 |
| foto: Muzeul Virtual |
Trist
este omul ce rătăcește departe de patria lui.
Viața
lui este lipsită de fericire ca a unui copil fără mamă. De multe
ori am plâns cu lacrimi momentele în care mi-am adus aminte de
frumoasele priveliști din patria mea. Cărăruile satului meu drag,
căsuța cu ograda însorită și pomii bătrâni de ani... Le vedeam
în visul de noapte care mă făcea fericit. Patria scumpă este
leagănul în care atunci când ești micuț adormi, dulce legănat
de mama sau sora ta când vrei să plângi. De multe ori am plâns și
eu, dar leagănul era departe, mama și sora lipseau de mult, așa că
nu mai eram legănat și încântat cu somnul dulce, ci eram
zbuciumat de gânduri ca o barcă de furtună.
Aceasta
este viața departe de patrie. Nimeni din oameni nu poate măsura
suferința unuia înstrăinat departe de ai lui. Și nimenea nu poate
cântări fericirea unuia reîntors iarăși în patria lui, în
leagănul unde s-a născut. Mulți din străini și-au găsit
fericirea în patria noastră, d-apoi cei ce s-au născut în ea nu o
pot uita. Patria noastră scumpă are o frumusețe nebună, are o
atracție fără sfârșit. Munții, dealurile, văile frumoase ale
patriei noastre te încântă și te fac să fii fericit. Mult e
frumos a spune despre patria ta. Primăvara când meleagurile
înveselesc orice copil, când păsările cerului cântă în văzduh
și printre ramuri, când viorelele înalbăstresc coastele pădurii,
cucul voios își strigă numele alergând din pom în pom... Atuncea
te simțesc cât de departe ești, o, țara mea!
Sursa:
Vasile Gh. Baghiu, Prizonier în U.R.S.S, Fundația Academia Civică,
2012
