Pomenirea Sf. Ier. Ghenadie (17 noiembrie)

Astăzi, 17 noiembrie, facem pomenirea Sf. Ier. Ghenadie, Patriarhul Constantinopolului, ale cărui sfinte moaște se păstrează la Mănăstirea Putna. În chip minunat a binevoit Dumnezeu ca în anul 1993 să descopere cu putere lucrarea tămăduitoare a moaștelor Sfântului Ierarh Ghenadie, aflate la Mănăstirea Putna. Moaștele sale erau așezate în Altarul bisericii voievodale și până atunci nu se știa despre Sfântul Ghenadie altceva în afară de faptul că aceste moaște au fost dăruite mănăstirii în 1488 de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (domn al Moldovei între 1457–1504, primul ctitor al Mănăstirii Putna, unde a fost și înmormântat; este prăznuit la 2 iulie). Sfintele moaște au o cunună de argint aurit pe care este scris: „Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, a ferecat acest cap al Sfântului Ghenadie și l-a pus în mănăstirea de la Putna, în anul 6996 <1488>, mai 1”. În iarna anului 1993 au venit la Mănăstirea Putna pentru rugăciune trei tinere, Teodora, Marina și Angela, stăpânite de putere diavolească. După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu și ungerea cu untdelemn sfințit, s-a adus icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni aflată în catapeteasma bisericii și două persoane dintre cele trei, Teodora și Marina, s-au vindecat. Angela, cea de-a treia bolnavă, a rămas mai departe chinuită în chip cumplit. Cu nădejdea în Bunul Dumnezeu, în Preacurata Fecioară Maria și în toți sfinții, rugăciunile au continuat și în zilele următoare. Vineri, în prima săptămână din Postul Mare, venind la mănăstire un număr mare de credincioși pentru Taina Sfântului Maslu și spovedanie, starețul mănăstirii a rânduit ca slujba pentru bolnava Angela să se săvârșească la arhondaric, locul unde sunt găzduiţi pelerinii închinători. Din îndemn dumnezeiesc, părinții slujitori au luat cu ei racla unde se afla așezat craniul Sfântului Ghenadie. S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului, pentru a douăsprezecea oară. Duhurile cele necurate nu o slăbeau deloc pe bolnavă. Părinții slujitori au așezat atunci racla cu sfintele moaște deasupra capului ei și au cântat de mai multe ori troparul pentru un cuvios: „Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip. Căci luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup căci este trecător. Ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Sfinte Ghenadie, duhul tău”. Simțindu-și parcă sfârșitul stăpânirii asupra acelei persoane, demonii strigau din ce în ce mai tare: „Ghenadie, lasă-ne! Ghenadie, nu ne izgoni!” Întăriți la auzul acestor cuvinte, preoții slujitori au chemat și mai mult numele sfântului. Când au cântat troparul pentru a douăsprezecea oară – o, minune!, demonii au zguduit-o o dată puternic și au lăsat-o pentru totdeauna. Apoi Angela a mărturisit tuturor cum i-a văzut pe demoni în toată urâțenia lor și, mai ales, cum a văzut în chip minunat că Sfântul îi izgonea. Ea l-a văzut pe Sfântul Ghenadie ca arhiereu. Doi ani mai târziu, în martie 1995, un frate de mănăstire, Onisifor, a început să fie chinuit de duhurile necurate. Părinților slujitori care au slujit atunci Taina Sfântului Maslu pentru el, în perioada Postului Mare, li s-a descoperit din nou puterea Sfântului Ierarh Ghenadie. Bolnavul Onisifor a văzut cum demonii au fost alungați de trei sfinți: Sfântul Ghenadie, Sfântul Ierarh Ilie Iorest (ierarh al Translivaniei, de metanie din Mănăstirea Putna, al cărui mormânt se află, după tradiție, lângă altarul mănăstirii; este prăznuit la 24 aprilie) și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Bolnavul Onisifor, care a fost tuns peste câțiva ani în cinul monahal cu numele de Haralambie, fiind iconar, a pictat icoana Sfântului așa cum l-a văzut. Toate acestea s-au întâmplat prin buna voință a lui Dumnezeu pentru a ne descoperi puterea sfântului prin sfințitul său cap și pentru a ne întări în dreapta credință, prin care este slăvită Sfânta, cea deoființă, de viață făcătoare și nedespărțită Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, prin Sfinții Săi. Ca mulțumire pentru lucrările minunate săvârșite, s-a sculptat o raclă de lemn în care a fost așezat capul sfântului în pronaosul bisericii, spre folosul tuturor închinătorilor. Tot atunci, s-a scris acest acatist. Timpul în care a trăit și nevoințele Sfântului Ghenadie nu le cunoaștem cu certitudine. O ipoteză spune că este un ierarh moldovean, viețuitor pe meleagurile putnene, cinstit de către Sfântul Ștefan ca sfânt. O altă ipoteză se întemeiază pe o precizare în scris, de la mijlocul veacului al XVIII-lea, în inventarul de odoare al mănăstirii, în care este numit „patriarh al Ţarigradului”, adică al Constantinopolului. Singurul ierarh cu numele de Ghenadie ale cărui moaște Sfântul Ștefan le-ar fi putut aduce înainte de 1488 din afara mănăstirii este Ghenadie I, patriarh al Constantinopolului între 458–471, prăznuit la 17 noiembrie (nu Sfântul Ghenadie al II-lea Scholarul, patriarh al Constantinopolului între 1453–1456). O legătură duhovnicească între Sfântul Ștefan și Sfântul Ghenadie I o reprezintă ziua de 2 iulie: Sfântul Ștefan cel Mare a trecut la cele veșnice pe 2 iulie, zi în care se sărbătorește punerea veșmântului Maicii Domnului în biserica Vlaherne, eveniment care a avut loc cu binecuvântarea patriarhului Ghenadie. Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Ghenadie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Sursa: Mănăstirea Putna