ţin de umanitatea noastră, adevărate dificultăţi personale.

Iată ce îmi spun consumatorii: „Mă refugiez în spatele consumului întreprins de grupul de prieteni, dar la sfârşit acest drog mă ajută la altceva decât să mă distrez, cred că vreau să uit...”, „În sufletul meu există o tristeţe şi acest drog îmi permite să nu o mai simt”, „Nu mă mai interesează nimic în acest moment...nu mă mai duc la cursuri, nu mai am niciun scop în viaţă...”, „Fac asta pentru a fi ca ceilalţi, este un mijloc de a te integra, toţi prietenii o fac. dacă nu ar exista asta în grup, ce am face împreună?”, „Simt o mai mare angoasă ca înainte, atunci îmi măresc doza, însă are mai mare efect dacă îl combin cu alcool...”, „Mi-am inventat o atmosferă, un mod de a fi, o legătură cu lumea cool, este identitatea mea, un mod de viaţă”, „Este maniera mea de a mă debarasa de lumea întreagă...”

Da, este posibil să dezvolţi o dependenţă faţă de acest drog, să treci de la a fi un consumator ocazional la unul regulat...şi de a face din cannabis un refugiu. Mai mult decât atât, un element imporant: toţi consumatorii rămân „în afara legii”. Posesia de cannabis nu se pedepseşte cu privarea de liberatate. Sunt mulţi cei care gândesc că aceasta înseamnă o toleranţă din partea poliţiei. Însă problema este legată de convingerile noastre, de principiile de viaţă pe care le putem avea, de integrarea noastră în societate. A fi oprit şi găsit cu cannabis asupra ta nu rămâne fără consecinţe, deoarece aceasta poate fi înscrisă în cazierul judiciar ca utilizare, posesie şi transport de substanţe ilicite. (Ceea ce poate, de exemplu, să îngreuneze drumul unei vieţi profesionale împlinite.)

Este un drog periculos?

Pentru a răspunde la această întrebare am preluat informaţii pe care le puteţi găsi pe siteul Misiunii Interministeriale a Luptei contra Drogurilor şi Toxicomaniilor (www. Drogue.gouv.fr)

Efectele cannabisului

Efectele consumului de cannabis sunt variate, depinde de modul de consum, de starea psihologică a consumatorului şi de context: uşoară euforie, însoţită de un sentiment de apăsare şi de un chef spontan de a râde, o somnolenţă uşoară. Consumatorii de toate vârstele încearcă pentru plăcere şi detaşare. Această beţie este însoţită de o alterare a percepţiei timpului, vizuale şi a memoriei imediate, provocând o letargie. Poate însemna şi o lipsă de motivare, împiedicând îndeplinirea anumitor sarcini multiple. Dozele puternice determină probleme de vorbire şi de coordonare motrică, timpi de reacţie măriţi. Aceste efecte pot fi periculoase dacă în acele momente conducem sau dacă utilizăm anumite maşini, aparate. Principalele efecte fizice ale cannabisului pot provoca, in functie de persoană, cantitatea consumată şi compoziţia produsului: creşterea ritmului cardiac (palpitaţii), o diminuare a cantităţii de salivă (gură uscată), o inflamare a vaselor de sânge (ochi roşii), adesea o senzaţie de greaţă, o creştere a apetitului, tuse.

Pericolele determinate de cannabis

Cu toate că efectele nocive ale cannabisului asupra sănătăţii sunt, din anumite puncte de vedere, mai puţin importante decât cele ale altor substaţe psiho-active, trebuie să semnalăm câteva riscuri:

-Aparatul respirator este expus unui risc dublu: cel al resturilor toxice rezultate din arderea tutunului şi cel al resturilor special rezultate în urma fumatului de cannabis. Astfel, consumul regulat de cannabis, amestecat cu cel de tutun, poate determina după câţiva ani, apariţia cancerului precoce la plămâni (înainte de 45 de ani). Aceste riscuri de cancer pot fi amplificate la anumite condiţii de inhalare (pipe cu apă).

-Anumite tulburări mentale, uneori abia sesizate de oameni şi de consumatori pot fi descoperite sau agravate de consumul de cannabis (tulburări anxioase şi schizofrenie).

-Riscuri sociale: procurarea cannabisului te poate pune în contact cu diferite circuite legale, poate provoca datorii, te poate conduce la acte de delincvenţă (exemplu: trafic pentru a-ţi plăti doza).

-Consumul repetat şi abuzul de cannabis au ca rezultat o dependenţă psihică crescută între oameni. Ca o revanşă, experţii îndrăznesc să afirme că dependenţa fizică este minimă.

Cannabisul ca antidepresiv

Consumul regulat cauzează adesea probleme, mai ales dacă ne referim la tineri. Cannabisul, datorită efectelor sale anxiolitice, poate fi utilizat ca antidepresiv. El devine un fel de „medicament” pentru a gestiona un rău interior, un gol, o tristeţe, o lipsă de încredere, o suferină profundă. „Cu cât consum mai mult, cu atât mă închid mai des, ca într-o bulă de protecţie...încerc să nu mai simt nimic, caut să evadez, să uit, să râd, pentru că nu mai ştiu cum să fac asta fără drog. Ceea ce este practic, este că pot face asta doar fumând ceva, fără să depun vreun efort special. Apoi simt  o revoltă puternică, deoarece simt nevoia să mă  răzvrătesc, să-mi fac în continuare rău, poate astfel cineva va observa şi va lupta pentru mine...” De-a lungul timpului, această soluţie este nesatisfăcătoare, alienantă pentru persoana care se închide în ea. Nu există doar o problemă. A nu mai fi dependent de cannabis implică acceptarea de a găsi alte soluţii, alte căi de detaşare pentru viaţa sa, alte moduri de a te destinde sufleteşte. Trebuie, aşadar să acceptăm şi să nu mai fugim, să ne regăsim pe noi înşine, să confruntăm ceea ce pare să ne distrugă. Oare avem chef să ne lansăm într-o astfel de provocare? Chiar deloc, de aceea este adesea imperios necesar de a fi însoţit pe acest drum.

Unde putem afla ajutor?

În Franţa există Puncte de Informare (Points Écoute) pentru tineri, unde aceştia pot găsi sprijin (consultaţii gratuite şi confidenţiale) şi pot fi ascultaţi. De asemenea, ei pot apela la Centrele Speciale de Îngrijire în Toxicomanie unde ajutorul este oferit gratuit şi anonim. Aceste două tipuri de structuri pot primi şi familiile consumatorilor pentru a le oferi consultanţă. Pentru a afla mai multe informaţii, puteţi apela la numărul 113, care funcţionează 24 ore/24.

Învingem dacă în momentul în care avem drogul în faţă şi suntem pregătiţi să încercăm, analizăm situaţia cu avantajele şi dezavantajele sale. Este cea mai bună metodă de a face bune alegeri în viaţă.

Ştiţi oare că şi Dumnezeu vă poate ajuta să depăşiţi această situaţie, vindecându-vă rănile adânci ale sufletului şi dându-vă puterea de a vă schimba viaţa? Dumnezeu vrea să vină şi să înlăture vidul din interiorul nostru, dar pentru aceasta trebuie în primul rând să vrem şi noi, să recunoaştem că nu putem face asta fără El. Noi suntem cei care trebuie să-L căutăm... Noi trebuie, de asemenea, să fim pregătiţi să primim ceea ce El vrea să ne ofere... şi apoi să ne lăsăm în voia Sa, având credinţă...după aceea, să ne bucurăm!! Să ne bucurăm văzând rezultatele proniei Lui!

Sursă: atoi2voir

Traducere: Vicki Ciobanu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com