Arvo Part - An den Wassern zu Babel / Prin cele ce se aud

Arvo Part - Salve Regina / Prin cele ce se aud

Arvo Pärt / Prin cele ce se aud

Arvo Part / Prin cele ce se aud

Prin cele ce se aud... John Tavener (1944): The Protecting Veil

John Travener se numără printre cei mai cunoscuţi compozitori ai ortodoxiei din lumea vestică de astăzi. El exprimă prin opera sa profunzimea tradiţiei ortodoxe şi vorbeşte despre muzica lui ca fiind o icoană a sufletului.

John Travener s-a născut pe 28 ianuarie 1944 într-o familie presbiteriană. A studiat pianul şi orga, iar în anul 1960 îşi dorea să ajungă un pianist de renume.

În 1977 s-a convertit la ortodoxie în cadrul Bisericii Ruse din Anglia. A cunoscut ortodoxia pentru prima dată în Grecia, prin intermediul primei sale soţii.

Începând cu anul 1991, maica Tecla de la mănăstirea ortodoxă Înălțarea Domnului din North Yorkshire îi devine principalul sfătuitor. O căutase după ce, în 1984, a citit o carte de învățătură ortodoxă scrisă de ea.

În 1993 compune Song for Athene, după ce participă la slujba de înmormântare a actriței Athene Hariades, de origine greacă. Maica Tekla compune libretul, folosind texte de Shakespeare și din slujba ortodoxă a înmormântării. Compoziția va fi interpretată în 1997, la înmormântarea Prințesei Diana.

Între compozițiile la care Maica Tecla a scris versurile se numără Maria Egipteanca (1992), Apocalipsa (1993), Cădere și Înviere (1999), ultima fiind dedicată Prințului Charles, de care îl leagă o strânsă prietenie.

Adaptare după OrthodoxWiki

Prin cele ce se aud... Arvo Part

Spiegel im Spiegel (Oglindă în oglindă) este o piesă în care linia pianului se intrepătrunde, dialoghează, este îmbrățișată de către linia mai simplă, mai caldă a violinei. Ca o rugăciune. Un dialog continuu între omul care caută, se rănește, lovește, se ridică, se întoarce, revine, recade etc. etc. și Dumnezeu.  Ca o  redare a vieții noastre cu poticnirile și ridicările ei pe de o parte, și pe de altă parte a iubirii Tatălui, care e mereu acolo, în vecinicie, dincolo de zbaterile noastre, căzuți fiind sub timp, chemându-ne mereu la dialogul cu El, dăruindu-ne mângâierea harului, pentru a deveni ca El, împreună cu El.

Mai jos este un un interviu în limba engleză cu Arvo Part:

Un fragment din interviu:

Îmi place muzica dvs. foarte mult pentru că oferiți spațiu ascultătorului. El poate intra în muzica dvs., poate trăi acolo…

Poate pentru că eu însumi am nevoie de spațiu… muzica ne influențează puternic, și bine și rău… un om poate fi ucis prin sunet, la celălalt capăt trebuie să fie ceva… opus uciderii… suntem liberi, putem alege…

În muzica dvs. parcă sunt mereu două voci… una parcă e Pinochio, omenească, făcând greșeli, rănindu-se pe sine sau rănind pe ceilalți, iar cealaltă parcă e Greierașul, care alină, mîngâie, ceartă… simțiți asta în muzica dvs?

E chiar așa, sunt în muzica mea două voci, două aspecte – o linie sunt păcatele mele, iar cealaltă e iertarea păcatelor mele. Una e mai complicată, mai subiectivă, iar cealaltă e mai simplă, mai limpede, mai obiectivă.

Sursă: Blog - Călin Drăgan