Se afișează postările cu eticheta agresiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta agresiune. Afișați toate postările

La 14 ani, victima unui viol păstreazã copilul, în timp ce violatorul frecventează aceeaşi şcoalã

sâmbătă, 8 februarie 2014

| | | 0 comments



de Monica Kelsey, 2 februarie 2014

Ashley avea 14 ani când am citit un articol despre ea în ziar. Acolo scria că fusese violată şi rămăsese însărcinată. Din momentul în care Ashley a aflat că era gravidă, a ştiut că nu putea decât să păstreze copilul. Pe 26 iunie 2013 s-a născut băieţelul ei, Aiden, care i-a topit pe toţi cei care l-au cunoscut. În vara şi toamna lui 2013, am avut privilegiul de a-i cunoaşte nu numai pe Ashley şi Aiden, dar şi pe părinţii tinerei mame. Ashley are o familie minunată şi mi-am dat seama că au fost principalul ei sprijin.

Violatorul avea 17 ani şi, fiind minor, judecătorul a decis să-l condamne numai pentru molestare. Această micşorare a încadrării juridice le-ar putea părea rezonabilă unora, dar, din nefericire, tânărul nu era la prima astfel de infracţiune, ci la a treia. Mai fusese condamnat pentru molestare şi în cazul altor două fete. Nu a petrecut nici un minut în închisoare, iar sentinţa a fost de eliberare condiţionată, testare pentru depistarea de droguri şi ore de consiliere pe tema agresiunii sexuale. Ca minor, el nu va fi luat în evidenţă ca agresor de natură sexuală şi nu va avea cazier.

Când Ashley s-a întors la şcoală, a fost şocată să afle că violatorul ei avea voie să frecventeze aceeaşi instituţie, de parcă nimic nu se întâmplase. În loc să ţină făptaşul departe, oficialii şcolii i-au spus lui Ashley că se poate muta ea în altă parte. Aceasta le-a părut nedrept celor mai mulţi, din moment ce ea a trebuit să se adapteze la o mulţime de schimbări apărute odată cu fapta lui. Ashley vrea să se întoarcă la şcoală cât mai repede. Dar, până când violatorul ei nu este ţinut la distanţă, simte că aceasta cea mai bună decizie e să stea deoparte.

Am mers împreună cu mama lui Ashley la o şedinţă a consiliului şcolii şi i-am cerut conducerii să-l trimită pe violator la o şcoală alternativă, pentru ca Ashley să se poată alătura colegilor ei. În mod surprinzător, ei nu cunoşteau situaţia fetei, dar s-au arătat îngrijoraţi. Încă nu au luat o decizie, iar Ashley între timp merge la o altă şcoală.



În august 2013 am invitat-o pe Ashley într-o minivacanţă de două zile cu mine şi cu fata mea în vârstă de 14 ani. Mama ei, Kristi, s-a oferit să aibă grijă de micuţul Aiden, ca ea să poată veni cu noi. Chiar dacă Aiden e o binecuvântare pentru mama lui şi pentru toţi ceilalţi din familie, cred că Ashley ar trebui să se bucure şi ea de plăcerile vieţii de adolescent. Nu şi-a dorit să fie violată şi nici să devină mămică, dar a acceptat acest rol pe care i l-a dat Dumnezeu.

Atitudinea ei pozitivă o face unică, iar ea vede întotdeauna partea plină a paharului. Aiden creşte şi a început să se târască de-a buşilea. Îşi iubeşte mama, îi place să cânte şi să fie fotografiat. E greu să nu te îndrăgosteşti de mamă şi fiu când îi cunoşti, fiindcă ea este o persoană foarte pozitivă.

Ashley le mulţumeşte tuturor pentru rugăciunile şi cadourile trimise în ultima jumătate de an. Familia spune că scutecele şi laptele praf care au fost donate îi ajută enorm. Mama lui Ashley ţine să le mulţumească public tuturor. Iată un scurt mesaj de la ea: „Vă mulţumesc tuturor pentru rugăciunile şi sprijinul pentru fiica mea, Ashley, şi nepoţelul meu, Aiden. Monica de la Save The 1 e uimitoare şi ne-a schimbat viaţa. Sincer, fără ajutorul lor nu ştiu cum ne-am fi descurcat! Vă mulţumesc din suflet în numele întregii familii şi îţi mulţumesc, Monica, pentru întreaga muncă şi dăruire!”

Sfatul lui Ashley pentru celelalte adolescente este: „Rămâneţi puternice şi nu uitaţi: nu ceea ce vi se întâmplă în viaţă vă defineşte, ci ceea ce alegeţi să deveniţi”.

Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul www.MonicaKelsey.com, în dreptul butonului cu poza lui Ashley şi Aiden.

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Copil, binecuvântare, ucidere

joi, 24 octombrie 2013

| | | 0 comments



de Jonathon van Maren, 19 august 2013

Din când în când, se întâmplă să citesc câte ceva care mă surprinde prin impactul pe care îl are. Marți, am dat peste un articol postat pe website-ul „Gender Focus” care începea aşa: „În această după-amiază am făcut un avort”.

Citind articolul din „Gender Focus”, cu titlul sfidăror „Realitatea mea: Experiența mea - avortul”, mi-a fost greu să nu simt cum realitatea acestei femei era, într-adevăr, una tristă. Când a văzut că testul de sarcină a ieșit pozitiv, a înjurat atât de zgomotos încât fata ei a auzit-o de la parterul casei. Însă, a știut imediat „ce voiam să fac, am știut ce trebuie să fac”.

Ceea ce credea că trebuie să facă era, bineînțeles, un avort. Avea nevoie de un doctor care să găsească acea mică ființă umană ce creștea în ea și să o scoată în bucăți. Aceasta, în cultura noastră, este considerată a fi o „nevoie”. Să fii însărcinată nu este ceva frumos, ci este o boală. Și avem pentru aceasta, o soluție letală, convenabilă, susținută de stat și mai ales eficientă. Pentru că fetusul, cel puțin acesta, nu se va mai întoarce. Aceasta deoarece el sau ea a fost o ființă umană irepetabilă, nemaiîntâlnită până atunci în istoria umanității și imposibil de întâlnit din acel moment înainte.

Ca reprezentanți pro-viaţă, susținem argumentul că avortul este o agresiune la adresa drepturilor omului pentru că pune în mod violent capăt vieții unei ființe umane. Nu apelăm la religie pentru a ne susține punctul de vedere dar citind o poveste ca aceasta, nu pot să mă abțin să nu mă gândesc cât de tragic este că societatea noastră a denaturat și a distrus complet conceptul de dragoste. Este una din cele mai mari minuni ale lui Dumnezeu ca atunci când doi oameni se iubesc, acea dragoste să nască o ființă complet nouă. Acum însă această ființă este privită ca o amenințare, ca un inconvenient, sau chiar ca un parazit, cum spun unii. Dumnezeu face ca prin interacțiunile umane să apară ființe unice, irepetabile, iar noi cioplim violent pe corpurile lor mici „Returnat expeditorului” și le aruncăm înapoi în eternitate. Mă înfior gândindu-mă cum se vor duce aceste minuni ale lui Dumnezeu, aceste milioane și milioane de suflete sus, înaintea Ziditorului după o viață atât de scurtă pe pământ, curmată brusc de mâinile însângerate ale celor ce au rămas jos.

Copiii erau considerați odinioară binecuvântări. Copiii erau considerați viitorul, nu un obstacol în calea viitorului. Dragostea noastră nu mai are loc astăzi pentru alții, ea trebuie să fie sterilă ca să poată fi împlinită. Este un aspect interesant și morbid în același timp, de reținut anume că rădăcina cuvântului carnalitate și carnaj este aceeași cu latinescul „carne”. Astăzi se vede înfricoșător de des cum dragostea a fost înlocuită de carnalitate și cum carnajul a apărut ca o consecință inevitabilă a ei.

Sursa: LifeSiteNews
Traducere: Iulia Elena Catargiu


Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com