Învăţături despre bine şi rău: "Rabdă tot ce vei întâlni în cale şi te vei mântui!"- Stareţul Anatolie de la Optina

Soră întru Domnul, preaevlavioasă E.! În gramada de scrisori, după o absenţă de două luni, de la Optina, am primit-o şi pe a ta. M-am tot grăbit cu răspunsul, dar abia acum reuşesc să scriu.

Spui că ai un caracter nesuferit, dar al meu este şi mai rău. Însă eu nu deznădăjduiesc, amintindu-mi că am venit la mănăstire să învăţ şi să mă educ. Ce poate fi atât de uimitor, dacă ne mai strâmbăm uneori. Ne vom sili după putere. Cred că Dumnezeu ne va ajuta. Ţi se pare, uneori, că eşti de prisos, cu toate că nimeni nu ţi-a spus acest lucru.

Şi întrebi, oare de ce? Această problemă ar putea sa ţi-o dezlege orice ascultător al "nostru": "De aceea că tu nu eşti prima". Dacă ai avea simţământul smereniei creştine, nicicând nu te-ai fi gândit că alţii sunt obligaţi să-şi amintească de tine; că tu stai ca să fii în rând, într-un cuvânt, tu  nu eşti de prisos.

În acelaşi timp, ceri un sfat, cum să te izbăveşti din această stare, şi eşti nerăbdătoare şi nervoasă. De multă vreme a spus Hristos cum să ne izbavim:

"Învăţati de la Mine, ca sunt blând şi smerit cu inima şi vă voi odihni pe voi"

Este cunoscut cum se porneşte mânia. Câinele, când nu i se dă sau i se ia o bucată de carne, se smunceşte şi latră. Aşadar, şi nouă ne place libertatea noastră. Dacă ne împiedică cineva să o dobândim sau nu ne lasă în pace, noi, mai ales eu, lătrăm şi poate muşcăm pe fratele (sau pe soră).

Să cercetăm cauza adevarată a răului şi vom afla esenţialul.  Şi ne vom grăbi vindecarea. Sau cel puţin ne mustrăm pe noi, ne grăbim la un înţelept nelegiuit - la vameş  (pe acesta l-a bătut Domnul).

Tu, maică, îmi ceri să te învăţ răbdarea. Ce stranie eşti!

Te va învăţa Dumnezeu. Te vor învăţa oamenii, surorile! Toate acestea te vor învăţa să rabzi, te vor învăţa cu fapta, cu lucrul, cu însăşi capacitatea firii de a răbda, iar tu îmi ceri lecţii de răbdare teoretică.

Rabdă tot ce vei întâlni în cale şi te vei mântui!

(Stareţul Anatolie de la Optina, Editura Doxologia, p. 339-340)

Sursă: Doxologia

Învăţături despre bine şi rău: „Teme-te de rău ca de foc” (Sf. Ioan de Kronstadt)

Teme-te de rău ca de foc. Nu îl lăsa să îţi atingă inima chiar dacă pare drept sau cinstit. Indiferent de circumstanţe, nu îl lăsa să intre în tine. Răul este întotdeauna rău. Uneori răul se prezintă ca o strădanie spre slava lui Dumnezeu sau ca ceva cu intenţii bune către aproapele tău. Chiar în aceste cazuri, nu te încrede în această simţire. Este o strădanie greşită şi nu este însufleţită de înţelepciune. În schimb, lucrează pentru alungarea răului de la tine. Răul, oricât de inocent se arată, încalcă iubirea îndelung-răbdătoare a lui Dumnezeu, care este slava Lui cea dintâi. Iuda a trădat pe Domnul său pentru 30 de arginţi pretextând ajutorarea săracilor. Păstrează în minte că duşmanul urmăreşte continuu moartea ta şi atacă mai violent când nu te aştepţi. Răul lui este fără sfârşit.

Cum poate fi alungat răul de un alt rău?

Când simţi mânie împotriva cuiva, crede din toată inima ta că este un rezultat al lucrării diavolului în inima ta. Încearcă să îl urăşti pe el şi faptele lui şi te va lăsa. Nu îl accepta ca pe o parte din tine şi nu îi da dreptate. Ştiu asta din experienţă. Diavolul se ascunde în spatele sufletelor noastre şi noi gândim orbeşte că acţionăm de unii siguri. Apoi, susţinem lucrarea diavolului ca pe ceva care face parte din noi. Uneori gândim că mânia este o reacţie dreaptă la ceva rău. Dar însăşi ideea că o patimă poate vreodată să fie dreaptă este o minciună totală şi de moarte.

Când cineva este mânios pe tine, aminteşte-ţi că acest simţământ rău nu este de la el. Este doar înşelat de diavol şi este un instrument ce suferă în mâna lui. Roagă-te ca vrăjmaşul să-l părăsească şi ca Dumnezeu să-i deschidă ochii sufleteşti, care au fost întunecaţi de duhul cel rău. Roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi oamenii robiţi de patimi pentru că vrăjmaşul acţionează în inimile lor. Poate tu urăşti pe aproapele tău, îl dispreţuieşti, nu vrei să-i vorbeşti cu calm şi cu afecţiune, pentru că el a fost ignorant, arogant sau dezgustător în vorbirea sau purtarea sa. Îl poţi dispreţui pentru că fost plin de sine sau mândru sau nerespectuos. Dar tu trebuie să fii mustrat mai mult decât el. „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!" (Luca 4: 23). Aşadar: Învăţătorule, învaţă-te pe tine însuţi. Acest fel de mânie este mai rea decât orice rău.

Cum poate fi alungat răul de un alt rău? Cum poţi lua un pai din ochiul unei alte persoane, dacă tu ai o bârnă în ochiul tău? Deprinderile rele trebuie îndreptate cu dragoste, bunătate, supunere şi răbdare. Recunoaşte-te pe tine ca cel mai rău dintre toţi păcătoşii şi crede asta. Consideră-te cel mai rău, alungă orice obrăznicie, mânie, nerăbdare şi furie. Apoi, poţi începe să-i ajuţi şi pe alţii. Fii îngăduitor cu privire la defectele altora, pentru că dacă vezi greşelile lor tot timpul, va fi continuu duşmănie. „Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor" (Psalm 129: 3). „Că dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta pe voi" (Matei 6: 14). Din când în când putem simţi cea mai desăvârşită dragoste pentru Dumnezeu fără a ne iubi unul pe altul. Acesta este un lucru ciudat şi doar câtorva le pasă de el. Dar dragostea pentru aproapele nostru nu va veni niciodată fără propriul nostru efort.

Sursă: Toaca.md