Imaginează-ți că acest leu mort ar putea fi un copil avortat

joi, 17 iulie 2014

| | |




Sunt sigur că ai văzut pozele acestei tinere peste tot pe Facebook.

Numele ei este Kendall Jones. Kendall este o vânătoare pasionată și, potrivit celor spuse pe internet, este un om demn de dispreț, care merită o moarte lentă și dureroasă.

După cum poți vedea, domnișoara Jones merge în excursii în Africa, unde vânează trofee ca elefanți și lei. Câteodată ea îi anesteziază de dragul cercetărilor științifice sau pentru a trata vreo rană, dar uneori îi și omoară. Kendall se apără afirmând că vânează fie pentru a oferi hrană băștinașilor înfometați, fie pentru conservarea mediului.

Părerea mea e că face aceste lucruri și pentru niște poze bune pentru Facebook, dar este doar părerea mea.Eu,  cel puțin, prefer aceste poze în locul gunoiului pornografic peste care dau în fiecare zi pe internet.

Este amuzant faptul că în ciuda tuturor ticăloșiilor și depravării pe care le vedem zilnic online, doar poza unei zebre moarte reușește să irite privirile noastre.

Ceva încă şi mai ciudat: un milion de bebeluși sunt avortați anual în această țară, iar acest aspect n-a reușit să depășească indignarea trezită de poza cu zebra moartă. Există petiții care circulă pentru ca această fată să fie scoasă de pe Facebook și chiar alungată de pe întreg teritoriul Africii. Condamnarea este aproape universală, iar ura îndreptată împotriva acestei tinere este de neînchipuit.

În aceasta constă lupta mea, America! Acesta este motivul pentru care sunt așa un cinic. Pur și simplu nu pot lua în serios indignarea voastră privind acest subiect. Suntem înconjurați de moarte și nenorociri, dar nu ne plângem decât atunci când e împușcată o maimuță? Îmi pare absurd, dacă m-ați întreba ce părere am.

Multe bloguri cu idei liberale care sunt total împotriva lui Kendall Jones sunt exact aceleași bloguri care timp de o săptămână au aclamat-o pe Emily Letts care și-a filmat propriul avort. “Ce fel de monstru poate fi un om care zâmbește după ce omoară un animal? spun aceștia despre tânăra ce se fotografiază cu un rinocer anesteziat, dar care păstrează tăcerea când vine vorba despre femeia care se hlizea în timp ce un doctor îi provoca avortul și îi omora pruncul.

Întreaga dinamică a vieții este dată peste cap. A întâlnit lumea vreodată vreo cultură așa plină de fantasme ca a noastră?  A fost vreodată vreo societate așa confuză cum este a noastră? Nu sunt antropolog, dar mi-e greu să cred că vreo civilizație anterioară a fost un amestec așa pervers de puritanism și plăcere vicioasă. Ni se spune că nu ar trebui nici măcar să clipim când un episod întreg dintr-un serial de televiziune este axat exclusiv pe relaţii sexuale între adolescenţi de acelaşi sex. Însă, când vine vorba de difuzarea pe acelaşi post tv a unui cuvânt incorect politic precum “piei roşii”, ar trebui să fim foarte senzitivi şi să ne aşteptăm la scuze din partea respectivului canal media – ceea ce se şi întâmplă.

Este complet bizar. Dacă aș fi un extraterestru care ar vrea să cucerească lumea, aș renunța la acest plan gândindu-mă că probabil sursa de apă a Terrei este contaminată cu ceva care înnebunește toți locuitorii.

Așa putem numi ce se întâmplă: nebunie. Nu este vorba că moralitatea este pervertită sau anulată, chiar și asta ar fi logic. Ceea ce am făcut  este o ridiculizare a virtuții și o religie a morții și astfel am rămas fără niciun mijloc de a ne ridica deasupra a tot ce este urât și murdar.

Personal, nu îmi pasă de pasiunile lui Kendall în niciun fel. N-aș omorî un leu decât dacă ar trebui să mă apăr, în caz că această ocazie ar apărea vreodată. Acțiunile acestei tinere sunt legale și ajută atât oamenii pe care îi hrănește, cât și economia locală pe care o stimulează. Ea afirmă că nu omoară animale tinere și nici femele cu pui și că acțiunile ei ajută la menținerea balanței în fauna Africii.

Bine. Nu știu lucruri suficiente despre Kendal și nici despre fauna din Africa, așa încât să o pot prinde cu mâța în sac sau să îi verific afirmațiile. Sunt sigur că nu e diavolul întruchipat și sunt sigur că își folosește timpul liber făcând lucruri mai bune decât aproximativ 90 % dintre tinerii de vârsta ei, dar asta nu înseamnă că ea are dreptate. Dacă ești pro-viață – și te opui părerilor lui Kendall Jones, dar petreci mult mai mult timp protestând împotriva uciderii copiilor în pântece decât protestând împotriva uciderii animalelor din Africa, atunci îți respect părerea și logica ta. Mergi mai departe. Succes!

Suspectez, totuși că un procent destul de mic din cei împotriva acestei fete gândesc așa.

Restul sunt fie în favoarea, fie sunt indiferenți despre uciderea copiilor nenăscuți. Ei văd uciderea speciilor aflate în pericol de dispariție ca fiind cel mai mare rău, totuși, când vine vorba de a se opune căsătoriilor între persoane de același sex, vânatul animalelor vine pe plan secund.

Nu este neapărat vorba că prețuiesc mai mult viața animalelor decât viața oamenilor. Sunt și ei oameni și sunt sigur că dacă ar avea de ales între viața lor și viața unor țestoase amenințate de dispariție, și-ar alege cu bucurie propria lor viață. Ei recunosc Holocaustul ca fiind de departe cu mult mai important decât uciderea a jumătate din populația de veverițe de pădure.

Pot  pretinde că au o legătură specială cu natura, dar cei mai mulți dintre ei nu reacționează așa cum putem vedea în filmulețul acesta:

Nu spun că ei nu iubesc animalele în mod sincer. Spun doar că e mai ușor să iubești animalele. Este mai ușor să fii pro-drepturile animalelor, de aceea sunt atâția oameni care susțin aceste drepturi. Este greu să aperi viața omului. Noi alegem întotdeauna calea ușoară, comodă. Nu contează în ce direcție. Interesul este cheia și în ceea ce privește valorile, chiar virtuțile.

Pot să stau cât e ziua de lungă și să scriu poezii despre morse sau despre delfini, dar este posibil ca atitudinea mea pro-animale să nu ceară de la mine nimic concret. Nu sunt nevoit să fac ceva. Nu voi fi forțat niciodată să sacrific ceva pentru bufnița pestriță sau pentru lupul argintiu. Nicio balenă cu cocoașă nu va veni la ușa mea să-mi ceară să am grijă de ea pentru următorii 18 ani. Sunt sigur că niciun tigru siberian nu va veni la mine vreodată să-mi ceară să îmi schimb întreaga viață pentru a a-l adăposti. Se poate să adopt un animal de casă, dar acest lucru va fi întotdeauna unul făcut de bunăvoie. Pe de altă parte, copilul apare după actul sexual. Actul sexual implică plăcere, dar copilul implică multă grijă și muncă. Copilul interferă cu distracția noastră. Chiar o strică. Acesta și doar acesta este motivul pentru care noi ne opunem masacrului asupra copiilor nenăscuți și vărsăm doar lacrimi de crocodil peste rămășițele unui leopard ucis.

Leopardul nu ne-a cauzat niciodată vreo problemă, dar copiii pot fi de-a dreptul niște poveri. Într-adevăr, noi prețuim viața omului.

Ca societate eugenică, ne învârtim în jurul psihopatiei. Interiorul nostru, sufletele noastre sunt erodate de aprobarea infanticidului. Ne temem de pierderea omeniei, totuși, din când în când aruncăm cu critici în dreapta și în stânga pentru a ne descărca pe cineva – pe oricine ne poate da o alternativă sigură și bună. Noi ne descărcăm rezerva enormă de furie îndreptățită fie pe un vânător, fie pe un presupus star TV “homofob”, fie chiar pe un proprietar de echipă din NBA rasist, totul pentru a arăta lumii și nouă înșine că încă mai avem repere morale. Încă ne pasă. Încă avem sentimente.

Totul este o enigmă, bineînțeles. “Indignarea zilei” va fi curând înlocuită de altceva, la fel cum noi ne îngrozim de la o atrocitate la alta, fără să ne oprim suficient de mult pentru a ne pune întrebări serioase despre ce se întâmplă.
Mi-aș dori să ne oprim pentru un moment și să reflectăm la câteva lucruri.

Suntem foarte supărați că o femeie a omorât un leu. De ce?

Din cauză că leul este pe cale de dispariție?

Din cauză că e frumos, maiestuos?

Bine, dar ce contează? Există alte lucruri frumoase, există alte animale. Avem nevoie de lei? Cui îi pasă cu adevărat daca nu ar mai exista lei pe Terra?

Acest lucru va supăra ecosistemul? Bine, dar cui îi pasă de ecosistem? De ce contează ecosistemul?

Pentru că toate formele de viață depind de ecosistem? Bine, dar revenim la prima întrebare…cui îi pasă despre organismele vii?

De ce catalogăm în mod instinctiv unele organisme ca fiind superioare altora? De ce nu te superi așa tare când omor un gândac de bucătărie, dar te-ai supăra dacă aș omorî un vultur pleșuv?

Totuși, ce este viața? De ce contează? Ce o face așa valoroasă? Ce face o viață mai importantă decât alta? De ce este mai important vecinul tău decât copacul din fața curții lui?

De ce jelim când cineva moare? De ce sărbătorim când cineva se naște? De ce te afli aici? De ce ar trebui să fie leul tratat cu demnitate? De ce ar trebui tu să fi tratat cu demnitate?

Dacă găsești răspunsuri la aceste întrebări, vei ajunge la una din două concluzii: totul este fără sens și nimic nu contează sau viața este ceva sfânt și mai ales viața omului.

Confruntă aceste lucruri și vei sfârși fie ca un nihilist sinucigaș, fie ca un entuziast pro-viață.

Chiar nu există cale de mijloc între aceste două răspunsuri, în ciuda dorinței noastre fierbinți de a găsi. Nu îți sugerez ce să gândești despre aceste lucruri, îți spun doar că e nevoie să te gândești la ele.

Din momentul în care te vei gândi la acestea, este foarte probabil să-ți schimbi prioritățile.

Traducere: Mihaela Bîrsan
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com