O mare minune săvârșită de părintele Porfirie

În cartea sa, „Călătorind printre zidurile cetății", monahia Porfiria relatează o mare minune și o apariție cu totul minunată a părintelui Porfirie, care demonstrează că viața continuă după moarte și că niciodată nu trebuie să ne pierdem nădejdea, fiindcă Dumnezeu este bun și atotputernic.

Într-o zi, pe la ora două la amiază, mă aflam în piața Aghíon Anargýron (Sfinților Doctori fără de arginți) din Atena. La un moment dat, se apropie de mine un domn, care îmi zice:

- Mă duceți, vă rog, în Menídi?

- Nu, i-am răspuns, nu am suficient timp la dispoziție.

Într-adevăr, nu aveam timp suficient, fiindcă la ora trei trebuia să predau taxiul în Pireu. Domnul acela stătea și aștepta să treacă alt taxi. Ceva în mine îmi zicea să-l ajut. Îndată i-am făcut semn să vină. Cum a intrat în taxi, a strigat:

- Nu e posibil! Apoi scoate fotografia părintelui Porfirie și o sărută cu evlavie. Exact în acel moment, s-a aprins semaforul verde și am pornit către Menídi. M-am gândit să-i iau fotografia din mână, însă când am văzut cu câtă dragoste se uita la ea, mi-a fost rușine de acest gând.

- L-ați cunoscut? – mă întrebă la un moment dat.

- Nu, numai din cărți, dar îl iubesc foarte mult.

- Vreți să vă povestesc cum l-am cunoscut eu?

- Desigur! – i-am răspuns bucuroasă.

- Soția mea era grav bolnavă, având cancer. Doctorii spuneau că mai are de trăit doar trei luni. În acel an, băiatul meu cel mare, care termina liceul, ne-a anunțat că a aranjat, împreună cu zece colegi de clasă, să meargă în Sfântul Munte pentru o săptămână. I-am spus că e în regulă, așa că a plecat.

Între timp, starea de sănătate a soției s-a înrăutățit. Doctorul care o examina ne-a spus că nu mai are mult de trăit. Atunci l-am întrebat cu agonie:

„Doctore, ce putem face ca să-i mai prelungim puțin viața?". „O s-o mai operăm o dată și apoi Doamne ajută", ne-a răspuns acela. Eu am fost de acord, însă soția s-a împotrivit, fiindcă vroia să se întoarcă mai întâi fiul nostru din Sfântul Munte.

Fiul nostru s-a întors atât de fericit, încât niciodată nu-l mai văzusem așa. Ne-a povestit cât de frumos e acolo, cât de ospitalieri au fost monahii cu ei, câtă pace simțea în sufletul său. Simțea atât de tare prezența lui Dumnezeu, încât uitase că mama sa este bolnavă. Și-a amintit de acest lucru abia atunci când l-a întâlnit pe părintele Porfirie, despre care ne-a povestit lucruri minunate, lucruri care nouă ni se păreau de necrezut.

- Scuză-mă că te întrerup, când s-au petrecut toate acestea? – l-am întrebat.

- În anul 1996. Ne-a spus băiatul meu că stătea împreună cu colegii săi sub un copac vorbind și râzând, când deodată văd că se apropie de ei un călugăr. Îndată s-au ridicat cu toții și i-au pupat mâna. Atunci bătrânul călugăr a început să le vorbească, strigându-l pe fiecare pe numele său. Așa cum era și normal, copiii au rămas uimiți, cum de acel călugăr necunoscut știa numele și prenumele fiecăruia. Fiului meu i-a spus așa: „Să-i zici mamei tale să nu se opereze, fiindcă e bine". „O cunoașteți?" - îl întrebă atunci fiul meu. „Sigur că o cunosc, eu vă cunosc pe toți". „Cine sunteți?" – l-a întrebat din nou. „Eu sunt părintele Porfirie" – i-a răspuns și apoi a plecat.
 Citeşte mai mult...

Sursă: Pemptousia
 

122 de ani de la naşterea lui Mihail Jora

 

Pe data de 2 august 1891 s-a născut Mihail Jora, compozitor, dirijor, critic muzical, membru titular al Academiei Române, profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti.

Alături de George Enescu, a fost personalitatea care a dominat viaţa muzicală românească a primei jumătăţi a secolului XX.

Şi-a numit cele peste o sută de partituri „Cântece", pentru a sugera caracterul românesc şi particularităţile specifice care despart aceste lucrări de tradiţia liedului german, reprezentat în special de compoziţiile lui Schubert, Schumann şi Brahms. El a compus, pe versuri ale marilor poeți români, numeroase lucrări de acest gen, care se disting prin expresia lor originală. Creațiile lui Jora se caracterizează prin conținutul lor de viață bogat și variat. Unele lucrări ale sale sunt străbătute de o undă de umor și ironie. Opera lui Jora se remarcă prin măiestria interpretării elementelor melodice și ritmice, specifice cântecului popular. A fost printre primii compozitori care au întrezărit virtuțile artistice ale baletului.

Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele şi organizează anual la Bucureşti „Concursul Naţional de Interpretare Muzicală Mihail Jora". 

Numele Mihail Jora îl poartă şi Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte simfonice şi corale din România.

„Mihail Jora a fost un om cu o atitudine morală şi cetăţeneasca exemplară, model de cinste, corectitudine, generozitate, vrednicie şi totală abnegaţie pentru înflorirea culturii romaneşti”-va lăsa consemnat compozitorul Ion Dumitrescu, apropiat discipol şi executorul său testamentar.

Mihail Jora-Privelişti moldoveneşti (partea aIV-a)

Pantofii roz vs. abuzarea copiilor

Ultima stea a mișcării pro-avort din SUA este Wendy Davis, senatoare democrată în Texas. 

Ea a vorbit 11 ore în șir, încercând să blocheze în felul acesta votarea legii care interzicea avortul după a 20-a săptămână de sarcină, în statul Texas. Legea a fost aprobată, în cele din urmă, însă acest episod a fost intens mediatizat.

Cu puțin timp înainte de el, doctorul Kermit Gosnell, care făcea avorturi în ultimele luni de sarcină, a avut parte de un proces în care au fost prezentate dovezi cutremurătoare prinvind „activitatea” sa.

Procesul a durat 58 de zile, dar media din SUA a alocat mult mai puțin timp și spațiu acestui proces și victimelor doctorului Gosnell decât celor 11 ore de dicurs pro-avort ale senatoarei Davis.

Această lipsă de echidistanță a făcut-o pe Lila Rose, tânăra președintă a organizației pro-viață Live Action, să lanseze o Petiție pentru Stoparea Cenzurii despre Avort și campania Marșul Vieții în Media.

Iată fragmente din cele două anunțuri: 

Credeți că mass-media reflectă în mod corect problema avorturilor?

Abordarea lipsită de echilibru pe care mass-media o face acestei probleme durează de zeci de ani. Dar procesul lui Kermit Gosnell, iar acum ridicarea senatoarei Wendy Davis, susţinătoare pro-avort, la rang de vedetă, au arătat că, de fapt, totul este un fals şi un ultraj la adresa corectitudinii modului în care este tratat subiectul avortului.

Ei bine, Live Action s-a săturat de aceasta tratare tipic părtinitoare, pro-avort. Aşa că, de data aceasta, vom riposta.

Știați că Wendy Davis este în Washington DC astăzi, pentru a strânge fonduri? Deja a făcut rost de aproape un milion de dolari prin sprijinirea avorturilor brutale efectuate la termene înaintate de sarcină. Dar se pare că nu-i de ajuns.

Mass-media i-a acordat o acoperire senatoarei Davis timp de aproape o lună. Centrul de Cercetare Media a raportat în această săptămână că pe parcursul a 19 zile, aceste rețele au transmis ştiri despre Wendy Davis de trei ori mai mult decât în cazul procesului lui Kermit Gosnell ce a durat 58 de zile.

Patruzeci şi opt de minute și patruzeci secunde pentru Wendy Davis în 19 zile.

Treisprezece minute și treizeci secunde pentru Gosnell în 58 de zile.

Este aceasta o presă imparțială?

Când ABC, CBS, NBC arată fotografie după fotografie cu pantofii sport al lui Wendy Davis, în loc să explice detaliile dezvoltării prenatale sau care sunt înspăimântătorii paşi ai procedurii de avort, știm că ceva nu este în regulă cu modul în care sunt tratate știrile.

Când Charlie Rose de la  CBS descrie promovarea pe care senatoarea o face avorturilor, drept "o nouă provocare pentru Wendy Davis” - ceva este cu siguranţă greşit.

Sondajul de opinie, realizat de televiziunea ABC şi publicat astăzi, a reafirmat faptul că majoritatea americanilor se opun la ceea ce reprezintă Wendy Davis. Vă puteți imagina cum ar arăta  opinia publică în cazul în care mass-media ar face o prezentare onestă a avorturilor?

De câte ori au fost prezentate imagini ca acestea?

Asta e ceea ce susţine Wendy Davis. Și asta e ceea ce campionii media cenzurează atunci când dezbat problema avortului.

De ani de zile expunem răul pe care îl face industria avorturilor dar acum e timpul să spunem că mass-media se face complice la acest rău.

Americanii merită mai mult decât distribuitori de știri care sufocă emisiunile cu informaţii părtinitoare şi care refuză să prezinte tabloul real şi exact al avortului.

De aceea, vom lansa Marşul Vieţii în Media. Noi cerem distribuitorilor de ştiri să oprească cenzura asupra avorturilor şi să relateze obiectiv faptele- pe scurt, să-şi facă treaba corect.

Vă rugăm să vizitați site-ul nostru și să semnaţi Petiția pentru Stoparea Cenzurii despre Avort.

Citiți scrisoarea noastră către cei "trei mari" distribuitori de știri: ABC, CBS şi NBC.

În următoarele câteva săptămâni vom protesta în fața sediilor celor mai importante reţele mass-media. Cei care susțin că spun adevărul au ei înşişi nevoie de o porţie de adevăr, și avem de gând să le-o servim ... fiecăruia în parte.

Vă mulțumim pentru tot efortul depus de dvs. pentru apărarea copiilor nenăscuţi. Vom anunța curând data protestului și sperăm să vă vedem acolo!

A voastră, în lupta pentru viață,

Lila Rose

Președintele Live Action

 

 

   

Ce este gelozia?

 

fragmente din interviul luat de Ramona Bădescu, Maicii Siluana Vlad 

M.S: Gelozia este o putere a sufletului prin care îl păstrăm pe celălalt în valoarea lui. „Eu te-am descoperit, eu te iubesc și pentru mine ai o valoare unică. Și te păstrez. Sunt gelos“. Și Dumnezeu zice: „Sunt gelos“, Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Adică: „Măi, omule, te-am făcut minunea creației, sunt gelos, nu pot să te las să te închini la un vițel, la un cârnat, să te prosternezi în fața unui pahar. Eu te-am făcut să te închini la Dumnezeu, adică la Iubire, la minune, la dragoste, să fii ca Mine!“. Și atunci, sigur, gelozia este această vigilență pe care o am ca nu cumva persoana iubită să cadă sub demnitatea ei, sub demnitatea cu care am investit-o. Și când un bărbat e gelos pe femeia sa se gândește: „nu cumva femeia mea ar putea să cadă în desfrâu?“. Vedeți, desfrâul e o cădere. „Nu cumva bărbatul meu ar putea fi folosit ca obiect de plăcere de alte femei?“, adică să cadă din demnitatea de împărat pe care a primit-o la Sfânta Cununie? Și atunci, gelozia, din punctul acesta de vedere, este ceva bun.

Dar, din cauză că noi pe toate le-am coborât prin cădere, din cauză că nu ne alimentăm cu putere de la Dumnezeu, cu Harul lui Dumnezeu, și asta cade, devine suspiciune, neîncredere, posesiune, „ești a mea și nu cumva să te privească altcineva“, sau să-mi fie teamă că dacă mergem undeva o să te fure cineva… Un bărbat gelos în sensul sănătos al cuvântului zice: „femeia mea? Pot s-o las singură și-n gară, că nu mi-o ia nimeni, pentru că ea m-a ales și eu am ales-o, și toată lumea vede și știe că e a mea, că ea este împărăteasă și că nu poate fi luată așa, ca o valiză uitată de cineva în gară!“. Altfel va trebui s-o păzească și, cu cât o păzește mai tare, cu atât o pierde mai repede, pentru că n-ai cum să păzești inima omului. Nu, nu, nu poți s-o păzești.

Și mai degrabă un cârd de gâște poți să păzești decât o femeie, zice o vorbă din popor. Singurul fel în care o poți păzi este s-o așezi în valoarea ei adevărată, să-i spui: „Femeie, pentru mine ești unică, ești de neprețuit!“. A, că acum sunt furios, că mă așteptam să faci ceva și tu ai făcut altceva, sau altfel, asta e o realitate care ține de planul lui a face. Dar tu pentru mine ești valoarea supremă a vieții mele de bărbat, ești darul lui Dumnezeu făcut mie. Și atunci, nu mă mai tem. Sunt gelos în sensul că eu să nu te privesc prost, eu să nu te devalorizez.

R.B.: Unii fac din gelozie o virtute. Au impresia că nu există iubire adevărată dacă nu ești gelos. Este, cred, o confuzie…

M.S.: Maică, și e dorința vicleană a omului necinstit de a-i spune răului pe care-l face el bine, ca să nu-l mustre conștiința. Ajunge să se laude cu cele rele. De ce? Ca să nu-i mai fie rușine înăuntru. Dar nu scapă, maică, pentru că, până la urmă vine apa. Mai era o poveste: într-o turmă erau 99 de oi albe și una neagră. Și toate o asupreau pe cea neagră. Îi spuneau că e urâtă, că e neagră și o marginalizau și o agresau, cum se spune astăzi, o abuzau. Și a venit o ploaie mare, mare, mare, și ce crezi? Toate oile au devenit negre! A căzut, măicuță varul și vopseaua de pe celelalte. De obicei, toți suntem niște ciori vopsite. Și dacă ne vedem neputințele noastre și zicem: „Doamne, iartă-mă pe mine pentru neputința mea și dă-mi puterea să-l iert și eu pe celălalt pentru neputința lui, am încredere în Tine că mă ajuți să ajung la ce e bun în el/în ea, pentru că Tu poți să faci asta și Tu poți să-mi dai această putere!“. Atunci voi birui. Altfel, fără iertare, fără iubire, fără răbdare, e iadul în casa noastră.

R.B.: E adevărat. Și Sfânta Scriptură, în Cântarea Cântărilor spune că gelozia e ca focul iadului.

M.S.: Da, și avem nevoie să învățăm să scăpăm de iad. Să strigăm: „Doamne, ce să fac să scap de gelozie? Sunt gelos, sunt geloasă. Ce să fac, Doamne, să scap?“. Și Dumnezeu are leac pentru toate.

R.B.: Plus că este bine să nu provoci. Sunt și persoane care, conștient sau inconștient, provoacă astfel de suspiciuni într-o relație.

M.S.: Da… e și un fel de răzbunare, că dacă soțul nu-ți dă nici o atenție zici: vezi că acela se uită frumos la mine… Sunt copilării, dar copilării care aduc atâta durere și atâta suferință! Eu sunt gelos, eu sunt geloasă. Este o gelozie sănătoasă? Am încredere în aceasta? Nu! Atunci sunt bolnav. Unde mă duc să mă fac sănătos? Păi dacă am pietre la fiere, unde mă duc? Mă duc la coafor? Nu, nu mă duc la coafor, ci la doctor. Și dacă am pietre în sufletul meu la gelozie, unde mă duc? Mă duc la doctorul de ficat? Degeaba mă duc! Trebuie să mă duc la Doctorul sufletului meu și să zic: „Doamne, vindecă-mă, Doamne, că viața mea e un iad. Îmi vine mereu s-o bat, îmi vine mereu să-o păruiesc și îmi dau seama că nu e adevărat, dar nu pot să mă opresc. Ajută-mă Tu!“.

R.B.: Și ajută și rugăciunea soției pentru soț…

M.S.: Da, să zică: „Doamne, nu-l lăsa în rătăcirea asta, Tu-i știi inima. Deschide-i ochii!“.

Sursă: Doxologia

„STIHURI UMILINCIOASE”: 100 de ani de la nașterea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul),patronul spiritual al Bibliotecii Naționale (1913-2013)

Luni, 5 august 2013, de la ora 15:30, Biblioteca Națională a României va organiza, în colaborare cu Arhiepiscopia Bucureștilor și Biblioteca Sfântului Sinod și cu susținerea Asociației Bibliotecarilor din Biblioteca Națională a României, un eveniment dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960), patronul spiritual al Bibliotecii Naționale.

Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, va oficia, cu acest prilej, un Te Deum și va ține un Cuvânt de învățătură pentru cei prezenți.

Evenimentul va mai include:

- vernisajul expozițiilor: „Stihuri umilincioase” – Sf. Ioan Iacob Hozevitul în colecțiile Bibliotecii Naționale a României; Manuscrise ale Sf. Ioan Iacob Hozevitul aflate în arhiva Schitului Românesc Prodromu – Sf. Munte Athos; Restaurarea Bisericii din lemn Sfântul Nicolae din Călugăreni – proiect al Asociației Studenților Arhitecți și Urbaniști TURNUU; Casă din baloturi de paie –proiect social al Asociației Eco Habitat; - recital din poezia Sf. Ioan Iacob Hozevitul, susținut de actrița Ana Calciu; - concert susținut de Corul Tronos al Catedralei Patriarhale.

Prăznuit în Calendarul Ortodox în data de 5 august, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (zis Hozevitul), patronul spiritual al Bibliotecii Naţionale a României, a trudit ca bibliotecar, iniţial la Mânăstirea Neamţ din Moldova, apoi la Mânăstirea Sfântul Sava din Ţara Sfântă (în apropiere de Betleem).

TURNUU – Asociația Studenților Arhitecți și Urbaniști (www.turnuu.tumblr.com) va prezenta, cu acest prilej, proiectul Restaurarea Bisericii din lemn Sfântul Nicolae din Călugăreni, monument istoric, situat la 30 de km de București. Proiectul a început în 2011, cu binecuvântarea P.S. Ambrozie, episcop al Giurgiului. Prin workshopurile organizate în decurs de doi ani, studenții au trecut prin toate etapele: proiectare, autorizare, demontarea și restaurarea elementelor, expoziții. În acest moment, biserica se află în atelier demontată, toate elementele fiind restaurate și așteptând reamplasarea în sit.

Asociația Eco Habitat (www.eco-habitat.ro) va prezenta, în expoziție, Casa din baloturi de paie – un proiect social inițiat de un grup tineri voluntari îndrumați de un specialist german, în colaborare cu preotul paroh Marian Tudor din parohia Glodeanu-Cârlig (satul Cârligu Mare – la 100 km de București). Obiectivul proiectului: construirea unei case specifice zonei, cu materiale disponibile local, dar utilizând tehnologia germană de construcţie cu lut și baloturi de paie, tehnologie care asigură un nivel ridicat de eficienţă termică și reducerea costurilor de încălzire pe timp de iarnă. Finalizată în proporţie de 70%, casa va fi donată unei familii nevoiașe.

Persoane de contact:

Claudia Lungu – Biblioteca Națională a Românei: claudia.lungu@bibnat.ro

Letiția Constantin – Biblioteca Națională a Românei: letitia.constantin@bibnat.ro; tel.: 0758109423