Jucătorul creştin, star al echipei New York Giants, cunoscut drept „Black Tim Tebow”, relatează unei reviste despre mândria de a fi virgin la vârsta de 24 de ani.

New York, 23 septembrie 2013 (LifeSiteNews.com) – Este posibil ca iubitorii creştini ai fotbalului american care îl admirau pe Tim Tebow pentru comportamentul său exemplar şi deschiderea cu privire la credinţă să fi fost dezamăgiţi de plecarea sa din sport, însă aceştia se poate să fi găsit un înlocuitor în persoana Prinţului Amukamara.

Amukamara, al cărui nume este, de fapt, un titlu – tatăl său fiind şeful unui sat Nigerian, iar el următorul în ierarhie – are rolul de jucător în defensivă (cornerback) în echipa New York Giants. El şi-a ajutat echipa să câştige, ca şi jucător începător, campionatul Super Bowl din anul 2012. 

Creştinul în vârstă de 24 de ani dezvăluie în mod public revistei Muscle and Fitness, ediţia din Octombrie, că nu numai că nu a gustat vreodată alcoolul, dar este încă virgin şi plănuieşte să rămână astfel până ce se căsătoreşte cu logodnica sa, Pilar Davis, la începutul anului viitor. El atribuie atât abstinenţa faţă de alcool, cât şi cea faţă de sex, educaţiei sale în stil catolic şi credinţei sale creştine, iar glumele făcute la adresa vieţii sale personale nepătate, împreună cu tendinţa de a îngenunchia şi a se ruga pe terenul de fotbal, i- a făcut că unii să îl numească „Tim Tebow de culoare”.

„Tim Tebow a dezvăluit în mod public că era virgin”, a afirmat reporterul Matt Tuthill. „Tu eşti? Eşti dispus să vorbeşti despre asta?”

„Da, sunt virgin,” a răspuns Amukamara.  „Nu îmi este ruşine să spun asta.”

„Am fost crescut în credinţa catolică,” a afirmat Amukamara, „şi totul a pornit de la asta. Mă gândeam: «Dacă fac asta, poate ajung în Rai», aşa că am spus nu băuturii, sexului şi tuturor lucrurilor majore. Pe măsură ce am crescut, am realizat că nu despre asta era vorba. Este vorba de a avea o legătură cu Iisus. Nu este vorba despre «Nu fă asta. Nu fă aialaltă.» Totuşi, este vorba de unul din acele lucruri pe care nu le-am făcut, pentru că nu văd niciun beneficiu în a-l face.”

Amukamara i-a explicat lui Tuthill că el crede că este mai uşor să eviţi tentaţia decât să suporţi eventualele consecinţe. „Mereu citim despre oameni care sunt surprinşi la volan în stare de ebrietate”, a spus el. „Multe lucruri rele se întâmplă din cauza alcoolului şi apar în ziar, deci dacă nu beau, îmi fac mie, echipei mele, şi familiei mele un mare bine.”

„Dacă nu bei şi nu faci sex”, l-a întrebat Tuthill, „cum reuşeşti să te descarci cât de cât?”

 „De exemplu, îmi place să ies în oraş,” a răspuns Amukamara. „Îmi place să dansez, şi mă «îmbăt» cu bună dispoziţie a celorlalţi. Dacă cineva se simte bine, asta mă face să mă distrez mai mult, deşi nu este nevoie ca toţi cei din jur să se bucure pentru mine, pentru ca eu să fiu fericit, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.” 

Amukamara şi-a întâlnit actuala logodnică într-un club, după victoria împotriva echipei Green Bay Packers în etapele playoff din 2012.

„Pur şi simplu m-am simţit atras de ea”, acesta i-a spus lui Tuthill. „Stătea lângă bar. Am întrebat-o: «Aştepţi pe cineva?» Iar ea a răspuns: «Da». Aşa că nu am ştiut ce altceva să mai spun după aceea, şi am început să mă îndepărtez.”

Totul se putea termina acolo, dacă nu interveneau coechipierii săi, care „m-au făcut să mă întorc”, a adăugat Amukamara. „Ei ziceau ceva de genul: «Du-te spune-i ceva!» Şi mă aclamau. Ea a crezut că noi eram scandalagii şi beţi şi nu ne-a băgat în seamă. Apoi, mai târziu, îl aşteptăm pe Ahmad, iar ea a venit lângă mine şi am început să conversăm. I-am cerut adresa de e-mail, pentru că, atunci când cineva îţi cere numărul de telefon, ar fi ceva prea personal şi poate că nu ai dori să îl dai. Dar dacă ceri adresa de e-mail, o vei primi. Am avut dreptate.”

Amukamara a afirmat că i-a spus lui Davis că s-ar putea să guste prima oară alcool la petrecerea burlacilor ce urmează să fie organizată, dar nu este întru totul decis.

Deci, ce părere au coechipierii lui Amukamara despre comportamentul său anti-alcool şi cast? 

„Când am auzit prima oară, am zis «Wow»”, declară Jayron Hosley, jucător în defensivă, pentru New York Post. „Însă fiecare provine de altundeva. Nu suntem la fel... El are motivele lui pentru care o face, este ceva în care crede, ceva ce el crede că i se potriveşte. Eu respect acest lucru.”

Hosley a adăugat: „Există mai mulţi tipi de genul acesta decât credeţi. Publicitatea negativă ocupa prima pagină a ziarelor, dar există o mulţime de băieţi buni care fac multe lucruri măreţe”.

Jucătorul defensiv, Ryan Mundy declară ziarului Post: „Este o reflecţie a ce fel de persoană este el şi a ceea ce crede şi a felului în care acest lucru l-a ajutat să ajungă departe.”

Jucătorul în defensivă Aaron Ross adăugă: „El a fost crescut puţin mai diferit de restul jucătorilor în defensivă, însă asta este ceea ce îl face special. Este ca şi fratele nostru mai mic.”

Însă se pare că angajamentul lui Amukamara de a rămâne pur din punct de vedre sexual l-a transformat în ţinta femeilor promiscue aflate în căutarea unei provocări. Mai multe femei tinere din zona Times Square, New York City au descris ziarului New York Post ce ar fi dispuse să facă pentru a-i răpi fecioria lui Amukamara. 

Dar orice fată ce spera să-l abată pe Amukamara de la calea cea dreaptă vă avea multă bătaie de cap. Amukamara afirmă că, în ceea ce îl priveşte, a fi un creştin adevărat reprezintă chiar o aventură mai mare decât aceea de a câştiga Super Bowl-ul. 

„[Super Bowl, ediţia XLVI] a fost una din cele mai incredibile experienţe din viaţa mea”, a declarat Amukamara pentru Beliefnet anul trecut. „A fost uimitor să particip la aceasta. Însă sentimentul de a fi câştigat Super Bowl-ul s-a evaporat destul de repede. Nu mă gândesc aşa de mult la asta, decât dacă oamenii îmi amintesc. Însă sunt conştient de faptul că sunt creştin în fiecare zi din viaţa mea.”

Amukamara a adăugat: „A fii parte din Trupul lui Hristos este ceva etern. Asta-i pentru totdeauna. Şi să câştigi Super Bowl-ul este ceva măreţ. Nimeni nu îmi poate nega această reuşită. Dar să fii creştin este ceva zilnic şi este lucrul la care mă gândesc cel mai mult.”

Sursă: LifeSiteNews

Traducere de Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Troy Polamalu - Superstar de fotbal american convertit la ortodoxie

Echipa de fotbal american a Oţelarilor din Pittsburg a avut unul dintre cei mai de temuţi jucători pe postul de safety din liga profesionistă. Cu o combinaţie perfectă de viteză, intuiţie şi duritate Troy Polamalu a fost jucătorul ideal pe acest post. 

Doar în sezonul 2008, acesta a realizat peste 432 de tackle-uri, 7 sacks (secerări a oponenţilor) şi 17 interceptări. Aceste realizări l-au făcut pe cel desemnat de 3 ori “jucătorul profesionist al sezonului” să-şi ajute echipa să participe la cel de-al doilea playoff pentru campionat, disputat în ultimii 3 ani.

.

Când Troy intră pe teren, este un Leu. “Încerc să fiu pasional în toate aspectele existenţei mele: cum îmi iubesc soţia, cum îi slujesc, cum îi slujesc cu voia Domnului fiului meu. La fel încerc să fiu fierbinte şi în privinţa fotbalului, în modul în carea ascult de antrenori, cum îmi ajut coechipierii cu pasiune, cum încerc să slujesc Domnului cu sinceritate.”

Troy e creştin încă din facultate, iar după debutul în liga profesionistă în 2003 a muncit din greu să-şi păstreze caracterul curat şi să nu se lase furat de faimă şi succes.

“Lupta cu mândria e dificilă, ştii... mergem la liceu şi auzim despre mândrie, despre curaj şi toţi aceşti termeni pe care îi folosim pentru a fi motivaţi, dar mândria este... de fapt, nu ştiu dacă găsim în Scripturi undeva sau în Vieţile Sfinţilor vreun loc în care mândria să fie o trăsătură de apreciat pentru cineva. Acest tip de egoism este o adevărată încercare, mai cu seamă în această industrie, industrie a divertismentului pe care o avem noi.”

Deşi mândria este o provocare pentru orice atlet, Troy mărturiseşte că nu cele evidente sunt greu de biruit:

“Ştiţi... aceste lucruri mari sunt uşor de depăşit, dar abia acumularea celor mici contează cu adevărat. Oamenii ştiu că adulterul e rău sau crimele sunt rele. Nu voi ieşi în oraş să mă culc cu prima femeie ce-mi iese în cale, nu voi ieşi să mă bat sau să ucid pe primul om pe care îl văd, dar când ochii încep să alerge şi încep să alunece un pic mai mult, iar noi devenim un pic mai geloşi, mai invidioşi, iar aceste patimi se înrădăcinează adânc în interiorul meu... abia atunci devine cu adevărat periculos. Pentru că diavolul nu lucrează aşa (prin cele mari), ci strategia sa este mereu subtilă, adună şi zideşte peste acea sămânţă a răutăţii pe care tu singur ai plantat-o.”

Cu toate încercările şi ispitele pe care Troy le încearcă, acesta mărturiseşte că rugăciunea este cea care îl ţine cu picioarele pe pământ.

“Rugăciunea este temelia. Este mijlocul de comunicare cu Dumnezeu. Şi mă refer la rugăciunea neîncetată.. neîncetată... neîncetată... neîncetată. Cu cât te rogi mai mult, viaţa şi conştiinţa îţi devin mai bine acordate (spiritual) şi poţi smulge multe dintre acestea (neputinţe) şi le vezi... oau... acestea chiar nu sunt deloc bune. Cred că lupta fiecărui creştin este să ajungă în acel punct al rugăciunii neîncetate către Dumnezeu, în care orice lucru, gând sau faptă, aduce slavă lui Dumnezeu.”

Troy e în al şaptelea sezon de contract cu Oţelarii şi nu arată nici un semn de oboseală, fie că face interceptări ori că se aruncă într-un tackle, ori că secerează (sack) fundaşi, Troy se îngrijeşte să nu-şi piardă cumpătul şi aşezarea.

“Nu iubesc fotbalul neapărat. Nu mă trezesc dimineaţa tânjind după fotbal, după contact fizic, dar iubesc atmosfera pe care o crează fotbalul, iubesc să fiu în preajma coechipierilor mei, iubesc lupta din fotbal, îl iubesc pentru faptul că face parte din viaţa mea, dar nu privesc fotbalul ca fiind ceva mai mult sau mai puţin important decât alte aspecte ale vieţii mele. Iubesc mai ales faptul că Dumnezeu m-a adus aici şi că a făcut din fotbal o parte a vieţii mele... asta iubesc în fotbal.”

Mă gândesc adesea la Troy Polamalu, despre care îi veţi auzi pe coechipierii săi declarând că este cel mai religios atlet din fotbal” declară Dodd către U.S.A. Today. „Se însemnează mereu cu semnul crucii înainte şi după meciuri. Se roagă în timpul jocului”.

Polamalu a câştigat Superbowl-ul de două ori şi de şase ori campionatul. (...)

Cât despre orientarea religioasă, Polamalu s-a convertit la ortodoxie, după ce a petrecut 4 zile într-o mănăstire de la muntele Athos din Grecia. Vedeta Oţelarilor şi-a convins apoi şi soţia să se alăture ortodoxiei în urma unui pelerinaj făcut în 2007 la locurile sfinte din Grecia şi Turcia. Polamalu şi-a botezat ambii săi copii cu numele de Paisie şi Efrem, după numele a doi mari sfinţi greci.

„Fotbalul e parte din viaţa mea.. dar nu e Viaţa însăşi!” ne-a declarat Polamalu. „Fotbalul este ceea ce fac şi modul prin care îmi mărturisesc credinţa”.

În timp ce Tebrow (un alt jucător creştin de fotbal), fiu de misionari, a ales modelul evanghelist de vieţuire, vedeta Oţelarilor a declarat într-un interviu că este prudent să nu-şi impună credinţa sa asupra altora: „Asta poate conduce la resentimente şi nu-ţi poţi dori aşa ceva. Există şi o urmă de aroganţă uneori cu oamenii ce sunt prea inimoşi, prea misionari, în opoziţie cu ceea ce credinţa este de fapt. În genul: Eu înţeleg acestea mult mai bine decât tine. Sunt multe riscuri de cădere în această abordare”.

Polamalu este unul dintre sportivii aleşi în echipa de fotbal american a deceniului şi jucătorul defensiv al anului 2010.

Poţi să-l întrebi pe Troy orice doreşti despre părul său şi-ţi va răspunde cu răbdare, dar dacă îl vei întreba cu cine dintre vedetele clipei s-ar culca dacă ar avea ocazia, nu vei primi nici un răspuns. Este o distincţie importantă în viaţa unui luptător adevărat. “Vedeta mea (celebrity crush) este soţia mea, Teodora Polamalu,” răspunde el unui reporter de la “Access Hollywood”. “Nu e de mirare că nimeni nu poate rămâne căsătorit la Hollywood, cu întrebări de genul acesta”. 

Polamalu este jucătorul meu preferat NFL, dar asta nu e nici pe departe totul. El este umil, atent, cuviincios, dezbrăcat de egoism şi capabil să producă pagube mari pe un teren de fotbal. E angajat însă pe un drum care transcende profesia lui: “Vreau să reprezint ceva mai important decât pe mine, fie că este vorba de ceea ce fac pe terenul de fotbal sau în afară”, a spus Polamalu.

Atunci când Steelers a ajuns să joace împotriva Cardinalilor, în septembrie 2007, Polamalu a avut o cerere specială pentru antrenorii lui. El s-a simţit obligat să viziteze un om pe care el îl numeşte “părintele spiritual “, cel care a fondat mănăstirea Sf. Antonie cel Mare din Florence, Arizona.

Slujba a început la ora 3 dimineaţa şi s-a încheiat duminică, patru ore mai târziu. Steelers i-au pus la dispoziţie şoferul şi, cu sufletul odihnit, Polamalu s-a întors în grabă în Valley pentru începutul meciului de la ora 2:15. “Este un jucător special pentru care ne simţim obligaţi să facem excepţii de la regulile cantonamentului” a declarat secundul lui Steelers Roz Horton. “E clar că facem.” a răspuns Horton a fost întrebat la ce oră s-a întors Polamalu de la noaptea lui albă petrecută la mănăstire. “Nu l-am întrebat” a spus el. “Nouă nu ne pasă, atâta timp cât el a fost aici la timp pentru joc”.

Polamalu nu va recunoaşte tratamentul său special sau rolul său deosebit acordat de antrenori pe terenul de joc. Asta ar sugera că e mai bun decât colegii lui şi nu vei auzi ceva de genul ăsta ieşind vreodată din gura lui. Cu o mină serioasă, spune că numărul său de joc este singurul lucru care-l face diferit de restul coechipierilor.

Când a fost numit jucătorul defensiv al anului, el a postat imediat pe tweeter că Clay Mathews de la Packers, Ed Reed de la Ravens, Julius Peppers de la Bears şi James Harrison de la Steelers merită cu mult mai mult decât el acest premiu. 

Apoi, a continuat cu acestea: “Premiile individuale au loc doar în golf şi bowling. Prea mult preţ se pune pe un singur jucător în fotbalul american, singurul sport în care doar relaţiile de joc în echipă contează”.

Articol preluat parţial de pe site-ul Război întru Cuvânt .