Cel de-al 13-lea marş anual pentru viaţă din Praga a avut o participare record

De Thaddeus Baklinski

 

Praga, 2 aprilie 2013 (LifeSiteNews.com) – Organizatorii marşului anual pentru viaţă din Cehia au spus că în acest an demonstraţia a depăşit aşteptările prin prezenţa a mii de manifestanţi pentru-viata ce au umplut străzile oraşului pentru a se pune capăt avorturilor în Republica Cehă.

Potrivit lui “Hnuti Pro zivot CR” (Mişcarea pentru Viaţă Republica Cehă), ceea ce a început de la un mic număr de susţinători pro-life ce participau la marşurile “Ziua copiilor ne-nascuti” în fiecare an pe 25 martie, a ajuns la o manifestare de o largă participare cu un număr în continuă creştere. Anul acesta marşul, la cea de-a 13-a ediţie anuală, a atras aproape 3000 de manifestanţi în Praga, faţă de 2000, câţi au fost în anii anteriori.

“În fiecare zi 63 de copii sunt privaţi de viaţă în Republica Cehă. Legea avorturilor a fost promulgată în urmă cu 53 de ani. De atunci s-au desfăşurat în centrul Pragăi 13 marşuri anuale care au cerut în mod public ca această lege să fie schimbată”, au afirmat organizatorii marşului într-o declaraţie de presă.

Manifestările legate de Marşul pentru Viaţă au început din seara precedentă marşului, vineri, 22 martie în biserica Sfântului Gil. Sâmbătă pe 23 martie, s-a celebrat o slujbă pro-life la 12:30 în biserica Sfântului Gil de către un episcop greco-catolic, Msgr. Ladislav Hucko, iar după terminarea acesteia manifestanţii au umplut străzile plecând de la biserică către centrul oraşului, oprindu-se la statuia Sf Wenceslas, patronul Bohemiei, aflată deasupra pieţii Sf Wenceslas.

Mulţi dintre manifestanţi au purtat cruci albe ca simboluri ale copiilor ne-nascuti omorâţi prin avorturi.

 De asemenea, oamenii au purtat bannere cu texte “Aboliţi legea avortului”, “Un copil este întotdeauna un semn al speranţei”

Organizatorii au remarcat că la marş au participat oameni de toate generaţiile.

Marşul a culminat cu discursuri ale unor lideri pro-life, printre care Radim Uchac, preşedintele Mişcării Pro-Life, Viţ Ciganek, organizator al marşului “Curaj pentru Viaţă” din Praga, Johannes Buchner director al secţiunii europene a “Human Life Internaţional” şi a unui reprezentant al tineretului din Szczecin, Polonia ce a venit să susţină marşul.

Manifestările legate de marş s-au încheiat cu citirea unei scrisori deschise către primul ministru al Republicii Cehe, Peter Necas (ODS), prin care reprezentanţii organizaţiilor pro-life au cerut să se facă paşi concreţi pentru apărarea vieţii umane: legislaţie care să protejeze viaţa umană din momentul concepţiei, abolirea unei legi ce permite avortul şi o campanie educaţională focalizată pe valoarea şi demnitatea fiecărei fiinţe umane din momentul concepţiei. De asemenea s-a cerut o strategie de ajutorare practică a femeilor însărcinate şi de susţinere a structurii familiei tradiţionale.

Cei 15 semnatari ai scrisorii, ce cuprind reprezentanţi din Comitetul Drepturilor Parentale, Clubul Conservativ, Institutul de Studii în Bioetică, Campania de Prevenire “Silent No More”, şi altele, au cerut de asemenea Primului Ministru să organizeze o întâlnire cu liderii pro-life pentru a discuta cerinţele.

“În anul 2012, mai mult de 23.000 de copii au fost omorâţi în Republica Cehă” au afirmat liderii pro-life.

“Aceasta înseamnă că în fiecare zi, în medie, sunt exterminate trei clase de scoala-primara fără ca politicienii sau societatea să ridice o sprânceană. Aceste atrocităţi neîncetate sunt acceptate ca fiind ceva normal. Prin urmare mişcarea pro-life cehă doreşte să atragă atenţia opiniei publice din Cehia şi guvernului asupra nevoii de a fundamenta în sistemul legislativ protejarea fiinţelor umane de la concepţie până la moartea naturală”.

Fotografii de la cel de-al 13-lea marş anual pro-life din Praga şi alte campanii pro-life de pe cuprinsul ţării pot fi văzute aici.

Sursă: LifeSiteNews

O scrisoare deschisă către femeile care au făcut avort

de Kristen Walker Hatten

12 martie 2013 (LiveActionNews.org) - De obicei îmi condimentez blogul cu ceva umor, dar astăzi o să fiu extrem de serioasă... în cea mai mare parte a articolului.

Iată care-i treaba: Primesc multe e-mailuri de la multe persoane. Unele dintre ele vor să-mi demonstreze cât de idioată sunt, dar multe au o poveste de zis. 

Păi, până la urmă toată lumea are câte o poveste, dar majoritatea femeilor care-mi scriu povestea vieţii au şi câte un avort undeva în istorioară.

Nici măcar una dintre ele nu mi-a zis vreodată: „De-abia aşteptam să fac un avort.” sau „M-am simţit extraordinar după avort.” sau „Nu am avut niciodată dubii în legătură cu hotărârea mea de a face avort.” Tot mai aştept pe cineva care să-mi scrie că „Am făcut un avort, m-am simţit fantastic şi sunt super fericită că l-am făcut!” (Oricum, probabil că n-aş crede-o nici măcar o clipă).

Cel mai adesea aud cuvinte de genul: „constrângere”, „rămasă fără opţiuni”, „singură” şi „îngrozită”. Mai aud cuvinte precum „regret” şi „tortură”, „depresie” şi „negare”.

Din experienţa mea acumulată în urma discuţiilor cu diverse femei, atât înainte cât şi după ce am intrat în mişcarea pentru-viaţă, m-am convins că până la urmă efectiv toate femeile regretă că au făcut avorturi. Chiar cred cu tărie asta. N-am întâlnit până acum nici o mamă care să regrete că şi-a născut copiii şi n-am întâlnit nici o femeie care să nu regrete că a făcut avort.

Dacă ai făcut avort, există mari şanse ca în adâncul inimii să-l regreţi.

S-ar putea să îţi exprimi pe faţă regretul sau s-ar putea să te arăţi foarte furioasă pe cel care-ţi sugerează că ar trebui să-ţi pară rău. În orice caz, eu cred că în adâncul inimii tu suferi. Şi vreau să te ajut.

Vezi tu, cunosc o doamnă foarte drăguţă la inima căreia am vrut de mult să ajung în mod special, dar care se ofensează imediat ce se aduce în discuţie subiectul numit avort. De fiecare dată când aduc vorba despre avort pe Facebook – se mai întâmplă din când în când – ea apare adesea de nicăieri şi postează un comentariu cu referire la dreptul femeii de a alege ce face cu corpul ei.

Dar din întâmplare ştiu că ea a făcut avort. Şi mai ştiu şi că ea n-a vrut să-l facă. Dar nu ştiu dacă ea ştie că eu ştiu. Este o situaţie ciudată, în cel mai bun caz.

N-o cunosc prea bine, dar adesea îmi vine să-i scriu şi să-i spun că „Ştiu că ai făcut avort. Ştiu că te doare.”

Totuşi nu ştiu dacă e cel mai potrivit să procedez aşa ceva. Nu vreau ca ea să creadă că vreau astfel să am câştig de cauză în discuţiile noastre. Iar asta m-a pus pe gânduri. Ştiu o grămadă de femei care au făcut avort şi vreau să le zic în principiu cam acelaşi lucru tuturor.

Aşa că vă scriu tuturor chiar acum, în acest blog. Tuturor celor pe care vă cunosc personal dar celor pe care nu vă cunosc. Dacă aţi făcut avort, iată care-i mesajul meu pentru voi. Nu are girul vreunui specialist în psihologie, iar eu nu sunt un consilier autorizat. Nu ştiu dacă spun „cuvintele potrivite”. Vorbesc pur şi simplu din inimă: 

  ***

Nu sunt mânioasă pe voi şi nici nu ţin duşmănie. N-am nimic de zis în legătură moralitatea a ceea ce aţi făcut. N-am nimic de zis nici în legătură legile sau cu drepturile femeilor sau cu etapele de dezvoltare a fetuşilor. Nu mă interesează să port sau să câştig o discuţie în contradictoriu.

Ştiu că credeţi că n-ar trebui să simţiţi nimic pentru copilaşul vostru avortat. Vreau să ştiţi că este în regulă. Ce simţiţi este absolut normal. Ceea ce simţiţi este doliul pentru pierderea copilului vostru.

Nu vă aşteaptă decât iertare şi vindecare.

Este normal să plângeţi. Este normal să fiţi contrariate. Este normal să aveţi regrete. Este normal să fiţi furioase. S-ar putea să fiţi furioase şi pe mine chiar acum. Credeţi-mă - pot face faţă.

Dacă vreţi să vorbiţi cu mine, vă pot ajuta să cunoaşteţi oameni care au trecut prin ce treceţi voi acum şi cunosc lucrurile astea, pentru că sincer eu nu le cunosc. Dar sunt şi eu om, deci ştiu ce este aia durere şi ştiu că vreţi să se termine.

Există oameni cu care puteţi sta de vorbă. Există lucruri pe care le puteţi afla citind, le puteţi face, le puteţi învăţa şi le puteţi descoperi şi care vă vor ajuta să vă vindecaţi. Sunt câteva linkuri la sfârşitul articolului care vă vor da idei ca să vă puneţi în mişcare sau, dacă vreţi, îmi puteţi trimite un e-mail.

Vorbesc efectiv în numele fiecărei persoane pro-viaţă pe care o cunosc când spun asta: Vreau să vă ajut. Nu este vreo şmecherie la mijloc ca să vă fac să vă deschideţi inima în faţa mea şi să vă pot judeca. Nu găsesc nicio plăcere în a vă judeca. Nu sunt de părere că voi „meritaţi” să suferiţi sau să fiţi pedepsite. Dacă ar fi aşa, atunci şi eu aş merita aşa ceva. Şi restul lumii.

Meritaţi mai mult. Meritaţi acceptare şi vindecare.

Oricine aţi fi, există atâţia oameni pe care nici nu-i cunoaşteţi dar care de-abia aşteaptă să vă ajute. Şi eu mă număr printre ei.

Şi oamenii ăştia vor să vă ajute: Rachel’s Vineyard

Şi aceştia: Silent No More

Puteţi să-mi lăsaţi şi un e-mail. Şi să aveţi încredere că tot ce-mi veţi spune va rămâne doar între noi.

Oricine aţi fi, eu mă rog din inimă să vă vindecaţi şi să fiţi fericite.

  ***

Sursa: LifeSiteNews