Himera omului modern - de Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Sărace om din vremea nouă,

„Din veacul cel cu înnoiri”

În ce galop alergi pe urma

Unei deşarte năluciri.

(Himera vieţii se arată

Ca o nălucă, ca un vis,

Frumoasă şi strălucitoare,

Ca un odor de paradis).

O fericire pământească

Voind a-şi făuri mereu,

Te-ai aruncat (în goana vieţii),

Departe de la Dumnezeu.

Ai născocit atâtea lucruri

Şi ai atâtea înlesniri,

De crezi că vei ajunge

„Culmea desăvârşitei fericiri!”

Dar, iată, – tocmai – dimpotrivă –

Pe cât mai mult o urmăreşti

Ea tot mai mult se depărtează

Şi tu mai neferice eşti.

Păşeşti peste adâncul mării

Şi prin „văzduh te porţi zburând”

Iar marginile depărtării

Le-apropii astăzi „la un gând”.

Ai terminat cu mesteşuguri

„Isprăvile” de pe pământ

Şi vrei să mergi „în altă lume”

Să pui acum „aşezământ”.

În goana ta fulgerătoare

Spre „ostrovul cel fericit”

Ai trupul hămesit de-a pururi

Şi sufletul nemulţumit.

Prin cele ce-a rodit ştiinţa,

Nesocotindu-l pe Hristos,

Cu patru mii de ani în urmă

Pe oameni iarăşi i-a întors.

Din nou suntem la „Turnul Babel”

Căci iarăşi ne-am amestecat

Şi iarăşi nu ne înţelegem,

În drumul care-am apucat.

Acum făptura cea aleasă,

Ca fiara este la nărav.

Căci, niciodată până astăzi

Nu s-a distrus aşa grozav!

Priveşte, omenire, roada

Pe care ţi-ai agonisit

Să vezi la ce măsură – oare –

De fericire ai sporit!

Priveşte câte cimitire,

În scurtă vreme le-ai umplut

Şi câte milioane, astăzi,

Cămin şi ţară şi-au pierdut.

Vezi nesfârşitele şireaguri

De invalizi şi de sărmani,

De cei săcătuiţi în lagăr

De văduve şi de orfani.

Priveşte valul cel de lacrimi,

Că astăzi a sporit mai mult

Auzi cârtire de noroade,

Ce gemete şi ce tumult!

Şi spune-mi unde-i fericirea,

Pe care o vânezi mereu,

La ce-ai ajuns fără credinţă

În pronia lui Dumnezeu!

Ai cercetat adâncul firii

Şi sufletul ţi l-ai uitat,

Ai scos din „unde” pe lumină

Iar duhul ţi-i întunecat.

Sălbăticia din natură,

În multe părţi ai îmblânzit

Iar patimile cele rele

Mai tare le-ai sălbăticit.

Tu faci oraşe plutitoare,

Împărţind al mării val,

Şi fortăreţe zburătoare

Cu aripile de metal!

În schimb, noianul cel de taină

Al sferelor duhovniceşti

Nestrăbătut mereu rămâne

– Spre culmile cele cereşti.

La strălucirea orbitoare

A născocirilor lumeşti,

Domneşte întuneric beznă,

În sufletele omeneşti!

Maşinăriile lucrează şi scriu

Cu fumul în văzduh

Mizeria nesuferită

A unei vieţi „fără de duh”.

Pufnind, motoarele oftează

Cu lucrătorul cel sărman

Cu mîini şi faţă obosită,

Murdare veşnic de catran.

Nădăjduiai că chimiceşte

Prin felurite socoteli

Vei întocmi o fericire

Cu alt sistem de rânduieli.

Dar naţiunile mai tare,

Prin „născocire” se distrug,

Iar tu le pregăteşti la modă –

Prea mizerabilul coşciug.

Prin egoismul animalic,

Voind progresul să-l zideşti,

Cu lacrimi – iată – şi cu chinuri

Pe biata lume o hrăneşti.

Acuma însetezi de pace

Şi văd că te sileşti mereu

Să făureşti prin „conferenţe”

O „pace fără Dumnezeu”.

Dar pacea este de la Domnul,

„Al păcii El este izvor”,

De nu vei alerga la Dânsul,

Alergi zadarnic – fără spor.

Împacă-te întâi cu Domnul,

Croindu-ţi viaţă „după duh”,

De nu vei împlini acestea

Împrăştii munca în văzduh.

Câştigă-ţi dragostea curată,

Străină de făţărnicii,

De nu vei dobândi aceasta,

Nimic nu faci cu bogăţii.

Iubeşte viaţa cumpătată

Şi lasă portul dezmăţat,

Iar dacă nu pricepi aceasta,

Degeaba te-ai civilizat.

Întoarce-ţi iar privirea minţii

Spre veacurile din trecut

Cu duhul rodnic al credinţei

Şi vei afla tot ce-ai pierdut.

Precum nu poţi să prinzi cu mâna

Din apă luna nicidecum,

Aşa nici pe „himera” vieţii

Din calea veacului de-acum.

Civilizaţia modernă

Un „duh strein” ţi-a făurit

Şi de lumina mântuirii

Cu dezgustare te-ai ferit!

Precum aleargă sateliţii

În jurul globului mereu

Aşa după „himere” astăzi,

Alergi uitând de Dumnezeu!

Alergi, cu mii de meşteşuguri,

Cu o viteză de nespus,

Dar, goana este spre pierzare

Căci nu-i pe „calea lui Iisus”!

5 august: ✝) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim l-a primit cu multă dragoste şi, după ce l-a trimis să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, i-a rânduit ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii. Era foarte tăcut, ascultător şi smerit.

Toţi se foloseau de smerenia, de blândeţea şi de dragostea lui şi cugetau că este un ales al lui Dumnezeu.

Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă.

Fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli. Ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Este numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos. Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenin- du-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteanca.

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage la o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat.

În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. La 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sursa: Doxologia

50 de tineri din Iași pornesc într-un pelerinaj pedestru la Sărbătorile Sfinților Nemțeni

50 de tineri din Iaşi vor porni sâmbătă într-un pelerinaj spre Mănăstirea Neamţ. Sub genericul „Pelerinajul sfinţilor nemţeni”, tinerii vor parcurge distanţa mergând pe jos. În fiecare dimineaţă ei vor participa la Sfânta Liturghie la câte o biserică aflată pe traseu, iar seara vor fi cazaţi la parohiile pe unde vor trece.

In ziua de 4 august, tinerii vor ajunge la Târgu Neamţ, de unde, împreună cu alţi colegi de-ai lor din zonă, vor porni spre Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde vor participa la slujbele prilejuite de sărbătoarea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul.

Mai multe detalii ne-a oferit părintele protosinghel Nicodim Petre, coordonatorul Departamentului Tineret şi misiune în universităţi din cadrul Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor: „Plecarea va fi de la Biserica Sfântul Sava cel Sfințit din Iași, unde se va săvârși Sfânta Liturghie, apoi tinerii se vor închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Catedrala mitropolitană, după care se va urma în prima zi drumul Mănăstirea Galata - Miroslava - Valea Ursului - Parohia Popești, unde se va poposi peste noapte. De acolo se va pleca în satul Crucea, unde se va săvârși și Sfânta Liturghie. În seara a doua se înnoptează în comuna Alexandru Ioan Cuza, după care se va oficia Sfânta Liturghie în următorul sat. La prânz se poposește în satul Soci și se ajunge seara în satul Plăieșu. Ziua următoare tinerii vor ajunge la Schitul Sfântul Mina, unde va fi oficiată iar Sfânta Liturghie și unde se vor întâlni cu alți colegi din zonă. Împreună cu aceștia, vor purcede prin Lunca, Nemțișor, ajungând în cele din urmă la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde vor participa la slujba Privegherii și la slujba Sfinteii Liturghii dedicată ocrotitorului seminarului, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț. După slujba hramului de la seminar, se va pleca cu un autocar și cu câteva mașini, în funcție de numărul celor care se vor adăuga, la Durău, de unde se va urca pe Ceahlău. Pe data de 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Față, tinerii se vor bucura de Sfânta Liturghie pe Muntele Ceahlăului”.

Sursa: Doxologia