"Primăvara infinită" - Foto: Dana Oniga
Părintele Dumitru Stăniloae
Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere
la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu
ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi
trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad
foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte
de dragul fiinţei iubite.
Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât
aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu
înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe
sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.
Dorul este înfăţişat adeseori ca aflându-se lângă persoana iubită; prin
dor, cel iubit exercită o atracţie de la distanţă asupra celui ce-l doreşte.
Dorul vine de la persoana dorită la cel ce o doreşte şi îl duce pe acesta
cu un gând persistent, penetrant şi afectiv la aceea. Cel ce doreşte nu se
mulţumeşte cu preocuparea de interesele sale, nu dă atenţie importantă la nimic
în jurul său sau le vede pe toate sub un val de tristeţe, pentru că nu mai vede
decât pe cel ce e totuşi la distanţă şi care sigur ar putea da lumină celor din
jurul său.
Dorul descoperă taina negrăită a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a
fiinţei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenţată faţă de forţa
atractivă a altei persoane, faţă de căldura ei, care te scoate din atmosfera de
gheaţă a singurătăţii, în dor te descoperi fără să te realizezi. În el, aştepţi
prezenţa persoanei dorite ca să te realizezi.
Dorul te cheamă lângă ea. Prin dor trăieşti necesitatea ca comuniunea de
mai înainte să se actualizeze din nou, în mod deplin, prin prezenţa persoanei
dorite lângă tine. Simţi necesitatea să ai căldura ei lângă tine şi nu numai de
la distanţă, ca o dovadă sau ca un semn văzut al iubirii ei. În dor te duci cu
gândul şi cu simţirea lângă persoana iubită. Dar, în acelaşi timp, în dor
manifeşti trebuinţa ca să te duci în carne şi oase la ea şi ea să vină la tine
în carne şi oase.
În dor, o persoană trăieşte valoarea eternă a persoanei iubite. Ea e
departe, dar n-a încetat să existe cu totul.
.jpg)
