Argentina – violenţe incredibile ale militanţilor pro-avort împotriva tinerilor catolici

de Serghei Hudiev, 9 decembrie 2013

În data de 24 noiembrie 2013, în oraşul argentinian San-Huan, un grup de feministe şi activişti homosexuali au atacat catedrala Sfântului Ioan Botezătorul. Tinerii enoriaşi ai catedralei au format un lanţ viu ca să-şi protejeze biserica de la distrugere şi profanare.

Atacatorii i-au scuipat pe tineri, i-au lovit, şi-au bătut joc de ei vopsindu-le feţele şi au avut un comportament indecent şi sfidător. Tinerii nu au reacţionat la provocări şi au continuat să se roage.

Imaginile postate pe internet sunt destul de şocante.

Desigur, huliganii şi extremiştii pot activa sub steaguri diferite. Există desigur şi huligani „ortodocşi” care aruncă cu ouă stricate sau care fac lucruri indecente. Însă dacă ar fi vorba doar despre câţiva huligani cărora colegii din tabăra ideologică le-ar aplica pe loc mustrarea cuvenită, am putea spune: da, se mai întâmplă, aceasta nu caracterizează nicidecum în întregime curentul lor ideologic, în numele căruia ei vor să se manifeste. Dar pe înregistrările video vedem nu doar câţiva huligani, şi nici un grup mic, ci o mulţime foarte mare.

În cercurile creștine acţiunile individuale de huliganism sunt condamnate în modul cel mai hotărât. Puteţi uşor găsi în mass-media şi pe bloguri discursurile persoanelor laice şi ale preoţilor, care spun: aşa nu se poate, acest lucru este în contradicţie cu credinţa noastră.

În mediile liberale nu s-a prea vorbit despre atacul asupra bisericii, acesta fiind în mare parte muşamalizat – publicaţiile şi autorii liberali din toată lumea pur şi simplu prefăcându-se că nimic nu s-a întâmplat. Iar dacă se încearcă să li se atragă atenţia (aşa cum a încercat şi autorul acestui articol), reacţia va varia între o negare oarbă: „Este o înregistrare veche. Acolo e scris homosexuali, dar de fapt sunt feministe. E scris feministe, dar de fapt sunt adversarii avorturilor. Şi nu şapte mii, ci doar cinci sute. Şi în general sunt minciuni, minciuni, minciuni”, pînă la mustrarea: „Dar ştiţi că în Argentina femeile sunt lipsite de dreptul la avort? Şi vina este a Bisericii Catolice. Da, comportamentul acestor femei este greu de aprobat, dar putem înţelege furia lor.”

Deci, avem de a face cu un comportament care în mediul acesta nu spunem că este total aprobat, dar cel puţin este tolerat. Mai mult decât atât, astfel de atacuri masive sunt tradiţionale. În Argentina atacurile asupra bisericelor catolice au avut loc nu doar o singură dată – de aceea unii afirmau că evenimentul este mai vechi. Un atac asemănător a avut loc în august 2008, iar în 2012 unul similar s-a petrecut în oraşul Posadas. Atunci, în lanţul uman care se opunea distrugerii bisericii stăteau laolaltă tineri, bătrâni, femei. Catolicii au fost bătuţi şi au fost vopsiţi în zona inghinală cu nişte lichide (toate acestea se văd în înregistrare). Poate de aceea, anul acesta, în lanţul uman au fost puşi doar bărbaţi tineri. De asemenea, actele de vandalism ale militanţilor homosexuali şi ale feministelor contra bisericilor sau a reprezentanţilor bisericii – mai ales dacă e vorba de catolici – care au loc în USA şi Europa Occidentală nu mai şochează pe nimeni.

Nu putem să nu admirăm curajul şi rezistanţa tinerilor credincioşi catolici ce au dat dovadă de o uimitoare combinaţie de blândeţe şi fermitate, răspunzând la toate abuzurile morale şi fizice prin rugăciune permanentă.

Şi de aici avem ce învăţa. Aşa cum mărturisesc mulţi comentatori creștini, ei n-ar fi rezistat şi ar fi intrat în luptă. Desigur, dacă ar fi reacţionat astfel, cu siguranţă evenimentele ar fi avut parte de o amplă descriere în presa liberală: „Fanaticii sângeroşi le bat pe femeile lipsite de apărare!” De altfel, scopul unor astfel de acţiuni este acela de a provoca o reacţie violentă. Pe imaginile filmate se văd luminiţele a zeci de celulare care filmează, fără îndoială printre ei aflându-se şi cameramani mai profesionişti. Orice lovitură de răspuns, orice mişcare agresivă a vreunuia dintre apărătorii bisericii ar fi fost imediat prezentate în persperctiva dorită şi apoi postate pe primele pagini ale mijloacelor de informare.

Da, trebuie să învăţăm să fim calmi şi rezistenţi atât în acţiuni cât şi în cuvinte. Da, suntem angajaţi într-o luptă spirituală, iar la război emoţiile nu sunt permise. La război este permisă doar disciplina.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Dorin Baltag

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Aşa arăta înainte de avort femeia aflată în a 20-a săptămâna de sarcină

de Kelly Clinger

            

13 august 2012 (KellyClinger.com) -Miercurea este ziua în care, la Centrul pentru femei din Orlando, se efectuează avorturile în fază târzie. Când am început pentru prima primă oară să fac consiliere pro-viaţă în faţa clinicilor de avort, nici măcar nu ştiam că aceste avorturi erau legale. Îmi amintesc că am auzit despre LEGEA ÎMPOTRIVA AVORTURILOR ÎN FAZĂ TÂRZIE în 2007 și am presupus (la fel ca majoritatea oamenilor) ca avorturile sarcinilor aflate la un termen înaintat au fost oprite.

Am fost mai mult decât şocată atunci când am consiliat pentru prima oară o sarcină la termen avansat. „Aceste fete sunt atât de gravide," mi-am spus. Bineînțeles că e o prostie, deoarece nu există doar un „pic însărcinată", dar nu am putut trece peste dimensiunea burților lor frumoase şi atât de pline de viață. Aceste femei au simțit loviturile copiilor lor. Multe dintre ele știau chiar care este sexul copilului și acest lucru era, uneori, motivul avortului. Aceste femei şi-au purtat  copii în pântece timp de șase luni.

Nu am făcut decât să plâng și iar să plâng. Nici măcar nu am putut vorbi la început. Nu doar dimensiunea de burților lor era copleșitoare, dar şi împietrirea inimii lor era la fel de șocantă. Am început să mă gândesc la membrii famililor, la prietenii și la colegii de muncă ai acestor fete, care ştiau că ele sunt însărcinate. Este oare societatea noastră atât de lipsită de responsabilitate încât ele se pot întoarce la viața lor și nimeni să nu creadă că aceasta este o problemă?

Miercurea trecută, prietenul meu John a postat o fotografie a unei fete care a ajuns la clinica OWC pentru a-şi avorta fetiţele gemene. Avea deja fete și nu îşi mai dorea altele. Era în a 20-a săptămână de sarcină, dar pentru că era însărcinată cu gemeni, avea o burtă foarte mare. În câteva ore, fotografia a devenit virală. Am început să primesc telefoane și e-mailuri de la prieteni care nu ştiau că au loc astfel de avorturi. Mulți au oferit ajutor financiar și mulți au vrut să adopte copiii. Mii de oameni din întreaga lume s-au rugat pentru că fata aceea să-şi schimbe hotărârea... și mii au spus că fotografia postată e o farsă sau că ceea ce făcea era ilegal.

A trebuit să repet de nenumărate ori că „avortul este legal în America până în ziua naşterii copilului." De fapt, în capitala națiunii noastre, există doi medici care „sunt specializaţi" în avorturi târzii. Unul dintre ei a lucrat cu permisul suspendat timp de mai mulți ani. Interdicţia privind avortul prin naştere parţială opreşte doar utilizarea acelei proceduri. Acum, atâta timp cât copilul este dezmembrat înainte de fi scos din uter, este perfect legal. Uitaţi-vă la legile din statul dumneavoastră. Țineți minte că, în orice stat care are excepții pentru starea de sănătate a mamei, acest lucru poate însemna că, dacă o femeie are arsuri la stomac, aceasta este o amenințare pentru sănătatea ei. Un avort la termen târziu costă de la 2.000 dolari și poate ajunge până la aproximativ 15.000 dolari, în funcție de cât înaintată este sarcina.

Am fost la Muzeul Holocaustului din Washington. Acolo sunt grămezi peste grămezi de păr ras de la evreii din lagărele de concentrare. Sunt milioane de perechi de pantofi aparținând copiilor care au fost uciși doar pentru că erau evrei. Imaginile miilor de cadavre îngrămădite unele peste altele sunt șocante și înspăimântătoare. La un moment dat am hotărât că nu mai puteam privi. Am fost dezgustată că acest lucru s-a putut întâmpla fără ca o revoluție să răstoarne un guvern care ar accepta crima drept status quo.

Știu că e controversat să spun asta, dar avortul este cu adevărat holocaustul generației mele. Cum ar fi dacă am pune trupurile celor 50 de milioane de copii avortaţi, îngrămădite unele peste altele, într-un muzeu? Cum ar fi dacă am strânge şi am expune toate hainele pe care ei nu le vor purta și jucăriile cu care ei nu se vor juca? Dacă fiecare dintre noi ar trebuit să privească un avort la termen târziu, cu siguranță o revoluție ar avea loc, nu-i aşa?

După ce Holocaustul s-a încheiat, civilii germani au fost duşi în lagărul de concentrare de la Buchenwald pentru a vedea atrocitățile comise acolo. Au spus: „Noi nu am știut." Acum, datorită mass-mediei şi internetului, nu avem nici o scuză pentru ignoranță. Mâinile Americii sunt acoperite cu sânge ... poate că şi ochii și urechile sunt acoperite, de asemenea.

Fata despre care v-am spus mai devreme a făcut avortul, chiar dacă ar fi putut primi orice fel de ajutor ar fi avut nevoie. Ea a recunoscut că nu îşi dorea fete și că nu îi era nici un pic de milă pentru copii ce îi purta în pântece. Avorturi ca acestea se întâmplă peste tot în țară, în fiecare zi. Sper că imaginea acestei fete a indignat multă lume şi i-a provocat să facă ceva. Când stau ore întregi singură pe trotuarul din faţa clinicii  Planned Parenthood îmi vine să strig: "Unde este Biserica?"

"America nu va respinge avortul până când America nu VEDE avortul." a spus Părintele Frank Pavone, fondatorul organizaţiei Preoţi pentru Viaţă ( Priest for life).

 Prelucrare după: LifeSiteNews

Notă:

-LEGEA ÎMPOTRIVA AVORTURILOR ÎN FAZĂ TÂRZIE a fost semnată deGeorge W. Bush în 2003, fiind prima restricţie oficială privind dreptul la avort din SUA din ultimii 30 de ani. În decurs de numai o oră după ce Bush a semnat legea respectivă, un judecător federal din Nebraska a blocat parţial implementarea legii, în cadrul unei serii de contestări în instanţă în întreaga ţară. Constituționalitatea acesteia a fost confirmată de abia în 2007 de către Curtea Supremă a SUA, în cazul Gonzales v. Carhart.

-Legea defineşte “avortul cu naştere parţială” ca fiind orice întrerupere a unei sarcini în care fătul, sau capul acestuia, este scos din corpul mamei înainte de a fi omorât. Metodă este folosită de obicei în luna a cincea şi a şasea de sarcină. Legea permite folosirea acestei tehnici dacă e necesară pentru salvarea vieţii mamei.

surse: Wikipedia şi altermedia 

Căutăm voluntari care să traducă articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com