„Fetiţa mea a fost concepută prin viol” / Cazuri grele, alegeri excepţionale

miercuri, 21 mai 2014

| | |



La doar câteva săptămâni după ce am primit scrisoarea de acceptare la programul universitar de formare profesională, am descoperit că eram însărcinată. Fetiţa mea a fost concepută prin viol.

Prietenul meu şi cu mine întreţineam raporturi sexuale de comun acord. Cu toate acestea, odată şi-a dat jos prezervativul, iar când mi-am dat seama că a făcut asta i-am spus să se oprească. I-am spus: „Opreşte-te, dă-te jos de pe mine; ştii că ovulez”, iar el a rânjit şi a continuat. Nu am putut să-l dau jos de pe mine. A fost viol şi, de asemenea, concepţie forţată. Mai târziu mi-a spus că îi era teamă că îl voi părăsi. Ne întâlneam doar de şase luni şi îi spusesem în repetate rânduri că nu îmi mai doream alţi copii. Am alţi copii şi un fost soţ care nu plăteşte pensie alimentară şi nici nu se implică în educaţia lor. Am contactat un grup local de agresiuni sexuale, dar nu au crezut că am şanse să îl acuz de viol şi m-au descurajat de la a lua măsuri legale de dragul fetiţei mele – care ar putea fi catalogată ca produsul unui viol.

Când am spus câtorva oameni ce s-a întâmplat, nimeni nu auzise că aşa ceva se întâmplă. De atunci, am căutat şi am descoperit că violul şi concepţiile forţate nu sunt ieşite din comun în relaţii abuzive. În cazul violatorului meu, nu a existat niciun abuz în relaţie anterior acestui eveniment. El a devenit abuziv verbal şi ameninţător după ce eu am pus capăt relaţiei imediat după viol.

Niciodată nu am luat în calcul avortul, pentru că toată viaţa este sfântă, dar a trebuit să fac faţă faptului că aveam o sarcină prin viol şi că nu aş avea niciun sprijin emoţional sau financiar pentru a-mi creşte copilul. Eram hotărâtă să îmi ating obiectivele profesionale şi nu voiam încă un copil. Cu toate acestea, îmi iubeam toţi copiii, şi inima mea a început să iubească această viaţă preţioasă dinăuntrul meu. Nu a existat nicio zi în care să asociez evenimentele conceperii sale cu ea ca persoană. Ea este o bucurie şi mă simt atât de binecuvântată.

În continuare societatea noastră este rea faţă de familiile monoparentale. În timpul sarcinii mele, precum şi mai apoi, am avut de-a face cu judecăţi şi comentarii de genul:

„De ce nu ai făcut pur şi simplu avort?”
„Alegi să păstrezi copilul, nu mai face pe victima.”
„Ştiai că există o gravă problemă cu populaţia?”
„Ştii cine e tatăl?”
„Ai de gând să îţi legi trompele după acesta?”

Când oamenii percep avortul ca pe o „alegere” viabilă pentru toate femeile, acestea ajung să fie stigmatizate pentru că nu „sunt practice” şi nu profită de această „alegere”. Astfel, problema avortului pune accentul – şi vina – pe femei versus societate sau părintele de gen masculin care poate să fie iresponsabil, abuziv, sau, ca în cazul meu, un violator.

Am dat naştere copilului meu şi am rămas în grafic cu obiectivele mele. Sunt în ultimul an al programului meu de formare profesională. Fetiţa mea şi fraţii ei mai mari sunt toţi copii nemaipomeniţi şi minunaţi.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
Traducere: Diana Elena Gratie