Sfântul Andrei - Apostolul care L-a găsit pe Mesia

Troparul Sf. Ap. Andrei

Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu şi atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.

În fiecare an, la 30 Noiembrie, Biserica face pomenirea Sfântului  Apostol Andrei. Este numit şi cel întâi chemat, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat.

Sfântul Andrei cel întâi chemat a fost originar din Betsaida, oraş situat pe ţărmul Lacului Ghenizaret, din provincial Galileia, era frate a lui Simon Petru, care de asemenea făcea parte din grupul celor 12 Apostoli ai Domnului, şi fiul pescarului Iona.

Sf. Ap. Andrei - Sec. XVI - Mănăstirea Aghios Pavlos - Athos

Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, primeşte îndemnul să meargă, împreună cu Ioan, fiul lui Zevedeu, să caute pe Acela despre care Înaintemergătorul spunea că este „Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii”(Ioan 1, 29).

Auzind aceasta mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorinţa de a-L cunoaşte. Iisus I-a observat şi I-a întrebat: „Ce căutaţi?”, la care ei au zis: „Învăţătorule unde locuieşti?”, El însă le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea”. Au mers deci, şi au văzut unde locuia, şi au rămas la El în ziua aceea (Ioan 1, 37-39).

Întâlnirea cu Mântuitorul Hristos şi chemarea la propovăduire sunt amintite de Sfinții Evangheliști Matei și Marcu: „Pe când Iisus umbla pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon care se numea Petru, şi pe Andrei fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari de oameni. Iar ei îndată lăsând mrejele au mers după El” (Matei 4, 18-20, Marcu 1, 16-18). După acesta, Apostolul Andrei se adresa creştinilor întâlniţi pe cale cu salutul: „Am găsit pe Mesia” (Ioan 1, 14).

Evangheliile mai amintesc de prezența Sfântului Andrei alături de Mântuitorul Hristos în activitatea Sa misionară şi de momentul când primeşte plinătatea harului, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, şi, prin sorţii, este rânduit să propovăduiască Evanghelia în ţinuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia şi Grecia (Macedonia şi Ahaia).

A luminat prin cuvânt şi faptă popoarele, săvârşind minuni şi vindecări, răbdând încercări şi primejdii. Este considerat întemeietorul Bisericii din Bizanţ şi vasul ales prin care Evanghelia a fost propovăduită şi strămoşilor noştri geto-daci. Şi-a încheiat activitatea misionară prin moarte martirică, fiind răstignit pe cruce, în formă de „X”, în oraşul Patras din Peloponez (Grecia).

Pe lângă faptul că tradiţia creştină şi scrierile unor istorici şi teologi, cum ar fi Eusebiu de Cezareea (339-340), Călugărul Epifanie (sec. VIII), dar şi Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, care amintesc de prezenţa Sfântului Andrei pe teritoriul patriei noastre, mai sunt şi alte istorisiri şi creaţii folclorice despre propovăduirea Sfântului Andrei în Dobrogea, care s-au păstrat până în perioada contemporană în ţara noastră.

Folclorul dobrogean pomeneşte pe acest Sfânt Apostol, într-o creaţie intitulată „Peştera Sfântului Andrei”:

La schitul din tei

Crucea lui Andrei

Cine că-mi venea

Şi descăleca?

Venea Decebal

Călare pe-un cal,

Sfinţii că-i găsea

Cu ei că-mi vorbea

Dar nu se închina

Nici cruce-şi făcea.

La schitul din tei

Crucea lui Andrei,

Traian că venea

Slujba asculta

La slujba şedea,

Şi îngenunchea

Şi nu se închina

Pe murg călărea.

Tot în legătură cu Sfântul Andrei, bătrânii din satul Guzgun (azi Ion Corvin), în partea de sud a Dobrogei, în judeţul Constanţa, redau în 1935 următoarea tradiție:

„Sfântul când a vinit, ci ca vinit pe jos c-un băţ în mână. El n-a stat mult, fo dou zile, dac-a stat, şi cân a plecat a plecat făr băţ. Spune că i-a fost seti, s-a fost dat cu băţu-n stâncă ș-a ieșit apă. A tot chiucurat pân-a stat. Bătrânii aşa spun.”

Întrucât după această sărbătoare urmează data de 1 Decembrie, acest sfânt este numit  „ Andrei de iarnă, ori Andrei cap de iarnă.  Iar stră-românii au numit Undrea, luna de după ziua sa, serbat de ei cu practici de prevestire.”

În timpul propovăduirii pe teritoriul patriei noastre, Sfântul Apostol prin salutul adresat: „Am găsit pe Mesia”, nu face nimic altceva decât să transmită harul, şi pacea pe care a aflat-o la întâlnirea cu Hristos, pe când se afla pe cale, în căutarea Cuvântului.

Însă, totodată acest salut este şi un îndemn adresat strămoşilor noştri pentru a păstra cu scump sânge, dar şi pentru a transmite mai departe, credinţa cea adevărată.

Mesajul pe care l-a adresat Apostolul locuitorilor de cum 2000 de ani ai acestor pământuri a fost îndumnezeirea omului şi unirea cu Hristos, iar acesta a rodit în inimile unora, începând cu sfinții ai căror moaştele se află la Niculiţel, până la cei din închisorile comuniste.

Să ne rugăm dar Sfântului Andrei, creştinătorul daco-românilor:

Pe propovăduitorul credinţei la geto-daci şi slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat să-l lăudăm, ca pe strămoşii noştri i-a adus la cunoştința lui Hristos, crucea în mâini ţinând şi izbăvind din  înşelăciunea vrăjmaşului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toţi românii să-l lăudăm şi să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca să ne ferească de toată răutatea şi să mântuiască sufletele noastre. (Stihira glasului 6 la Utrenia din 30 noiembrie cu unele adaptări)

Text prelucrat de Cosmin Barbu, după Părintele Profesor Doctor Mircea Păcurariu

Gata cu minciunile! Un nou videoclip irlandez arată că avortul nu salvează niciodată viaţa mamei

Niamh Ui Bhriain

23 octombrie 2012 (Life Institute)

„Avortul nu este necesar pentru a trata cancerul. De fapt, nu este necesar pentru tratarea nici unei probleme medicale care apare în timpul sarcinii”. Acestea sunt cuvintele de început ale unui influent şi important mesaj video produs recent de Life Institute, care aduce o veste bună atât pentru mame, cât şi pentru copii.

Vestea bună a fost confirmată de specialiştii în medicină şi este rezultatul experienţei irlandeze în îngrijirea maternală. Adevărul demonstrabil, sigur şi verificabil este acela că avortul nu este necesar ca să se salveze viaţa mamei. Unicul scop al avortului este să omoare copilul.

În lunile care vor urma, ne propunem să transmitem acest mesaj către sute de mii de oameni printr-o campanie care va schimba mentalităţi. Cei care au răspândit avortul în Irlanda timp de 30 de ani produc astăzi panică prin promovarea necesităţii aşa-zisului „avort salvator de vieţi”. Acum dovezile arată că această sintagmă este o minciună.

În mai puţin de 90 de secunde, mesajul nostru video adună în mod clar şi succint toate faptele care dovedesc că avortul nu este în niciun caz necesar din punct de vedere medical şi că femeile irlandeze nu trebuie să recurgă la avort ca să-şi salveze vieţile.

Acest mesaj garantează o înţelegere nouă şi mai extinsă a acestei probleme critice. Utilizează un limbaj percutant şi concis, precum şi imagini, ca să arate că avortul nu este niciodată necesar şi că mărturiile experţilor de top din medicină vin în sprijinul acestei pricini.

Institutul Doctorilor Obstetricieni şi Ginecologi din Irlanda a depus deja mărturie că tratamentul medical în caz de sarcină extrauterină, cancer, toxemie sau alte afecţiuni apărute pe perioada sarcinii nu este considerat avort, din moment ce nu există nici o intenţie de a vătăma copilul nenăscut.

Un studiu medical foarte important a demonstrat statistic că în cazul apariţiei vreunei afecţiuni medicale pe perioada de graviditate, femeilor irlandeze nu le este refuzat niciodată tratamentul medical în Irlanda, în ciuda interdicţiei la avort care există în această ţară.

Mesajul mai face apel la toleranţă zero în ceea ce priveşte dezinformarea femeilor – pentru că acelora care promovează avortul li s-a permis prea mult timp să mintă, să producă panică  şi să prezinte cum vor ei această problemă. Dezinformarea ia sfârşit acum.

Site-ul web The Life Institute conţine o mulțime de informaţii despre problemele aduse în discuţie şi cititorii sunt rugaţi să-l viziteze pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă. Aici pot să citească mărturia profesorului John Bonnar, în calitate de expert în faţa unei comisii parlamentare:

”Niciunui medic obstretician nu i-ar trece prin cap ideea că intervenţiile care se fac în caz de toxemie gravidică, cancer de col uterin sau sarcină extrauterină sunt avorturi. Din punctul de vedere al medicului, ele nu sunt avorturi, ci tratamente medicale esenţiale pentru salvarea vieţii mamei.

De asemenea, sunt disponibile şi concluziile unui major simpozion internaţional privind sănătatea mamelor ţinut anul acesta la Dublin. La această conferinţă, o comisie formată din experţi cunoscuţi în domeniu a emis Declaraţia de la Dublin, care precizează următoarele:

„În calitate de medici practicieni şi cercetători experimentaţi în obstetrică şi ginecologie, susţinem că avortul nemijlocit – adică distrugerea cu intenţie a copilului nenăscut în vederea opririi sarcinii – nu este necesar din punct de vedere medical pentru a salva viaţa femeii”.

A sosit vremea ca adevărul să se facă auzit. Campania va aduce o schimbare de mentalitate şi un nou nivel de înţelegere a acestei probleme-cheie, pe care nici adepţii avortului, şi nici politicienii nu o vor putea submina.

Este esenţial să ajungem la acest nivel de înţelegere acum, când aşa-zisul „grup de experţi” – plin de apărători ai avortului – se pregăteşte să înainteze un raport guvernului irlandez. Odată cu elaborarea acestui raport ne putem aştepta ca manipulările  şi minciunile legate de „avortul care salvează vieţi” să reînceapă. Acum însă lumea nu va mai fi înşelată.

După ce au fost informaţi, oamenii nu vor mai tolera teorii care încearcă să reconsidere drept avorturi tratamente medicale legitime, şi nici legislaţia care urmăreşte să deschidă larg uşa avortului la cerere în Irlanda.

În schimb, oamenii vor şti asta: experţii s-au pronunţat; există probe; şi ca să protejăm mamele şi copii, trebuie să menţinem o Irlandă fără avort.

Sursă: LifeSiteNews

Părintele Arsenie Papacioc: "Să fiţi bine spovediţi!"

Părintele Arsenie Papacioc

Mai întâi, repet, să fiţi bine spovediţi. 0 spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adică să te cercetezi mereu: "Ce-am făcut?"

Această stare de cercetare este o stare de prezenţă. Să fiţi bine spovediţi! Nu faceţi cu nici un chip o spovedanie aşa, tradiţională, raţională, ci afectivă: "Domnule, asta am făcut!" Să spuneţi păcatul cu gustul lui, cu mustul lui, că de multe ori chiar mărturisirea după un îndreptar de spovedanie poate fi o spovedanie raţională. Deci, să fiţi bine spovediţi! Asta-i taina care mântuieşte! Ce iertaţi voi - episcopilor, preoţilor, duhovnicilor - iert şi Eu. Aceste păcate dezlegate nu se mai iau în vedere, spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, nici la Vămile Văzduhului, nici la Judecata de Apoi, unde cel mai mare lucru cu care trebuie să ne prezentăm este dezlegarea de păcate.

Dă-ţi seama ce uşor poţi să te mântuieşti! Şi te duci la un semen de-al tău să-i spui, la un om, nu la un înger. Nu trebuie să existe ruşine la spovedit. Aceasta este o armă foarte eficace a diavolului, să-ţi dea ruşine la spovedit. 0 spovedanie bună înseamnă să spui tot. Dacă te ruşinezi, ascunzi din păcate. Apoi să vă cercetaţi oriunde, să vă controlaţi, că e mare greşeală să nu fii înregistrat în tot ce faci. S-ar putea să repeţi un lucru pentru că n-ai ştiut că l-ai făcut, nu te-ai înregistrat.

Urmăriţi-vă pe voi înşivă, înregistraţi-vă paşii şi mintea. Pentru că se poate să te speli pe faţă şi să te speli numai la o subţioară, dar pe una să nu te speli, uiţi. Dacă eşti înregistrat, te întrebi: "Ce fac, unde merg, cine sunt?"

Nu mergeţi la întâmplare, din inerţie simplă. Tu trebuie să ştii că exişti. Dacă tu gândeşti că trebuie să fii bine spovedit, peste tot vei fi un controlat şi vei avea, deci o conduită a vieţii. Plecând de la un lucru care crezi că s-a terminat: "Părinte, sărut mâna, am venit, am spus, acum plec". Nu, băiete! Pe unde te duci, să te înregistrezi mereu: "Eu am înjurat, am vorbit de rău, m-am mândrit etc.". Chiar vă rog să notaţi păcatele atunci când le-aţi făcut, cel mai mare lucrul ăsta ar fi. Nu faceţi pe eroii: "Lasa că ştiu ce să spun acolo!" Poţi să spui şi împrejurarea în care ai făcut lucrul, pentru ca să se uşureze, ori să se agraveze fapta. Să nu vă apuce moartea, aş putea spune, să nu vă apuce seara fără să fiţi spovediţi. Nu ţineţi la faptul că va scrie despre voi că "A murit fără lumânare!" Lumânarea nici nu ajută, nici nu acuză.

Nu păstraţi un păcat ascuns sau spus sucit, sau spus oarecum. Bunăoară la cei căsătoriţi, la unul din soţi îi place o altă persoană şi cedează în inima lui. Când sunt împreună ca soţ şi soţie, şi cel care a cedat în inima lui îşi închipuie că trăieşte cu persoana aceea, face un păcat subtil de curvie.

N-ai nevoie să laşi impresie bună duhovnicului. Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a uşurat şi te-a scos din adânc de ape. Tu eşti la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că eşti numai la jumătate de centimetru? Spovedeşte-te curat. N-are nevoie duhovnicul ca să te lauzi tu pe tine. Şi pe urmă, va mai spun şi altceva, el este plin de har şi te simte, nu este prost, îşi dă seama.

Credeţi că Dumhezeu a făcut duhovnic pe oricine? Şi atunci, te simte şi, delicat, poate să-ţi spună: "De ce mă minţi, măi frate?" Pentru că duhovnicul nu poate să-ţi lase impresia că-ţi cunoaşte ţie păcatele. Îi descoperă Dumnezeu într-un fel, că te dai tu de gol. Şi pe urmă nu ne interesează atât de mult părerea duhovnicului, ne interesează că tu ai reuşit să te salvezi în loc să te nenoroceşti. Pentru că, fraţii mei, ori la spovedit să spui păcatele, pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsă ele se vor vădi, dar nespuse nu rămân! Asta să ştie toată lumea. Şi duhovnicul va fi de faţă acolo, la judecată, unde n-ai ce să mai zici, şi nici el.

Sursă: Sfaturi ortodoxe

O nouă iniţiativă a lui Raed Arafat. Copiii născuți cu malformaţii cardiace vor putea fi tratați în țară

Medici români şi italieni vor colabora în domeniul chirurgiei cardiovasculare pediatrice, la inițiativa ministrului Sănătății, Raed Arafat. Așadar, copiii cu malformaţii congenitale cardiace vor avea șansa să fie tratați în țară la standarde europene. 

Raed Arafat, Andrea Mecenaro, CEO al Policlinicii San Donato din Italia, și profesorul doctor Alessandro Frigiola, directorul Departamentului de Chirurgie Cardiacă au semnat, pe 15 noiembrie, un Protocol de colaborare între Ministerul Sănătătţii şi Clinica San Donato, în domeniul chirurgiei cardiovasculare pediatrice. Conform documentului, pe o durată de trei ani va fi realizat un program naţional de dezvoltare a acestui sector, printr-o serie de acţiuni comune.

Medici italieni vor opera în spitalele românești

Astfel, va exista un proiect de instruire a tinerilor medici români, dar şi a asistenţilor medicali din sectoare de interes şi deficitare din punct de vedere al resurselor umane, chirurgie cardiacă, cardiologie și anestezie pediatrice. De asemenea, cooperarea mai prevede ca echipe complete de medici italieni cardiologi şi chirurgi cardiaci să poată realiza intervenţii în centrele din România, specializate în cardiochirurgie pediatrică, dar şi ca pacienţi români să poată fi trataţi în clinica italiană, până la finalizarea proiectului.

Proiectul, implementat în patru centre din țară

Proiectul urmează să fie implementat în patru centre din ţară: în clinica Marie Curie din Bucureşti, unde va demara activitatea intervenţională, în centrele şi institutele de boli cardiovasculare din Cluj Napoca şi Iaşi, dar în centrul din Târgu-Mureş, unde se intenţionează creşterea capacităţii de operare şi ridicare a nivelului de complexitate a cazurilor tratate.

„Este nevoie de un plan concret de dezvoltare a acestui sector, de o strategie clară şi o viziune asupra rezultatelor pe care dorim să le obţinem. Împreună cu colegii de la San Donato, dar şi cu alţi specialişti din ţară şi străinătate vom asigura realizarea unei strategii, dar şi implementarea ei concretă în următorii 3 ani. În acest fel, copiii care se nasc cu malformaţii congenitale cardiace vor putea fi trataţi în ţară, fără a mai fi necesar transferul lor în alte ţări”, a declarat Arafat în timpul întâlnirii.

IRCCS Policlinico San Donato a fost fondată în 1969. Spitalul este recunoscut pentru expertiza şi dotările din domeniul cardiochirurgiei pediatrice, dar şi a altor specialităţi.

Sursă: Ziarul Adevărul

30 noiembrie - 15 decembrie: Expoziţia Taberei de Creaţie Plastică Rubin – Dubova la Timişoara

Fundaţia Rubin organizează vineri, 30 noiembrie 2012, de la ora 18:00, vernisajul  Expoziţiei Taberei de Creaţie Plastică Rubin-Dubova, Ediţia a VII-a, care va avea loc la Galeria Pygmalion din Timişoara. În deschidere va vorbi scriitorul Robert Şerban.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 30 noiembrie - 15 decembrie şi va cuprinde lucrări realizate de invitaţii la Tabăra de Creaţie Plastică Rubin-Dubova 2012, reprezentanţi ai grupului Prolog: Constantin Flondor (Timişoara), Horea Paştina (Bucureşti), Mihai Sârbulescu (Bucureşti), Andrei Rosetti (Deva) şi invitatul lor Dragoş Constantin (Bucureşti).

Sursă: Ora de Timiş

O tragedie în Irlanda și standardele duble ale Indiei

Articolul de mai jos a fost publicat pe portalul One India pe 19 noimebrie 2012. Cu părerea de rău că în mass-media românească nu există o astfel de analiză a cazului morții Savitei Halappanavar, deși a fost subiect de senzație, traducem acest articol, multe dintre realități fiind valabile și pentru reacțiile oamenilor de media și politici din țara noastră, în acest caz și în altele similare.

Mass-media indiană este ca un magician, care continuă să creeze ceva uriaș din nimic. Formatorii de opinie, gardienii morali, care și-au acordat singuri certificate pentru această calitate, și mai ales cei din presa audio-video și electronică, folosesc din plin o tragedie umană într-un mod care, din punctul de vedere al statutului drepturilor omului din țara lor, nu ar fi o problemă. De fapt, comportamentul întregii elite a societății indiene a fost șocant, în acest caz.

Activiștii, politicienii și toți cei care sunt interesați să apară pe sticlă, dar nu spun, de fapt, nimic, au avut un subiect important odată cu moartea tragică a Savitei Halappanavar, în urma unor complicații cu sarcina – o fetiță – în Irlanda. Au împins subiectul în topul știrilor pentru că era o mină de aur pentru rating. A fost surprinzător faptul că mass-media indiană nu a încercat să ancheteze cele întâmplate, așa cum face cu multă minuțiozitate când este vorba despre un politician indian pe care îl au în vedere. De data acesta, mass-media a prezentat doar câțiva activiști împotriva avortului din Irlanda, dar nu a cerut un punct de vedere al spitalului sau al autorităților competente. Pe unul din posturile populare de știri, un activist indian pentru drepturile omului profera acuzații rasiste împotriva autorităților irlandeze pentru că ”au ignorat cererea Savitei Halappanavar” și au lăsat-o să moară, într-un mod dureros. Prezentatorul i-a susținut punctul de vedere. A doua zi, același prezentator acuza un alt oficial irlandez pe aceeași temă.

Media și politicienii practică dublul-standard

Acesta este de fapt miezul problemei, care arată ipocrizia felului nostru de a fi. Cu aceeași lipsă de rușine, liderii politici au îmbrățișat feminismul cu entuziasm și s-au aruncat în luptă spunând că este un caz de încălcare a drepturilor omului. Brinda Karat, din partea stângii, a declarat: ”ei au preferat să sacrifice viața tinerei femei decât să facă ceva împotriva convingerilor lor religioase”. Partidul BJP, de dreapta, a organizat o demonstrație în fața Ambasadei Irlandei din New Delhi. Liderul partidului spus: ”Moartea îngrozitoare a unei femei indiene tinere care era însărcinată trebuie să fie un exemplu pentru noi toți să fim uniți pentru a ne asigura că, chiar și unei femei din clasa de mijloc i se va face dreptate, dacă vom fi uniți”. S-au făcut apeluri pentru anularea legile Irlandei în privința avortului. Este de înțeles ca rudele copleșite de durere ale Savitei să procedeze așa, dar cum pot instituțiile politice și diplomatice să facă astfel de cereri nerealiste?

De ce nu se ridică voci la fel de puternice pentru femeile sărace din India?

Întrebarea mea pentru elita politică și mass-media este de ce nu îşi dedică la fel de mult timp și energie, de ce nu au același standard moral înalt când mii de femei mor datorită condițiilor medicale dezastruoase din țara noastră? De ce nu își mută atenția de la cabinetele medicale cu aer condiționat din orașele metropolitane la regiunile rurale unde o mamă însărcinată are mari șanse să moară la jumătate drumului până la spitalul cel mai apropiat, să nască pe holul acestuia ori în câmp liber?

Doar pentru că Savita Halappanavar aparține clasei de mijloc înstărite, considerate astăzi ca reprezentând chipul și identitatea Indiei, a făcut ca moartea ei să fie mai interesantă? Pe liderele pseudo-feministe precum Smriti Irani și Karat Brinda nu le veți găsi niciodată interesându-se de nevoile reale ale femeilor din țara noastră, dar cu nerăbdare preiau ceva din străinătate, fără să știe ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.

Ne uităm puțin la rata mortalității materne în India?

Rata mortalității materne în India este de multe ori mai mare decât în Irlanda și stimații noștri lideri au ajuns să atenteze până și la suveranitatea Irlandei datorită unei tragedii punctuale? De ce oare suntem atât de nerușinați și plin ide ipocrizie? În media s-a vehiculat ideea că moartea Savitei este o crimă al cărui autor este Irlanda.

De ce sunt formatorii de opinie, gardienii morali de azi, invizibili când o străină este violată în India?

Dacă așa văd ei situația de acum, cum o văd pe cea a câtorva sute de turiste străine atacate în timpul vacanței în țara noastră? Cazul lui Scarlett Keeling este încă proaspăt. Familia acestei biete femei, violată și lăsată să moară pe plaja Goa în 2008, a fost devastată. Și sunt multe alte incidente similare. De ce nu se găsesc formatori de opinie și oameni de media care să se ocupe și de sentimentele familiei rănite, de după această crimă? Îi numim pe irlandezi rasiști, dar cu ce credibilitate ne înfățișăm noi lumii ca ne-rasiști?

Are vreo bază acuzația că nu i-a fost îndeplinită cererea pentru că nu era catolică? De unde știm că doctorii au refuzat să o ajute pentru că Irlanda este o țară catolică? Nu sunt acestea două versiuni indianizate ale faptelor reale?

Un articol străin a pus întrebarea: ”De ce ambasadorul Indiei a decis să adauge vocea sa la presiunea lobby-ului pentru avort, a Partidului Muncii și a consorțiilor media care presează de ani de zile să fie schimbată legislația privind avortul? Este o practică normală în lumea diplomației moderne să te alături unor cereri particulare care vizează schimbarea unei legi fundamentale într-o țară suverană?” Același articol ridică și probleme care sunt în afara domeniului medical: ”conexiunile dintre familia Halappanavar, lobby-ul avorționist și campania rapidă din  mass-media rămân neclare. Cum a aflat, în mod real, ziarul Irish Time despre acest caz? Ei îl citează pe Praveen Halappanavar în mod extensiv, dar el i-a contactat pe ei sau mai întâi a vorbit cu cineva din lobby-ul avorționist?”

De ce această confuzie?

Sunt două aspecte implicate în cazul morții Savitei, unul pur medical și care se referă la o persoană, iar al doilea, politico-religios, se referă la întreaga societate. Din punct de vedere medical, chiar și un doctor și Biserica Catolică din statul natal al Savitei, Karnataka, au spus că septicemia a fost cauza exactă a morții și că doctorii nu au reușit să prevină aceasta. Celălalt aspect al problemei, care reflectă disensiunile din Irlanda cu privire la avort nu are nimic de-a face cu India. Este problema lor internă. Dacă mass-media vrea să vadă demonstrațiile din Irlanda ca fiind în favoarea Savitei, se înșeală. Adevărul este că moartea tragică a Savitei a fost folosită intenționat în dezbaterile politice interne despre avort și că, chiar dacă legile privind avortul vor fi schimbate, acesta se va datora mai mult proceselor politice de acolo, și nu morții Savitei.

Dacă în Irlanda este rău, la noi este și mai rău

Suntem adesea aclamați ca o putere globală emergentă și tindem să ne supra-estimăm. Adevărul este că suntem un stat post-colonial, indiferent cât ne pretindem a fi o națiune avansată. Mai avem un drum lung până să ne facem curat în propria curte. Prezentându-ne peste graniță cu afirmații naționaliste și feministe, goale pe dinăuntru, ne vom face de râs. Irlanda cel puțin face ceea ce zice. Noi am aplicat legea determinării sexului copilului nenăscut. Există milioane de Savite care mor în condiții mult mai dureroase în propria lor țară. Să avem grijă de ele mai întâi.

Sursa: Shubham Ghosh, An Irish tragedy and India'sdouble standards

*

Indian media is a conjuror that continues to create something big from anything or nothing. The self-certified moral guardians of the Indian media, particularly those hailing from the electronic background, have been dragging on a human tragedy in a way that the human rights records of their own country are always in order. In fact, the behaviour of the greater Indian society in general was shocking.

Activists, politicians and all those who are more interested to show their faces to the camera and speak nothing but hollow words are found going overboard on Savita Halappanavar's tragic death over maternal complications in Ireland and the media, which is largely a representative of the urban elite, has found a golden opportunity to push it high on the viewership rating list. 

What was surprising with the Indian media did not care to investigate the matter, as it generally does with great interest when an Indian politician is netted, and instead allowed some activists to tear into lone representatives from Ireland who are actually anti-abortion activists. There was no voice present to represent the hospital and authorities concerned. 

In one of India's popular news channel, a human rights lawyer was seen levelling racist allegations against the Irish authorities for 'ignoring Savita Halappanavar's plea' and allowed her to die a painful death. The anchor, quite  supported the viewpoint. The very next day, the same anchor of the channel was seen charging at another Irish representative on the issue. 

Media, politicians indulge in double-standards 

This entire matter shows the hypocrisy of Indian psyche. The shameless political leaders with all feminist enthusiasm jumped into the fray and said it was a case of violation of human rights. Left's Brinda Karat said: "... they preferred to sacrifice the young woman's life rather than to do something which have gone against their religious belief." 

The BJP also brought out a rally and protested in front of the Irish embassy in New Delhi. Party leader Smriti Irani said: "This horrific death of a pregnant young Indian woman should be an example for all of us to stand united and ensure that even a small, middle class family will get justice when India stands united." 

There are even calls that Ireland's abortion laws should be liberalised. It is understandable if the grief-stricken kin of Savita make such demands but how can formal political and diplomatic establishments raise such an unrealistic demand? 

Why don't we see an equally strong voice in favour of poorer women in India? 

My question to the political and media establishments is that why don't they devote as much time and energy and assume a moral high ground when several thousands of women die under pathetic medical conditions in this country? Why don't they care to look away from the air-conditioned doctors' chambers of the metropolises to the distant rural areas where a pregnant mother has a high chance of succumbing midway to a primarily health centre because of the huge distance or delivers on the corridor of a health centre or even in the open field? 

Just because Savita Halappanavar belonged to the well-off middle-class, considered today as India's face and identity, that made her agonising death more saleable? Pseudo-feminist leaders like Smriti Irani and Brinda Karat are never found addressing the real woes of the women in the country but eagerly take up an issue abroad without actually knowing what had happened on ground. 

We are pointing out at Ireland's maternal mortality rate? 

India's maternal mortality rate is multiple times of that of Ireland and our esteemed leadership has begun challenging even the latter's sovereignty just because of a one-off tragedy? Why is the Indian mind so shameless and thought so full of hypocrisy? Some sections of the media call the Halappanavar death as a murder committed by Ireland. 

Why are India's moral guardians invisible when a foreigner is raped in India? 

If that is the case, then what about those several foreign tourists who are targetted while they come for holiday in this country? The case of Scarlett Keeling is still a fresh one. The family of the poor soul, who was allegedly raped and left to die on a Goa beach in 2008, was devastated. And there are many other similar incidents. Why don't we find the 'morally superior' activists and mediamen from India addressing sentiments left wounded by the crime. We call the Irish racist, but what is our credibility to show to the world as a non-racist race? 

Does the projection that poor woman pleaded, saying she was not a Catholic, has any solid base? Or did the doctors really refused to help Halappanavar, saying it was not possible for Ireland is a Catholic country? Are these too Indianised versions of what actually happened? 

A foreign article has rightly asked: "...why the Indian Ambassador to Ireland has decided to weigh in, adding his voice to the pressure of the abortion lobby/Labour Party/media consortium who have been pressing for years for legalisation. Why is the Indian Ambassador suddenly so interested in Ireland's abortion laws? Is it really normal practice in modern diplomatic circles to join in partisan demands of a sovereign country to change so fundamental a law?" 

The same article has raised questions that lie outside the medical domain. It says: "...the connections between the Halappanavar family and the abortion lobbyists and the rabidly pro-abortion media remain unclear. How exactly did the Irish Times become aware of the case? They quote Praveen Halappanavar extensively, but did he contact them or did he speak to someone in the abortion lobby first?..." 

Why are we confusing ourselves? 

There are two sides in the Savita death case, one purely medical and pertains to an individual while other, politico-religious and more concerned with the community/society. On the medical part, even a doctor and Catholic Church in Savita's home state Karnataka said that septicaemia was the precise reason for her death and that doctors failed to anticipate such a fatal outcome. 

The other side of the story, which reflects the inner tussle in Ireland over changing its abortion laws, has really nothing to do with India. It is their internal matter. If the Indian media is feeling elated to see those rallies in Ireland in favour of Savita, it is mistaken. The truth is that Savita's tragic death has been used up in Ireland's internal political games over abortion and even if the rules on abortion are changed in the future, it will be more effected by the compelling political equations than by Savita's death. 

If Ireland is bad, we are worse 

Applauded as an emerging global power often, we Indians tend to overestimate ourselves. But the fact remains that we are a post-colonial state no matter how much we pretend as an advanced nation and have a long way to go before we put our own house in order. Going overboard with hollow feminist and nationalist assertion makes us look a laughing stock. Ireland at least practices what it preaches, do we follow the 'sex determination is illegal' principal that we preach? There are a million Savitas who are dying more painful deaths in their own country. Let's take care of them first.

Învăţături despre bine şi rău, despre virtuţi şi patimi - Sf. Nicolae Velimirovici: "Adevărul nu limitează libertatea, ci îi dă un sens, îi arată scopul"

Fotograf: Monica Drăgan

Democraţile, şi cele antice, şi cele contemporane, au apărut ca antidot împotriva tiraniei. Puterea unuia era schimbată prin puterea celor mulţi sau prin puterea tuturor. Punctul de pornire al oricărei democraţii a fost dorinţa de a da libertate mai multor oameni sau de a da libertate tuturor oamenilor.

Dar nici în democraţie libertatea nu e garantată pentru toţi. Aşa cum scaunul nu se poate ţine pe un singur picior, aşa şi libertatea nu poate rezista de una singură. Pentru a se menţine, ea are nevoie de încă două lucruri, şi anume: de adevăr şi de milă, mai bine-zis de dragoste, dacă mai putem folosi azi acest cuvânt.

Toate aceste trei noţiuni garantează stabilitatea, renasc lumea, ridică puterea şi sporesc sănătatea şi bucuria. O, cât mi-aş dori ca pe un astfel de scaun sigur să se poată odihni şi oamenii obosiţi şi necăjiţi şi mult-pătimitele popoare.

Ce pune în pericol libertatea din timpurile noastre? Singurătatea fără adevăr şi fără milă. În societatea democratică contemporană, libertatea e aparată de lege şi e înscrisă în statutele democratice. Libertatea a devenit o noţiune de stat şi naţională, în timp ce adevărul şi mila au rămas noţiuni particulare, ce ţin de convingerile personale şi de bunăvoinţa fiecăruia.

Libertatea e singură. Ea nu se poate apăra nici de minciună, nici de egoism. Ea poate să se apere pe moment doar de tiranie. Dar existenţa ei permanentă e posibilă doar dacă lipsesc minciuna şi egoismul. Ea are nevoie de adevăr şi milă, pentru a se apăra cu ajutorul lor de minciună şi egoism. Astfel, libertatea sfinţită cu adevăr şi înnobilată cu milă va fi veşnic dragă oamenilor şi va rămâne cu ei până când va exista omenirea.

Fără credinţă în Dumnezeu, nici robia n-o poţi îndura şi nici libertatea n-o poţi menţine.

Pe porţile oricărei ţări creştine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele Apostolului Pavel: “Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate, numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire” (Gal.5, 13).

Aşadar, conform învăţăturii creştine, scopul libertăţii este slujirea lui Dumnezeu şi a apropiaţilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o slujire a stăpânului, dar nu o slujire de bunăvoie, ci prin constrângere, fără demnitate personală şi fără răspundere.

Cu cât libertatea e mai multă, cu atât trebuie să fie mai mare slujirea fiecăruia şi responsabilitatea fiecăruia. Iar sufletul omului se desăvârşeşte şi se apropie de Dumnezeu. Şi Fiul Omului a venit nu pentru a fi slujit, ci ca să slujească.

Din nefericire, până în ziua de astăzi, libertatea e folosită mai mult pentru a satisface dorinţele trupeşti. Dar nu poate continua mult aşa, altfel nu va mai rămâne libertate.

Adevărul nu limitează libertatea, ci îi dă un sens, îi arată scopul şi o păzeşte de stricăciune, iar mila o înnobilează pentru fapte bune.

Într-adevăr, de o astfel de libertate a oamenilor se va bucura Cerul şi toate generaţiile care vor urma”.

Sursă: Blogul lui Laurentiu Dumitru, selecţie din cartea “Tărâmul inaccesibil”, Episcopul Nicolae Velimirovici, Editura Cathisma, Bucureşti, 2007, pp.79-84