Arhim. Melchisedec Velnic - Stareţul Mănăstirii Putna
Foto: Ioana Rusnac
Arhim. Melchisedec Velnic
Predică la Duminica Femeilor Mironosiţe
19 mai 2013
Hristos a înviat!
Aşa cum prea bine cunoaşteţi şi aţi auzit şi
din cântări, în Duminica aceasta pomenim pe femeile mironosiţe, cele care nu
s-au înfricoşat de nimic, care au alergat dis-de-dimineaţă la mormânt să ungă
cu miresme trupul Domnului Hristos.
Ne punem o întrebare: De ce nu s-au
înfricoşat ele, căci în cuvântul său părintele ne-a făcut să credem, printre
altele, că parcă femeia are şi ea anumite neputinţe, o anumită temere. Teama
dispare, dragii mei, atunci când credem şi ne încredem. Când noi credem în
Dumnezeu şi ne încredem în purtarea Lui de grijă dispare teama. Pentru că
femeile mironosiţe credeau în Iisus Hristos, în puterea Lui, ele au mers la
mormânt, chiar dacă poate erau stăpânite de o oarecare teamă. Și Hristos ne-a întâmpinat
cu acelaşi cuvânt şi ne-a spus: „Nu vă temeţi, mergeţi şi spuneţi că Domnul a
înviat”.
În ziua de astăzi pomenim pe femeia
mironosiţă, pe femeia creştină. Avem în biserica noastră exemple nenumărate.
Înaintea tuturor e Fecioara Maria şi apoi femeile mironosiţe care s-au grăbit
la mormânt, apoi avem atâtea femei creştine, mame deosebite care au ştiut să
îşi crească pruncii lor în frica de Dumnezeu. Să ne amintim de mama sfântului
Ioan Gură de Aur, de mama sfântului Vasile cel Mare, de Antuza, de Monica -
mama fericitului Augustin, de atâtea şi atâtea mame creştine care au ştiut să
se sacrifice şi să îşi crească copiii lor în frică de Dumnezeu.
Am spus în
noaptea de Sfintele Paşti că femeia este viaţă, Eva înseamnă viaţă şi femeia
este dătătoare de viaţă şi născătoare de viaţă şi împărtăşeşte din darurile pe
care Dumnezeu i le-a dat, atât timp cât ea stă sub călăuza, sub mână
atotlucrătoare a lui Dumnezeu. Adică atât timp cât ea rămâne într-o anumită
cuminţenie şi ascultare de Dumnezeu şi de poruncile Lui şi petrece în această
cuminţenie şi frică de Dumnezeu. Atunci ea este născătoare şi dătătoare de
viaţă. Şi nădăjduiesc, cu darul lui Dumnezeu, că în Biserica noastră vor fi tot
mai multe creştine. Căci dacă se va vorbi despre şi dacă se doreşte o
regenerare a unei societăţi e nevoie mai întâi de mame adevărate, de mame care
să se jertfească, mame care dea viaţă, să nască, mame care să crească pe
pruncii lor să le dea o educaţie aleasă, sfântă, bună, dreaptă, aşa cum poate
şi noi la rândul nostru am primit.
Dragii mei, am mărturisit şi mărturisim cu
toţii credinţa noastră în Dumnezeu, am mărturisit şi mărturisim cu toţii prin
faptele noastre crezul nostru. Un cuvânt de la părinţi spune că din fapte se
vede credinţa omului. Dacă noi ne vom sili cât vom putea, după a noastră
putere, vom fi plăcuţi lui Dumnezeu şi ne vom face şi noi nişte martori ai învierii.
Am amintit şi în Săptămâna Luminată că vom
avea în faţa ochilor noştri pe toţi martorii învierii. Iată, astăzi, vedem pe
femeile mironosiţe sunt nişte martore ale Învierii Domnului nostru Iisus
Hristos. Nu doresc nimic altceva neamului nostru şi neamului nostru creştinesc
decât să avem cu adevărat mame creştine, mame care să se jertfească, mame care
să îşi crească pe pruncii lor în frică de Dumnezeu, să avem femei mironosițe. O
femeie este mironosiţă, în sensul duhovnicesc, atunci când împleteşte darurile
pe care i le-a dat Dumnezeu cu un alt dar, darul cuvântului. Căci prima
rugăciune fiecare dintre noi am învăţat-o de la mama, primii paşi i-am învăţat
tot de la mama, primul gângurit şi primele cuvinte tot de la ea.
Să ne dea Bunul Dumnezeu astfel de mame
creştine care să mărturisească dragostea lor faţă de viaţă. Am spus că o mamă
şi o femeie cu adevărat creştină este o martoră a învierii şi se face o
mironosiţă atunci când se pune pe deplin în slujba vieţii şi a cuvântului Lui
Dumnezeu. De fapt, cuvântul este viaţă.
Dragii mei, zilele acestea la mănăstirea
Putna am comemorat şi ne-am adus aminte cum în urmă cu şapte ani a venit şi s-a
aşezat în pământul Putnei trupul neînsufleţit al Maicii Benedicta. O purtătoare
de mir, o mironosiţă a culturii şi spiritualităţii româneşti. Cea care nu i-a
fost teamă să vorbească despre valoarea sufletului poporului românesc, cea care
nu s-a înfricoşat să le dea studenţilor la bibliografie Sfântă Scriptură, cea
care a ştiut să preţuiască şi să iubească valorile.
